29 iun. 2017

Atentă la savarină!

Discursul susţinut de dr. Anca Maria Cernea:
"Sanctitatea Voastră, Părinți Sinodali, frați și surori,
Reprezint Asociația Medicilor Catolici din București. Aparțin Bisericii Greco-Catolice din România.
Tatăl meu a fost un lider politic creștin, închis de comuniști timp de 17 ani. Părinții mei se logodiseră, dar nunta lor a avut loc abia după 17 ani. Mama l-a așteptat pe tata în toți acei ani, deși nici măcar nu știa dacă el mai era în viață. Au fost fideli în mod eroic lui Dumnezeu și legământului lor. Exemplul lor arată că harul lui Dumnezeu poate învinge situații sociale îngrozitoare, precum și sărăcia materială.
Noi, ca medici catolici, care apără viața și familia, vedem această bătălie ca fiind una spirituală. Sărăcia materială și consumismul nu sunt principalele cauze ale crizei familiei. Cauza principală a revoluției sexuale și culturale este ideologică.
Maica Domnului de la Fatima a spus că rătăcirile Rusiei se vor răspândi în întreaga lume. Aceasta s-a făcut mai întâi sub o formă violentă, marxismul clasic, prin uciderea a zeci de milioane de oameni. Acum se face mai ales prin marxismul cultural. Există o continuitate între revoluția sexuală a lui Lenin, Gramsci, școala de la Frankfurt și ideologia actuală a drepturilor „gay” și a genului. Marxismul clasic pretindea restructurarea societății printr-o preluare violentă a proprietății.
Acum revoluția merge mai adânc, încercând să redefinească familia, identitatea sexuală și natura umană.
Această ideologie se autointitulează „progresistă”. Dar ea nu este altceva decât vechea ofertă a șarpelui, ca omul să preia controlul, să-i ia locul lui Dumnezeu, să caute mântuirea aici, în această lume. Este o rătăcire de natură religioasă, gnostică. Datoria păstorilor este să o recunoască și să avertizeze turma în privința acestui pericol.
„Căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea vi se vor adăuga vouă.” Misiunea Bisericii este mântuirea sufletelor. Răul, în această lume, vine din păcat. Nu din „inegalitatea veniturilor” sau din „schimbările climatice”.
Soluția este: Evanghelizarea. Convertirea. Nu creșterea controlului guvernamental. Nu guvernul mondial. Aceștia sunt astăzi principalii agenți care impun marxismul cultural națiunilor noastre, sub forma controlului populației, a sănătății reproductive, a drepturilor gay, a educației gender etc.
Lumea de azi are nevoie nu de îngrădirea libertății, ci de libertatea adevărată: eliberarea de păcat. Mântuirea.
Biserica noastră a fost suprimată de ocupația sovietică. Dar niciunul dintre cei 12 episcopi ai noștri nu și-a trădat comuniunea cu Sfântul Părinte. Biserica noastră a supraviețuit datorită hotărârii lor și exemplului lor de rezistență față de teroare și închisori. Episcopii noștri au cerut oamenilor să nu cedeze lumii. Să nu coopereze cu comuniștii.
Acum noi avem nevoie ca Roma să spună lumii: „Faceți pocăință și întoarceți-vă la Dumnezeu, căci s-a apropiat împărăția cerurilor.”
Nu doar noi, laicii catolici, dar și mulți creștin-ortodocși sunt îngrijorați și se roagă pentru acest Sinod. Pentru că, spun ei, dacă Biserica Catolică cedează în fața spiritului lumii acesteia, celorlalți creștini le va fi foarte greu să-i reziste." (Sursa: episcopiabucuresti.ro)

5 iun. 2017

Epigonii...


Motto
"Şi, din vreme-n vreme, 
Practică barbară, 
Capul ginţii noastre
Cade pentru Ţară!” 
Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.
Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.
La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.
I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului.
I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.
I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.
Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului.
Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.
Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse.
I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa tribunalului poporului pe acei care … catastrofa graniţelor şi prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi Nistrul.
Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.
În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a.       – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.
I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.
b.      – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului?
c.       – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine, am arătat Dlui Mihalache … poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă … de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.
d.      – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani  este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.
Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e.       – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm.
I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte.
Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.
În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace.
I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată , prin dezbinarea noastră.
Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia  totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii.
Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.
Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”.
M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa.
După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.
După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară.
Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată.
Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.
Istoria să judece.
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.
Mareşal Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celulă.
Dumnezeu să te odihnească în pace Mareşale!

Ordinele naţionale ale României, au ajuns simboluri de gunoi, livrate unor gunoaie, de teapa zdrenţelor Firea, Creţu, Tokes
Circotecă bâlci şi obsecenitate – în astfel de termeni ar putea fi caracterizată penibilul joc de teatru iscat pe tema unei distincţii naţionale, Ordinul Steaua României, maculat atât de personaje ca Lazlo Tokes cât şi de aşa zisele cavaleriţe ale aceluiaşi ordin, Corina Creţu şi Vrânceanu Firea devenite brusc vestale ale ordinului, deşi ambele sunt orice altceva decât “femei de o virtute perfectă, de o castitate exemplară”, cum sunt definite în dicţionar vestalele. Cele două fac parte acum din Consiliul de Onoare al Ordinului Naţional "Steaua României", care urmează să ia în discuţie solicitarea de retragere a distincţiei acordate turnătorului şi delabratului aşa zis pastor Laszlo Tokes.
Ambele controversate dudui fac parte din bestiarul brigăzilor roşii pesediste şi acum o fac pe judecătoarele lui Laylo Tokes, un personaj inventat de serviciile ruseşti anume pentru a-l propulsa la aşa zisa “rivoluţie” pe Ion Iliescu, şeful şi fondatorul brigăzilor cu pricina. Tokes, culmea, îşi aduce în apărare pe avocatul Kincses Előd, cel care a atacat în martie 1990 la Tărgu Mureş cu topoare şi răngi sediul CFSN pentru a-i ucide pe românii din interior.
Cele două “judecătoare” ale lui Tokes, s-au ridicate în viaţă de sub birourile unor oameni politici, Corina Creţu, experta în prohaburi, de sub Iliescu, iar Vrânceanu Firea de sub Isărescu şi lansată apoi în politică de sub pulpana odiosului turnător şi infractor Dan Voiculescu.
Insanitatea mediului politic autohton a făcut ca astfel de personaje să ajungă în poziţii politice de reprezentare a batjocoritului popor român, Tokes după ce a scuipat pe România din toţi bojocii, Creţu după ce a excelat în poziţia binecunoscută de “curtezană versată” primind via Ilici un scaun de europarlamentar iar Firea, “văduva veselă”, devenind parlamentar după ce a servit moara de rahat a lui Voiculescu cu un servilism întrecut doar de mahalagism.
Crina Creţu a devenit brusc patrioată şi s-a agăţat de Lazlo Tokes, deşi nu este cu nimic mai patrioată decât colegul ei europarlamentar, creat de Ion Iliescu, pentru a-şi mai clăti imaginea, pe fondul scandalului mondial stârnit de dezvăluirile legate de scrisorile amoroase trimise generalului american Colin Powell, bombardat cu poze greţoase cu duduia în costum de baie şi cu siropoase declaraţii de amor bengos. 
Nici nu se sfârșiseră încă reverberațiile scandalului pseudo-idilei Corinei Creţu cu Colin Powell, că aceasta s-a şi remorcat de tema iredentismului maghiar şi Tokes, pentru a-şi da lustru de luptătoare pentru interesele naţionale, vezi doamne. 
Asta deşi Corina Creţu ar fi o rândunică, lastoşca pe ruseşte, un gen de curvet băgat în paturile celor care erau ţinte pentru ruşi, manevrată din spate de cârpa kaghebistă Ion Iliescu, mentorul ei de la care a înghiţit totul, în opinia lui Pacepa, el însuşi agent KGB la bază, deci specialist pe domeniu. “Există totuşi informaţii despre Corina Creţu, cealaltă parte implicată în aceasta relaţie, care sugerează că a fost turnată în matriţa KGB-ului”, scria Pacepa în presa americană pe marginea scandalului care a maculat imaginea celebrului general american. 
Probabil tot din matriţa KGB provine şi ipocrizia ce este a doua natură a versatei Corina, trăsătura ce-i transpiră prin toți porii iar demagogia face parte din fişa postului. Ea se face că abia acum a remarcat iredentismul lui Lazlo Tokes, efigia UDMR-ul, organizația fanion a iredentismului maghiar, legată intim de colegii Corinei Crețu din PSD și mai ales de colegul special al Corinei, Ilici, cel care crescut-o și format-o pe curtezana versată, pentru a cita un fost consilier prezidențial al lui Ion Iliescu. “Corina şi-a construit cariera cocoţându-se pe umerii bărbaţilor prin patul cărora a trecut, dotată cu o privire ușor sașie și asimetrică, dar impertinentă, cu care parcă te deschidea la prohap”.” – afirma fostul consilier prezidenţial Eugen Mihăiescu, cel care de altfel a cunoscut-o ca nimeni altul, încă de la debutul acesteia la Cotroceni, unde a ştiu să pătrundă “păstrând un aer inocent, care a reuşit să o păcălească până şi pe suspicioasă doamna Nina, soţia lui Ilici, care a primit-o pe Corina în casă şi a luat-o sub aripa ei oblăduitoare.”
Corina Creţu şi Vrânceanu Firea, cu nimic mai vrednice să poarte Steaua României decât Lazlo Tokes
De la debut şi până astăzi Corina Creţu a devenit un fel de simbol fanion a femeii de moravuri uşoare din politică. În jurul ei au făcut zid tocmai acele femei din politică cu o reputaţie îndoielnică, cum ar fi Alina Gorghiu, care a spart o casă şi s-a combinat cu şefii ei pe linie de partid, sau Elena Udrea despre care nu mai e nevoie să zic eu absolut nimic.
Acum Corina Creţu este secondată de Vrânceanu Firea, despre care de asemenea nu mai este nevoie să mai adaug eu nimic, în acţiunea de “judecare” a lui Lazlo Tokes pentru declaraţiile sale iredentiste, în vederea retragerii Ordinului Steaua României, oferit acestuia de naivul Traian Băsescu, care umblând pe mări atâta amar de ani n-a aflat ce e aia iredentism şi i-a oferit acestuia o astfel de stea, ce de altfel nu are nicio valoare simbolică autentică de vreme ce este purtată de tot felul de neica nimeni. 
Am adresat preşedinţiei solicitarea de ne pune la dispozitie documentele care au stat la baza acordarii Ordinului Steaua României în rang de cavaler, respectiv ofiţer, duduilor Corina Creţu şi Gabriela Vrânceanu Firea, personaje de moralitate îndoielnică, una specialistă în prohaburi şi o cealaltă cunoscută drept o mahalagioaică de cea mai joasă speţă ce a devenit notorie pentru stilul ignar şi servilismul absolut faţă de infractorul turnător Dan Voiculescu.
Preşedinţia României ne-a răspuns solicitării prin purtătorul de cuvânt Bogdan Oprea: “vă transmitem că decorarea doamnelor Corina Creţu şi Gabriela Vrânceanu Firea a fost făcută, în conformitate cu legislaţia în vigoare, la propunerea preşedinţilor în funcţie la momentele respective. Decretele de decorare se regăsesc în Monitorul Oficial, deci sunt publice în conformitate cu Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.”
Evident la preşedinţie nu există goaglă, deoarece dacă ar fi existat acest instrument fastidios şi purtătorul de cuvânt Bogdan Oprea ar fi aflat că Vrânceanu Firea a fost propusă de către Mugur Isărescu, pe care l-a servit şi ea tot din poziţia de purtător de cuvânt. Emil Constantinescu i-a conferit acesteia în decembrie 2000 Ordinul naţional Steaua României în grad de Ofiţer la propunerea lui Isărescu, pe atunci premier, conform Decretului nr. 550 din 01/12/2000, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 672 din 18/12/2000 privind acordarea unor decoraţii naţionale unor persoane. În temeiul art. 94 lit. a) şi al art. 99 alin. (1) din Constituţia României, precum şi al art. 4 alin. (1), al art. 6 lit. A pct. II şi III şi al art. 11 alin. (1) pct. I din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, la propunerea primului-ministru”.
În ce o priveşte pe Corina Creţu, ea a ajuns cavaleriţa lui Ilici conform Decretului nr. 959 din 28/11/2002, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 865 din 29/11/2002. Aici se afirmă că Ordinul se acordă ”în temeiul prevederilor art. 94 lit. a) şi ale art. 99 din Constituţia României, precum şi ale art. 4 alin. (1), ale art. 6 lit. A, ale art. 8 şi 11 din Legea nr. 29/2000 privind sistemul naţional de decoraţii al României, pentru competenţa, loialitatea şi profesionalismul dovedite în promovarea şi afirmarea intereselor ţării”.
Cu aceeaşi ocazie, Ion Iliescu îi acordă o mega decoraţie şi lui Cico Dumitrescu, cunoscut pentru legăturile sale mai vechi cu KGB-ul, infractor prins în dosare penale de corupţie şi cel care mi-a furat mie personal actele şi aparatele foto la Mineriada din iunie 1990, după ce mi-au crăpat minerii capul la represiunea ordonată de Ilici pentru că spuneam în gura mare că FSN = KGB iar Iliescu este un vierme spurcat made in URSS. 
Cico a primit de la cârpa kaghebistă Ordinul Virtutea Maritimă în grad de Comandor, că era virtuos tare de tot ca şi cealaltă virtuoasă, care afirma cu guriţa ei că o viaţa a înghiţit tot, tot, de la Ion Iliescu.
Conform Legii nr. 29 din 31/03/2000, publicate în Monitorul Oficial, Partea I nr. 146 din 07/04/2000, privind sistemul naţional de decoraţii al României, se arată la Art. 3. - (1) “Decoraţiile sunt conferite cetăţenilor români pentru serviciile excepţionale aduse statului şi poporului român, pentru acte de eroism săvârşite în serviciul militar şi pentru merite deosebite în activitate”.
Se mai spune la Art. 14. - (1) “Propunerile pentru decorare cu ordine naţionale trebuie să fie temeinic motivate, iar esenţa acestor motivaţii se va înscrie în brevetele care însoţesc însemnele.” Şi la Art. 43. – “Cavalerii ordinelor naţionale care poartă vizibil însemnele ordinului primesc salutul sau onorul militar cuvenit.” De asemenea se mai precizează la Art. 44. – “Cavalerii ordinelor sunt asimilaţi gradelor militare şi beneficiază de onoruri militare”.
Aşadar toată pletora asta jegoasă sunt cu toţii/toatele ofiţeri virtuoşi, sunt cavaleri, sunt asimilaţi cadrelor militare ale României. Corina Creţu şi Vrânceanu Firea, ca şi Tokes au săvârşit “fapte de eroism şi au adus servicii excepţionale statului şi poporului român”! Şi cele două farfuze, târfe penale, şi Tokes, o jartea de bozgor jegos, trebuie salutaţi cu salut militar! 
Oribil, vomitiv, greţos. 
Dacă aş fi cadru, coleg cu astfel de janghine, mi-aş smulge epoleţii şi i-aş arunca la gunoi.
Asta au ajuns simbolurile şi efigiile naţionale, gunoaie atârnate pe pieptul unor gunoaie.

De ce nu...

de George Roncea
" De ce nu se poate întâmpla nimic la noi...niciodată - scurtă poveste despre doi români străluciți, care au înfruntat cândva pe bune Sistemu, (doar 2!) cu Adevărul în brațe
...restul, milioane de colaboratori și slugi, cei cu mulțumim din inimă Partidului, nici o flegmă nu merită...
proporția asta – doi versus milioane spune totu despre trăsăturile unui neam unit via lașitate, ticăloșie, lipsă de caracter, fățărnicie, ipocrizie, pidosnicie…pe scurt un ”popor” – mai exact o populație, o adunătură amorfă, masă formată în mare parte din jagardele fricoase, curiști și muiști cu ifose și pretenții patriotarde, cu discurs găunos și fals - ”patriotismul” de gargară este o resursă inepuizabilă pentru figuranții de operetă…
. 
în 1989 Secu avea 136.000 de informatori activi. fiecare informator/agent avea cel puțin 10-15 surse, mediul conex. Pe lângă surse și agenți Secu mai avea și sculele, microfoanele adică - cam 100 000 de români nasoi, cu opinii negative, gen legionari, vechi membri ai partidelor istorice - intrau pe casetofon, sau pe video. 
Per total cam jumătate de milion dintre românii activi aveau fișe, note etc. 
Scăzând pensionarii, elevii, studenții, casnicele, bolnavii mintal, ologii - categorii cu șanse reduse de a întruni interese specifice securității - per total vreo opt milioane de români - plus membrii de Partid care se turnau ei între ei - 4 milioane cel puțin - avem o rată de control a unei părți serioase a societății românești. 
Desigur erau prioritare segmentele cu potențial de influență publică - scriitori, jurnaliști, universitari, actori, artiști - personaje ce puteau avea tangență cu spații externe.
”Segmentu” ăsta era controlat beton, încrucișat, ca dovadă situația singulară a unui Paul Goma, izolat total (și azi). l-au tocat la greu și atunci și azi. 
Ce vroiam să subliniez este că în afară de Părintele Calciu și Paul Goma, pe întreg spațiul românesc, pe parcursul câtorva decenii n-au existat voci sonore care să se ridice cu adevărat împotriva Sistemului, la vedere, răspicat. 
Doi. 
...doar atât. 
desigur, amândoi aruncați în închisoare, izolați, unul de așa zisa comunitate a scriitorilor, niște scursori de fapt, celălat, părintele, pus la index de ierarhia BOR, niște farisei mizerabili, de fapt...
și mulți, mulți ani au urmat represalii de tot felul - ”măsuri operative”, cum zic cretinii ăștia de securiști inepți muncii de distrugere a vieții unor oameni de onoare și demnitate... 
Resursele de azi ale Sistemului sunt infinit mai vaste decât ale Securității. 
Dacă spre exemplu cercul de pază al lui Ceaușescu avea vreo 500 de oameni, acum cercul din jurul Cotroceniului este de vreo șase ori mai mare.
 Cât despre buget și mijloace, nicio comparație. Serviciile românești bat de la distanță - cel puțin la capitolul interceptări, FBI-ul, deși populația Americii este de 16 ori mai mare. Personalul și resursele Sistemului, la noi, sunt net peste Franța, Italia și Germania la un loc - deși aceste țări - ca populație, sunt cât vreo 10 Românii. 
Și mai interesant este aspectul că Serviciile de la noi, în pofida ”înnoirii”, sunt conduse și controlate de cadre legate intim de vechea agentură KGB. Spre exemplu, alde Serghei Celac sau Mircea Malița, ori Meleșcanu, cadre vechi DIE/SIE, adică boșorogi kaghebiști, au acum interpuși tinerei, proxy-uri, cu costumașe noi, occidentale și diplome și mastere ”afară”, iar costumașele execută exact ce li se ordonă de către boșorogi. 
Și în SIE și în SRI există o categorie de așa ziși ”nepoței”, spălați, apretați, vechii bunicuți siniștri din Rețeaua veche și-au ales urmașii cu grijă, de regulă niște repetenți, dar și băieței cu diplome și grade universitare obținute pe o filieră atent controlată. Genu care nu cârâie în front ever. 
Rar, la modul cu totul excepțional, cadre din Sistem au ieșit public cu dezvăluiri, i-am numărat eu, maximum cinci (5) în ultimii 27 de ani. Evident beliți tare de tot. De la Radu, de la seția SRI Prahova, la căpitanul Soare, culmea, rudă cu acel Ovidiu Soare, generalul lui Năstase, care i-a zdrobit viața, deși erau rude, plus încă câțiva. 
I-am cunoscut direct pe unii dintre ei, mi-au povestit multe.
Alții, tot din structură, nici n-au mai apucat să vorbească, post mortem am aflat unele detalii. Povestesc toate astea deoarece am tot fost bombardat, de o bună bucată de vreme, de oameni de bună credință ce încearcă, în chip naiv, părerea mea, să ”lupte cu Sistemu”. 
Pentru această categorie la SRI există chiar un departament ”anti-Sistem”. În timp ce Sistemu supraveghează și controlează sectoru, să nu apară vreo defecțiune, tot Sistemu pune la cale noi formațiuni, pentru ”pulime”, cum ne zic ei nouă, formațiuni cu un PR valabil, profi, cu imagine bine consolidată, cu bază de Rețea pusă la punct, desigur cu resurse fără margini, bănetu nu se pune în calcul.
Ideea de bază este să nu care cumva să apare ceva necontrolat, mai ales pe segmentul ”naționalist” și ”antisistem”. Pe segmentul ”naționalist” au avut grijă ”băieții” să rezolve situația prin fondarea unor orgnizații cu steaguri și costumașe patriotice, care să nu cumva să miște în front, atent dirijate de cadre mai mult sau mai puțin acoperite sau de mămici grijulii de partid.
Pe zona așa zis ”antisistem„ noua organizație la care lucrează ”băieții” acum este noua formațiune a lui Cioloș, un băiet perfect pentru ei, că-l au sub control total - fie și dacă ne gândim la un recent interviu - n-a transpirat nimic ”afară” - realizat în pușcărie, de o televiziune străină, cu Guru Bivolaru, fratele vitreg al celuilalt Bivolaru, de la PSD, ciorditor a 300 de milioane de dolari, din Tărtășești, vecin cu Năstase.
Tot sub Năstase s-a lansat la SAPARD ambidextrul ăsta de Cioloș. Dar nu asta e semnificativ. Relevant este că Cioloș se lansează cu imaginea protestelor din Pieței Victoriei, exact pe tiparul lansării pe imaginea protestelor din Piața Universității a lui Umil Constantinescu, unul dintre cele mai abjecte personaje din politica românească. 
Asta e nasol pe undeva la securiștii noștri, lipsa de imaginație. 
Pe de altă parte impresia mea e că li se rupe de riscul deconspirării, chiar dacă sunt dați în fapt, au un asemenea control pe mass media, că nu-și fac griji.
Eu am văzut și manipulările post Piața Universității și cele de acum dar n-am la dispoziție mijloacele lor, am doar un polizor, un flex, niște burghie, niște ciocane și topoare, ceva glaspapir, un fierăstrău, un cont de feisbuk blocat cam șapte luni dintr-un an, un site, cu ceva audiență ce-i drept, altfel nu mă chemau la vreo două televiziuni belite de CNA cu un miliard, ca să învețe minte să mă mai invite. 
O să scriu mai pe larg despre Rețeaua SIE din spatele noii initiațive politice, deși este atât de transparentă combinațiunea că sare în ochi – sunt niște ONG-uri care alcătuiesc baza de supot și recrutare, plus logistica, m-aș bucura să văd că cineva, oricine, caută și scrie pe temă, m-am cam săturat ca să tot scriu singur despre anumite subiecte, de parcă restu lumii ar fi formată exclusiv din orbi și decerebrați cu zero spirit critic ori spirit de observație, plus că oricât aș scrie n-am cum să contrabalansez, ca informație, uriașul lor Aparat de intoxicare.
Nu-i chiar așa rău totuși, Părintele Calciu, pe care l-am cărat în cârcă la sluja de înmormântare, firav, dar totuși m-a cocoșat coșciugul, n-avea așea mijloace, pur și simplu ieșea în stradă și zicea ce avea de zis.
I-a durut tare pe securiști, l-au băgat la bulău, încă odată, că mai făcuse pușcărie politiă, l-au mătrășit, ba mai rău, așa tare îl urau că nu au vrut nici să-l lase să se odihnească după moarte în pământul țării ăsteia, o lepră securisto-homosexualo-kaghebistă, pseudo față bisericească, din specia neamunit-cu- leprele-pesediste i-a interzis repauzarea la Petru Vodă, alături de Radu Gyr și de restul martirilor îngropați acolo să nu cumva să devină mormântul său loc de pelerinaj ”le-gi-o-nar”. 
Nu vreau acum să intru în amănunte emoționale despre ultima întâlnire, alături de fratele mai mic, crescut pe lângă părinte, pe patul de spital, era aproape transparent și ne-a spus lucruri din acelea, ce apar înaintea ultimelor clipe - tot ce ne-a spus s-a adeverit...și acum îmi este foarte greu să scriu despre Părinte sec, fără să mă las copleșit de emoție, deși sunt cam copleșit… 
Cumva, Teoctist, lichidat mai apoi și el de Haita lor sinistră, a rezolvat cu îngropăciunea, peste capul satanei de Ciubotea, atunci mitropolit al Moldovei.
Dar nu s-au lăsat, agenți ai SRI mascați sub sutane au desecralizat și batjocorit rămășițele Părintelui Calciu, așa, ca se știe cine-i șefu în țara asta. În mod normal trebuiau să intre la pușcărie, dar însuși șeful secției SRI Iași a intervenit pentru ca agenții săi profanatori să nu pățească nimic. 
Desigur susținut de la Centru de nemernicul repetent de Coldea, un imbecil handicapat mintal, cu tare vizibile, aproape ambliop, dar îmbrăcat de șmecheri cu costumaș gigea cu șorțuleț, să se simtă și el barosan, un puțoi de la un liceu industrial din Arad, dublu repetent mai apoi, după rahatu ăla de liceu. Idiotu ăsta a făcut legea în România, manevrat ca un păpușel, ca o marionetă la costum, de ”băieții” ăia mai vechi. 
Ăia despre care am povestit la început, că controlau tot ce mișcă, ăia care-i mutau fălcile cu pumnu lui Paul Goma și-l beleau pe Părintele Calciu. Cei doi, singurii care au ieșit public, din milioane, pentru a spune răspicat că Partidu și Sistemu put a căcat. 
Goma nu avea nicio treabă cu cele sfinte, era un golan genial basarabean, dar spunea bine, zicea pe față despre rahatul și putoarea fetidă a Sistemului, a fost singura Voce a culturii române la vremea aceea. Părintele Calciu era cu totul alt gen de personaj, avea o aură de sfințenie, deja cu pușcărie la activ, în tinerețe. 
Un golan bun de gură și la scris - Goma - și un cucernic părinte au vorbit public, în consonanță - ambii și-au încasat-o major, ca să se învețe minte să mai spună cineva vreodată adevărul în țara asta. 
Restul întregii societăți românești s-a complăcut în minciună și frică - chestia aia malefică care paralizează impulsurile, şi, treptat, dezumanizează, transformă în masă aglutinată de marmeladă căcănie un popor întreg. 
Singurii mărturistori - și martiri, că de aici vine semnificația termenului de martir, de la mărtusirire - au fost cei doi, golanul genial basarabean și sfințitul părințel, puțin la trup, dar cu un curaj gigantic, colosal. 
Ce să mai zic, după povestea asta, decât atât, citiți-l pe Goma, citiți-l pe Părintele Calciu, unul dintre acei părinți duhovnicești care m-a schimbat (și) pe mine, un golan relativ doxat – aș fi putut să am o viață mult mai bunicică dacă nu alegeam calea asta si să fac ce fac, de mulți, mulți ani. 
Îmi pare nespus de rău că n-am avut ocazia să-l cunosc și pe Paul Goma, unul dintre cei mai adevărați români dintre cei ce-și merită calitatea de român, nu ca milioanele și milioanele de lepre cu buletin de România - Goma nu are nici până azi buletin, așa, ca un mic amănunt, i l-a luat Securitatea și așa a rămas, apatrid, deși a fost printre singurii mărturisitori, singurii radicali autentici, singurii cavaleri ai Ordinului Adevărului și Demnității naționale ce și-a ridicat vocea, pentru/în numele neamului ăsta bolnav/îmbolnăvit de o maladie canceroasă, indusă de cadrele Secu, maladie ce ne ține și azi la pat, pe aparate, ca pe niște infirmi nevolnici.
…am sperat ca basarabenii măcar să-i ofere o reparație pentru suferințele îndurate, împuțitul ăla corupt de Chirtoacă, primarul Chișinăului, creat de SRI și SIS-ul rusesc, cumătrul familiei Băsescu, dotat cu super vilă aici în România, plin de biștari și pe mână cu mafioții ruso-evrei, i-a oferit în batjocură lui Paul Goma un demisol insalubru și jegos. 
Bubosul nesătul și lacom de Chiștoacă este arestat acum, dar Paul Goma tot n-are nicio casă în România, nici dincolo nici dincoace de Prut. deși merita nu doar casă ci ditai statuia în mijlocul Capitalei, că a ținut singur obrazul unei națiuni, înfruntând deschis comuniștii și Securitatea.
Năstase are șase case, Ponta tot șase, Iohhanis tot șase, zdreanța de Makovei vreo cinci case, Videanu, Remus Truică, vector al Mafiei evreiești, Vîntu, pion al Mafiei rusești, au proprietăți imense, de zeci de hectare...iar ”colegii” - așa ziși scriitori Dinescu și Liiceanu, niște lichele abjecte, nulități absolute, lingăi stipendiați de statul lui Ion Ilici Iliescu și profitori ai tuturor regimurilor sunt multimilionari în euro
... teribil de rușinos, este de o mizerie și de o obscenitate oribilă faptul că la 82 de ani Paul Goma, ce trăiește într-o sărăcie cumplită, în Franța, deși este cavaler al Ordinului Artelor și Literelor, premiu de excepție al statului francez, este tratat de ”statul român” cu o indiferență groasă și nesimțită, ce maschează de fapt sălbăticia și ostilitatea la adresa sa, ce transpare din subteranele alea instituționale unde tot aceeiași monștri kominterniști cu tot cu urmașii lor ”renuvelați” emană miasmele otrăvite ce ne împut viața zi de zi, morții mamilor lor de lepre..."

Arhivă blog