4 dec. 2016

De la Seneca citire!


Motto: "Nu mie frică, nu mie frică numai de maşina mică..."
Dacă prietenul tău s-ar fi născut printre parţi, ar fi învăţat din copilărie să tragă cu arcul; dacă s-ar fi născut în Germania, de mic copil ar fi făcut să vibreze suliţa; dacă ar fi trăit pe vremea bunicilor noştri, ar fi învăţat să călărească şi să doboare duşmanul în luptă corp la corp. Felul în care trăieşte neamul lui propriu este cel care îl îndeamnă pe fiecare ins ce să înveţe şi i-o impune. Aşadar – la ce trebuie el să cugete? La ceva ce e de folos împotriva oricărei arme, împotriva oricărui duşman, dispreţul faţă de moarte; aceasta are în sine ceva înspăimîntător, încît nimeni nu se îndoieşte că îi răneşte pe cei pe care natura i-a creat întru iubire de sine, altfel nici nu ar fi nevoie să ne pregătim şi să ne încordăm pentru un eveniment spre care ne îndreptăm în chip firesc, tot aşa cum fiecare se îngrijeşte de propria sa conservare.
Nimeni nu învaţă să stea senin, dacă e nevoie, aşezat pe petale de trandafiri, ci se străduieşte să nu-şi piardă credinţa înfruntînd necazurile, să stea de veghe pe metereze, dacă e nevoie, în picioare, uneori chiar rănit fiind, şi să nu se sprijine pe suliţă pentru că uneori îi prinde somnul pe cei ce se încovoaie găsindu-şi un sprijin. Moartea nu aduce niciun rău; altminteri ar trebui să fie cineva care să suporte răul acesta. Dacă îţi doreşti atît de mult o viaţă lungă, gîndeşte-te că niciunul din cei care ies de sub privirile noastre şi se ascund în sînul naturii, de unde au ieşit şi de unde vor ieşi din nou, nu piere cu totul: orice lucru ajunge la capăt, dar nu dispare; moartea de care atîta ne temem şi fugim, întrerupe viaţa, nu o anulează; va veni din nou ziua ce ne va aduce la lumină, dar mulţi o vor respinge dacă nu vor fi ajuns să-şi uite trecutul.
Îţi voi explica mai apoi pe îndelete cum tot ceea ce pare să se sfîrşească, de fapt se schimbă. Sîntem meniţi să ne întoarcem şi de aceea trebuie să ieşim din viaţă senini. Priveşte cu atenţie parcursul lucrurilor care se întorc în ele însele, vei vedea că niciunul dintre ele nu piere, ci apune şi răsare, pe rînd. Vara a trecut, dar anul următor o va aduce din nou; iarna s-a încheiat, o vor aduce iar lunile care îi aparţin; noaptea a întunecat soarele, dar grabnic ziua o va goni la rîndul său. Astrele parcurg în drumul lor spaţii pe care le-au mai străbătut; fără contenire, o parte din cer se ridică, o parte se coboară.
Închei aici, dar vreau să mai adaug ceva: nou-născuţii, copiii, cei cu mintea rătăcită nu se tem de moarte; atunci e chiar mare ruşine ca raţiunea să nu fie în stare să ne înzestreze cu acea seninătate interioară la care conduce absenţa raţiunii. Rămîi cu bine.
Seneca Lucius Annaeus

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog