25 apr. 2016

"Minerii" de la GDS, copii de suflet ai lui Ilici Iliescu


Senzaţională scrisoare a lui Alex. Ştefănescu în apărarea lui Marian Munteanu: Minerii s-au deghizat în intelectuali, la apelul GDS, noul FSN 
Ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile în țara mea m-a uimit și m-a descurajat. Reacția a numeroși intelectuali la apariția lui Marian Munteanu pe scena vieții politice mi s-a părut rușinoasă și, în același timp, înfricoșătoare. Regret că am asistat la ceva atât de murdar. Îmi plăcea să-i admir și să-i respect pe contemporanii mei. N-am s-o mai pot face de acum înainte. Practic, a avut loc o nouă mineriadă, de data aceasta nu cu topoare și răngi, ci cu fraze învârtite amenințător deasupra capului.

Cuvântul ‘legionarism’, luat din gura spurcată de bolșevism a lui Ion Iliescu, a fost folosit de multe alte guri, pentru culpabilizarea lui Marian Munteanu. Dar Marian Munteanu nu a fost, nu este și nu va fi niciodată legionar. Unele ziare au publicat, ca pe o mare descoperire, o scrisoare a sa către legionari. Dar tocmai acea scrisoare – pe care diverși intelectuali doar o văd, nu o și citesc – dovedește că liderul studenților din 1990 se disociază de legionari, explicându-le că a trecut vremea lor. Formula consolatoare „suntem unde ale aceluiaiși râu” se referă numai și numai la faptul că dragostea de țară și idealul renașterii României îi unește în continuare pe români. Mijloacele pentru afirmarea acestor valori sunt însă, în viziunea lui Marian Munteanu, cu totul altele.

Dragostea de țară și idealul renașterii României – adaug eu − ar trebui promovate de toate partidele și instituțiile din România. Cu alte cuvinte „unde ale aceluiași râu” ar trebui să fie și PNL, și PSD, și Parlamentul, și Guvernul și chiar Institutul „Elie Wiesel”. Aparțin aceste unde unor râuri diferite? Ar fi grav să fie așa. Într-o asemenea situație ar trebui sesizat SRI-ul.

Marian Munteanu a jucat un rol de neuitat în revoluția care a dus la căderea comunismului, în 1989, și în demonstrația anticomunistă din Piața Universității din 1990, înăbușită în sânge de Ion Iliescu și oamenii lui. Degeaba se prăbușise comunismul dacă se reconstituia vertiginos, astfel încât a fost necesară o a doua revoltă, de data aceasta împotriva restaurării unui regim ‘ilegitim și criminal’. Marian Munteanu a fost protagonistul acestei mișcări de salvare a democrației recent instaurate. El și-a asumat mai inspirat decât oricine misiunea, a dat dovadă de clarviziune și spirit de sacrificiu, a fost bătut cumplit și n-a lipsit mult să fie decapitat de hoardele de mineri și falși mineri cărora la sfârșit Ion Iliescu le-a mulțumit. Până și pe targa cu care a fost dus la spital, liderul studenților a fost lovit de fesenistele isterizate de discursurile lui Ion Iliescu, în care demonstranții din Piața Universității erau calificați drept ‘legionari, drogați și golani’.
Iar toate aceste fapte îngrozitoare s-au repetat acum, sub ochii noștri, după mai bine de un sfert de secol de la demonstrația din Piața Universității.

Grupul de Dialog Social, care ar trebui să se numească Grupul de Monolog Social, pentru că nu mai dialoghează de mult cu societatea românească, a chemat de urgență o mică armată de intelectuali să planteze panseluțe în fața Teatrului Național. Iar ei, fără ezitare, au răspuns chemării. Diverse ziare și posturi de televiziune au atacat cu o vehemență suspectă, disproporționată ideea candidaturii lui Marian Munteanu din partea PNL la Primăria Capitalei. Candidați ca Olguța Vasilescu sau Marian Vanghelie care prin calitatea lor culturală și morală ar trebui să ne îngrozească și să ne indigneze – cum își închipuie că pot să ne reprezinte? atât de rău am ajuns? – nu îi oripilează pe analiștii noștri politici. În schimb Marian Munteanu a stârnit o furie distructivă vecină cu demența. Postul B1 TV (care era cândva pentru mine o lumină) s-a comportat exact ca TVR în timpul lui Răzvan Theodorescu. Până și limfaticul (la figurat vorbind) Toader Paleologu – care nu s-a remarcat până acum în politica românească decât prin câteva jocuri de cuvinte – a început să se agite plin de mânie proletară (uitând că tatăl său, căruia îi parazitează prestigiul, a fost în 1990, plin de curaj, de partea Pieței Universității). Rolul de feseniste isterizate l-au jucat distinse doamne teatral-europeniste ca Monica Macovei și Rodica Culcer.

Ar trebui scrisă cândva o carte despre acest fenomen care nu seamănă cu nimic din ce am trăit până acum în exotica și tragica noastră istorie recentă. Cum se explică această formidabilă mobilizare de forțe? De ce au tăcut și tac în continuare intelectuali de elită care de obicei se pronunță cu gravitate în tot felul de probleme, ca niște sfincși ai României? Gabriel Liiceanu este angajat în momentul de față, cu toată elocvența limbajului său sumbru-heidegerian, într-un război meschin împotriva Legii Timbrului Literar (deci împotriva Uniunii Scriitorilor),dar rămâne mut în ceea ce privește recenta mineriadă.

Din punctul meu de vedere, există două explicații ale actului de barbarie politică la care am asistat.

1.În România, de multă vreme, cei care își iubesc țara sunt pedepsiți. Sunt pedepsiți și post-mortem (ca Eminescu). Dar sunt pedepsiți mai ales cei aflați în viață, dacă prin forța lor morală îi pot face și pe alții să-și iubească țara.

2. Ne-am degradat moral, nu mai suportăm măreția. Marian Munteanu ne îngrijorează (verbul a fost frecvent folosit) pentru că prin modul lui de a fi ne amintește de puritatea morală și de dorința de ceva înalt care ne erau proprii în anii adolescenței și de care ne-am înstrăinat. De ce să existe un termen de comparație? Mai bine să avem cu toții vieți cu o miză mică și să ne scăldăm fără griji în lașitatea noastră zilnică.

Omul politic cel mai curat și mai devotat țării lui, din câți avem în momentul de față, Marian Munteanu, a fost supus oprobriului public, iar noi l-am abandonat. Ce rușine! Ar trebui ca un timp să nu ne mai uităm în oglindă.

Alex Ştefănescu
de aici: http://www.ziaristionline.ro/2016/04/25/senzationala-scrisoare-a-lui-alex-stefanescu-in-apararea-lui-marian-munteanu/

23 apr. 2016

Balconul Luminat



În noaptea acestei zile minunate, ziua patronului meu Sf. Gheorghe, s-a deschis pentru prima oară Balconul Luminat. Spre știința copiiilor de azi, acolo deasupra Balconului era Icoana Maicii Domnului și chipul lui Eminescu. Iar părintele Galeriu ne-a învățat tot acolo, în Piața Universității, Tatăl Nostru, cu vocea sa zguduitoare, înlăcrimat, ne-a binecuvântat, ne-a făcut semnul crucii și ne-a pregătit pentru luptă. Nu aveam cum să știm cât de greu va fi, părintele făcuse pușcăria. văzuse ce pot face ăia.

Și eu și fratele meu și frații mei de luptă de atunci, cu toții, am întâmpinat, cu pletele în vânt și fără să fugim niciunul, Moartea. Moartea ne-a strâns bine în brațe, ne-a rupt oasele și ne-a supt sângele și doar lacrimile și rugăciunile părintelui Galeriu ne-au salvat cred, mi se părea că-l auzeam ca prin ceață plângând parcă în timp ce îmi plesneau oasele și dinții și tâșnea săngele ca dintr-o arteziană din căpățâna crăpată cu ranga ce suna ca un clopot spart în creieri. 

Acum aud undeva în depărtare sunetele zglobii ale clopotelor unei biserici, nu pot ajunge la geam, după 26 de ani de la ruperea oaselor s-a întors buleala, durerea atroce de atunci a revenit, parcă ar fi un semn de readucere aminte.
Există un preț. Am plătit scump, plătim încă cât vom mai trăi se pare. Am scăpat cu viață atunci și în alte dăți numai cu voia lui Dumnezeu și prin rugăciunile cuvioșilor noștri părinți duhovnicești, cei ce ne-au salvat sufletele și ne-au fost sprijin, îndrumare, mângâiere și lumină în beznă. 
Aprindeți azi o lumânare, de marea sărbătoare a mucenicului Gheorghe și pentru cei ce nu pot merge pe picioare și pentru cei ce nu mai sunt și ne privesc cu drag, cei ce ne-au crescut pe noi, golani trimbulinzi, generația în blugi cu pletele în vânt, cuvioșii noștri părinți Voicescu, Galeriu, Ioasaf, Teoctist, Ioanichie, Cleopa, Anania, Calciu, Arsenie, Justin. Ei au fost tații noștri de suflet.
Fără ei n-am fi fost, fără noi nici voi nu veți fi - să ținem aproape zic...
Jos Iliescu jos KGB, jos nomenclatura, mai bine haimana, decât trădător, mai bine huligan, decât dictator, mai bine golan, decât activist, mai bine mort, decât comunist !...uff ce noroc că mai am o gură de Bushmils - sănătate tuturor muie Ilici !!! 
de aici: https://www.facebook.com/george.roncea?ref=ts&fref=ts
La mulți ani George! Nu ești singur și nu suntem singuri!

13 apr. 2016

10 puncte!!!


Scrisoare deschisă către Președintele Klaus Iohannis
Domnule Președinte,

”Poporul român trece prin momente de cumpănă, iar conducătorii săi s-au îndepărtat de la nevoile neamului nostru. Este multă durere și suferință în România de care mai marilor țării nu le pasă. Așa încât îmi fac datoria creștinească de a vă atrage atenția asupra câtorva puncte care nu pot să lipsească de pe agenda președintelui României:
1. Românii nu vor o moschee turcească la București, un cap de pod al Turciei pe pământul nostru strămoșesc apărat cu sânge de înaintași pentru a salva identitatea națională despre care nimeni nu poate nega că este o moștenire creștină. Dumneavoastră, în loc să ne reprezentați pe noi, românii creștini, ați ales să îi strângeți mâna sultanului Turciei și să faceți înțelegeri peste capul celor pe care îi reprezentați.
2. Românii nu vor invazie musulmană în țara lor. Primirea de imigranți musulmani reprezintă o faptă care contravine nu doar dorinței românilor, ci și istoriei și tradiției milenare a poporului nostru. Și dumneavoastră, domnule Președinte, sunteți creștin, chiar dacă aparțineți de altă biserică. Cum ați putut agrea planul de invadare a pământului românesc pe care au luptat împotriva semilunei atâția voievozi precum Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Iancu de Hunedoara, Mihai Viteazu și atâția alți români iubitori de țară? În acest caz, puteați cel mult să îi acceptați pe creștinii care vin din zonele îndepărtate, dar în niciun caz pe musulmanii care aduc cu ei prozelitismul islamic și, Doamne ferește, chiar risc de atentate teroriste.
3. Au murit în Argeș atâția copiii nevinovați și nimeni nu a fost sancționat. Nu doar că statul român nu încurajează natalitatea, dar, în plus, nici măcar nu are grijă de viitorul țării pe care îl reprezintă copiii crescuți cu greu și cu dificultăți de mamele românce. Un Guvern care nu este în stare să-i protejeze pe copiii țării sale trebuie să plece, dar Guvernul pus de dumneavoastră continuă să fie la putere ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Decidenții de la vârful statului român trebuie să încurajeze natalitatea prin măsuri active și eficiente, nu să asiste pasiv la depopularea României sau, și mai grav, la asemenea tragedii!
4. S-au strâns în România aproape trei milioane de semnături pentru modificarea Constituției în sensul precizării că familia se poate întemeia doar pe baza căsătoriei dintre un bărbat și o femeie. Ar trebui să vă pronunțați și să acționați în sprijinul acestei inițiative care are menirea de a salva poporul român și continuitatea noastră pe aceste meleaguri.
5. Ați respins legea prin care Crăișorul Munților Avram Iancu primea titlul de Erou Național, iar acea lege s-a rătăcit prin Parlament, dumneavoastră transmițând un semnal clar că nu doriți recunoașterea meritelor celui care i-a apărat pe românii din Transilvania de asuprirea maghiară. Dați un mesaj public în favoarea recunoașterii Eroului Național Avram Iancu pentru ca Parlamentul să înțeleagă că nu vă mai opuneți acelei legi. Dacă nu ne recunoașteți eroii, domnule Iohannis, cum puteți fi președintele nostru? Nici de Ziua Națională a României nu ați desfășurat recepția oficială de la Cotroceni, ca și cum nu ați recunoaște Ziua de 1 Decembrie în fața străinătății. Așa de mult vă displace istoria noastră, a românilor?
6. Ați promulgat, în schimb, în mare grabă, legea prin care martirii temnițelor comuniste au fost condamnați a doua oară, fiind interziși în România. Doar regimul comunist a mai îndrăznit așa ceva în încercarea de a arunca vălul uitării peste ei. Poporul român nu i-a uitat însă și, de îndată ce și-a recâștigat libertatea, i-a onorat cum se cuvine. Dumneavoastră le-ați luat acum acea libertate, întorcându-ne în vremurile negrei dictaturi.
7. Nu îi asupriți pe români cu legea vaccinării obligatorii, este nu doar împotriva logicii creștine, ci și a drepturilor omului pe care pretindeți că le respectați. Este dreptul părintelui să aleagă în privința siguranței copiilor lor. România nu trebuie să devină piață de desfacere obligatorie a companiilor farmaceutice străine, cu riscurile pe care le presupune vaccinarea și despre care nu se vorbește în mod deschis.
8. Aveți datoria să sprijiniți promovarea istoriei românilor prin muzee dedicate istoriei naționale corecte și prin sprijinirea predării istoriei naționale în școli. Dacă Guvernul pus de dumneavoastră anulează istoria din educația copiilor, sunteți părtaș la distrugerea conștiinței naționale. La fel, orele de religie trebuie să rămână în programa școlară, ca și orele de istorie. În plus, pe cine deranjează prezența Sfintelor Icoane în școli? Sau Sfinții nu au loc pentru ca să poată fi manipulate mai ușor mințile prin reclame și modele străine? Lipsa educației religioase și istorice are ca scop creșterea unei generații înstrăinate, fără valori și fără rădăcini. Acesta este planul pe care îl desfășurați în România?
9. În timp ce monumentele altora sunt renovate și promovate, monumentele românilor zac în uitare și în ruină, ca și cum cineva ar vrea să șteargă amintirea noastră pe aceste meleaguri. Dacă nu sunteți doar președintele minorităților din România aveți datoria să atrageți atenția Guvernului că românii sunt stăpânii de drept ai acestui pământ și că istoria lor are dreptul să fie conservată și rememorată.
10. Teritoriul național devine tot mai mult scena de desfășurare a multinaționalelor străine. Vă îndemn să aveți în vedere, prin Guvernul pe care îl controlați, de stimularea micilor producător și a țăranilor români care sunt marginalizați și aduși la sapă de lemn pentru ca în România să aibă loc doar mărfurile străine. Am ajuns să ne importăm mâncarea în timp ce recoltele țăranilor se strică pentru că românii nu au unde să-și vândă marfa. Acest proces are ca scop distrugerea bazei de producție a românilor, iar datoria dumneavoastră ca Președinte este să opriți acest dezastru.
Poporul român are nevoie de un președinte credincios care să țină la istoria și la valorile neamului său pe care să și le asume și să acționeze în numele lor. Nimic din ceea ce ați făcut de când ați devenit președinte nu dovedește că respectați credința și valorile acestui neam care ne-au ținut laolaltă prin restriștile istoriei. 
Priviți la înaintași, la Voievozii și Regii noștri, și urmați-le credința și fapta!
Trebuie să vă hotărâți, domnule Președinte, dacă vreți să fiți președintele românilor sau doar un stăpân străin peste hotarele României care ia decizii în beneficiul altor puteri. Stăpâni străini de acest fel am tot avut, iar memoria neamului le-a rezervat locul care li se cuvine. Depinde de dumneavoastră să vă alegeți locul pe care îl veți avea în istoria poporului român!”
.
Preot Protosinghel Justinian Oprina
Mitropolia Clujului, Maramureșului și Sălajului

11 apr. 2016

Sunt sigur că Dumnezeu iubește LEMNUL!!!

....și eu cred că Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici! Sunt convins de acest lucru! Păi ce, credeți că Dumnezeu preferă Mercedes, BMW sau Audi? Conturile babane burdușite cu miliarde? Ori bărbile albe de farisei care proclamă iubirea aproapelui dar refuză să acorde o minimă mângâiere unor suflete arse? Nu cred! Sunt sigur că Dumnezeu iubește LEMNUL și spațiile mici, altfel nu ar fi permis ca Isus să fie răstignit pe lemn! L-ar fi răstignit pe beton ori marmură, nu FARISEILOR? La altceva se referă clipul nici pe departe la Catedrala Neamului!

update: ” Constat, cu părere de rău, că n-am fost în stare să transmit în mod corespunzător un mesaj foarte simplu. Și un apel foarte simplu. 
Îmi cer scuze si încerc așa: 
- această piesă este o parabolă. Iar asta - cu profundă tristețe și amărăciune remarc - a fost o mare problemă. 
- am afirmat - foarte clar, în cea de-a două strofă - că sunt creștin. Cred cu tărie în Dumnezeu. 
- niciodată pe parcursul piesei nu am spus "eu știu". Niciodată. Am spus întotdeauna "eu cred". N-am spus că știu, pentru că n-am de unde să știu; cred doar. 
- am spus că L-am găsit pe Dumnezeu într-o biserică din lemn pentru că eu cred (nu spun că știu; cred doar) că Dumnezeu preferă simplitatea și modestia. Nu am spus nicăieri, niciodată, pe parcursul piesei că Dumnezeu poate fi găsit numai în biserici din lemn. Nu. Dimpotrivă; am afirmat - foarte clar, în prima strofă - că sunt convins că Dumnezeu era în Catedrala Mântuirii Neamului Românesc. Pentru că sunt ferm convins că Dumnezeu este peste tot. 
- piesa nu este un manifest împotriva Catedralei Mântuirii Neamului Românesc. 
- piesa nu are cum să fie un manifest pentru simplul motiv că un manifest presupune determinarea unor acțiuni imediate. Or nicăieri, pe parcursul piesei, nu am spus că n-ar trebui construită Catedrala. Nu am spus nicăieri că ar trebui sistate lucrările. Nu există, la final, niciun link către nicio petiție împotriva Catedralei. Nu. Există doar un citat din Sfânta Scriptură. 
- dacă aș fi vrut să lansez un manifest, aș fi făcut acest lucru - în mod evident - înainte de începerea construcției. 
- mesajul piesei este următorul: cred că opulența și trufia nu au legătură cu credința. 
- piesa este, în același timp, un apel la smerenie adresat tuturor: "și toți, unii față de alții, îmbrăcați-vă întru smerenie" (Întâia Epistolă Sobornicească a Sfântului Apostol Petru 5, 1-5) 
- am făcut această piesă pentru că am crezut că am dreptul să-mi exprim opinia. 
- sunt convins că sunt un păcătos. Sunt convins că noi toți, absolut toți cei prezenți în piesă avem păcate mai mici sau mai mari. Vă rog frumos ca după ce ne judecați pe noi, așa cum se cuvine, să vă gândiți la mesajul piesei. 
Vă mulțumesc, Doamne ajută! ”
de aici: https://www.facebook.com/Dan-Teodorescu-%C4%83la-de-la-Taxi-174046405943654/
Update la update:
Oare Mercedesul preferă drumurile de pământ???

6 apr. 2016

Pentru toți fracturații mintali :

De urmărit:
America nu este cea mai bună țară din lume, dar cine o poate egala? Rusia? Când vreodată?
Ai înțeles ceva prostule?

Arhivă blog