26 iun. 2015

Steagul

"STEAGUL este locul la care te aduni când eşti în primejdie. Steagul este simbolul puterii tale pe un teritoriu care nu doar că îl administrezi, dar care este proprietate de ţară! Steagul este expresia obârşiei istorice care te-a consacrat în conştiinţa universalităţii. Steagul este expresia suverană a unei puteri legitime şi pe care îl pui în faţa Ta la tratative, la negocieri, la „summit”-uri sau pe cortul de campanie din pustiurile afgane, sau ţi se ridică în semn de omagiu suprem la olimpiadele lumii, sau ţi se înfăşoară pe catafalc atunci când cazi secerat sub El, pentru El!. Ca nimeni altul, El, Drapelul Naţiunii dă sensul luptei tale, dă putere numelui tău, te face egal în faţa celor de-o seamă cu tine! 
Am început „noua eră” post socialistă cu o gaură în steag. Prea bine, vor spune unii, am smuls simbolul comuniştilor! Dar ce am pus în loc? Cine suntem şi de unde venim? Ce este cu steagul nostru de astăzi? 
A rămas orfan de trecutul său. A rămas cu aceeaşi gaură revoluţionară în piept aşteptând ca fiii lui de atunci să-i umple din nou sufletul. Steagul meu şi al tuturor românilor a rămas fără inimă! Şi pentru că este aidoma celui din Ciad se merge la cacialma, de către unii. Ori nu-l mai pun deloc ori pun alte steaguri, de ale lor, locale. Ba, chiar pe ale altora de prin vecini, cu semne secuieşti, sârbeşti, ucraineşti, cu semilună, cu vulturaşi, cu cruci teutone. Şi-l ridică şi cînd echipa noastră naţională de hochei joacă meciuri internaţionale, în deplasare la Miercurea Ciuc! Pe la diferite primării steagul nostru este interzis sau,de ziua lui, i se pune doliu. Pieţele Tricolorului din reşedinţele de judeţ se populează doar la ordinul prefectului, odată pe an. Şi cu cine! Cu cei care fac din acest moment o simplă bifă în calendarul activităţilor publice. În rest, stă atârnat pe câte un catarg de sector, sau primărie de cătun, zdrenţuit de vânt şi ucis de nepăsare...
El, curcubeu dacic coborât din tăria timpurilor străvechi, ne priveşte îngăduitor pentru că este legat prin jurământ să nu ne lase. 
Chiar şi atunci când dintre noi îl părăsesc ticălos pentru simbrie străină." 
Citeşte, Frate Român şi ţine minte!
Citeşte, Camarade, şi dă mai departe! "
Generalul Mircea Chelaru

Trei culori cunosc pe lume
Ce le ţin de-un sfânt odor,
Sunt culori de-un vechi renume
Suveniri de-un brav popor.
Roşu-i focul ce-mi străbate,
Inima-mi plină de dor
Pentru sânta libertate
Şi al patriei amor.
Auriu ca mândrul soare
Fi-va'l nostru viitor
Pururea'n eternă floare
Şi cu luci netrecător
Iar albastrul e credinţa
Pentru ţară ce-o nutrim
Credincioşi fără schimbare
Pân' la moarte o să-i fim
Pân' pe cer şi cât în lume
Vor fi aste trei culori
Vom avea un falnic nume
Şi un falnic viitor
Iar când, fraţilor, m'oi duce
De la voi ş'oi fi să mor
Pe mormânt, atunci să-mi puneţi
Mândrul nostru tricolor.
( de la doi OAMENI CU MULT MAI DEȘTEPȚI DECÂT MINE!!! )

http://preanecuviosuldiacon.blogspot.ro/2015/06/drapelul-romaniei.html?showComment=1435296985930

13 iun. 2015

În vreme ce Dragoş Drumea, Mocanu Valentin si Lepadatu Mitrita putrezesc în pământ, Ilici Iliescu, Neulander Petre Roman, Voican voiculescu, CTP şi alţi căcaţi împuţiţi ne învaţă democraţia iar slugoii emanaţi din laboratoarele lor ne insultă cu neruşinare familiile şi copii!


http://roncea.ro/wp-content/uploads/2010/06/iliescu-kgb-petre-roman-13-15-iunie-1990.jpg
Update la noua mineriadă: mineriada pulifricilor pesedişti!
Maria Holtzhauser:
Nu prea mă uit la televizor și nici n-aș avea timp.Prefer să fac alte lucruri utile. Astăzi la clinică însă,n-am avut încotro. Aud cu tristețe că un deja fost ministru,etichetează românii plecați la muncă în străinătate și pe membri familiilor lor. Dragă domnule Rus,mie,fetele mele mi-au cumpărat fiecare minut de viață cu bani munciți în străinătate.Dacă nu ar fi fost așa.aș fi fost de mult oale și ulcele. Într-o țară care-i a mea,dar viceversa se pare că nu-i valabil ,în care plătesc taxe,m-am simțit abandonată și pusă la zid. Să nu mă faceți acum să scriu aici despre drama bolnavilor de cancer și mafia citostaticelor.
Domnule Rus,fetele mele pentru mine-s ÎNGERI!
Să nu îndrăznească careva să le jignească.Cu banii trimiși de ele am cumpărat ce statul trebuia să-mi dea gratis,și-ar trebui să le fie recunoscător. Dar ce vă pasă vouă de o canceroasă?Ce vi se pare dur apelativul? L-am auzit de zeci de ori folosit la adresa noastră... Ce e regretabil e faptul că,înafară de asta am plătit și eu.Un preț imens... Am plătit cu lacrimi amare și cu un dor nemărginit care mi-a sfâșiat inima.Cu timp pierdut și risipit,agonizând prin spitale,întinzând arginți la fiecare perfuzie,care-mi băga în vene un firicel de viață....Știi dumneata oare de câte ori am simțit că mă duc fără să pot să-mi iau rămas bun de la ele? De câte ori nu mi-aș fi dat eu inima din piept, doar să le mai văd o dată? Știi dumneata că nu mi-am putut cunoaște nepotul până acum? Că nu l-am strâns niciodată în brațe?Că nu termin nici acum cu drumurile pe la doctori? Știi cum e să trăiești cu sentimentul că fiica mea ia de la gura copilului pentru ca eu să pot face investigații medicale și să am medicamente? Vă spun eu,e groaznic! Iar cât de greu trebuie să le fie lor,doar Dumnezeu știe... Am plătit cu vârf și îndesat și o fac în continuare.Pensie nu mi s-a dat,că nu am metastaze în timp ce alții se pensionează că-s claustrofobi.Este unul dintre cele mai agresive forme de cancer,inoperabil,în urma căruia am rămas cu multiple afecțiuni post radioterapie.Dar n-a contat...Avem o mulțime de ”handicapați”care primesc ajutoare,iar noi cei cu adevărat bolnavi suntem umiliți peste tot și jecmăniți de bani.Nimic nu e gratis pentru noi. Statutul de victimă nu mi se potrivește așa că n-am acceptat să-mi plâng de milă ci am încercat să fac câte ceva pentru ceilalți semeni,deznădăjduiți.. Vreau ca fetele mele să fie mândre de mama lor.Să pot răscumpăra fiecare bănuț muncit cu sudoare de ele și ”investit„ în mine...Să nu fi fost efortul lor,în zadar. Am ales să dau și eu ceva societății,nu să stau ca o legumă,deși.... A trebuit să mă reinventez. și nu mi-a fost deloc ușor.M-am reconstruit încet și am devenit mult mai puternică decât eram înainte de boală.Pentru că am descoperit în mine o forță nebănuită. Iertată fie-mi lipsa de modestie,dar nu e zi primită-n dar în care să nu aduc un zâmbet pe fața cuiva.Și slavă Domnului că am bucurat multe suflete încercate.
Iar câteodată mă doare neputința de a nu putea face mai mult...
Aproape că n-am timp de mine.Și credeți-mă am senzația că-mi pasă mai mult decât dumneavoastră,celor de sus. De acolo,nici nu se prea vede mare lucru... Azi după examenul RMN am venit fuguța acasă să mă apuc de treabă. Chiar băgată cu capul în tub,pe durata examinării medicale ,mă gândeam cui să mai scriu și pe cine să mai rog să mi se alăture,să reușesc ce mi-am propus. Eu,Maria,un om simplu, încerc să utilez o școală,domnule Rus !Și o grădiniță. O școală dintr-un sat sucevean pe care mulți dintre dvs probabil,nu dați doi bani. Pentru mine nimic nu-i fără rezolvare,atunci când vrei cu adevărat să oferi sprijin. Și în tot ce am făcut am avut grijă să nu rănesc sau să dezamăgesc pe cineva. Iar dacă s-a întâmplat,evident fără voia mea,am suferit ca un câine.
Acum mă rog să mai primesc o șansă.Și încă puțin timp...Am multe de făcut. Fetele mele,pentru mine-s sfinte.Și mă simt vinovată,că nu le am aproape. Vinovată pentru că un nenorocit de cancer a mușcat din mine,nemilos.... Mă solidarizez cu fiecare român plecat,cu” golanii și curvele” rămase-n țară.
Iar pe dumneavoastră o să-mi fie greu să vă iert!

1 iun. 2015

Glorie eternă şi recunoştinţă veşnică!

Motto: "Şi, din vreme-n vreme, 
Practică barbară, 
Capul ginţii noastre
 Cade pentru Ţară!” 

Astăzi, 23 august 1944. Am venit în audienţă la Rege la ora 15,30 pentru a-I face o expunere asupra situaţiei frontului şi a acţiunii întreprinsă pentru a scoate Ţara din greul impas în care se găseşte.
Timp de aproape 2 ceasuri Regele a ascultat expunerea, păstrând ca de obicei o atitudine foarte rezervată, aproape indiferentă.
La expunerea mea a asistat la audienţă Dl Mihai Antonescu.
I-am arătat Regelui că de aproape 2 ani Dl Mihai Antonescu a căutat să obţină de la Anglo-Americani asigurări pentru viitorul Ţării şi i-am afirmat cu această ocazie că, dacă aş fi găsit înţelegere, şi aş fi putut găsi înţelegere pentru asigurarea vieţii, libertăţilor şi continuităţii istorice a acestui nenorocit popor, nu aş fi ezitat să ies din război, nu acum, ci chiar de la începutul conflictului mondial, când Germania era tare.
În continuare, i-am arătat conversaţia avută, imediat la întoarcerea mea de pe front, în noaptea de 22/23 [august 1944], cu Dnii Clodius şi Mihalache şi în dimineaţa zilei [de 23 august 1944] cu Dl G. Brătianu.
D-lui Clodius i-am vorbit în faţa D-lui M. Ant[onescu] pe un ton răspicat şi i-am amintit că atât prin Dl M. Ant[onescu] de acum câteva luni, cât şi în februarie, la ultima întrevedere, am arătat Germaniei ca, dacă frontul nu se va menţine pe linia Tg. Neamţ-Nord Iaşi-Nord Chişinău-Nistru, România va căuta soluţia politică pentru terminarea războiului.
I-am arătat D-lui Clodius că nici o ţară, şi nici chiar Germania, nu ar putea continua războiul în caz când jumătate din teritoriul ei ar fi ocupat şi ţara total la discreţia Ruşilor.
I-am cerut ca şi Dl M. Ant[onescu] să arate acest lucru la Berlin, să roage să înţeleagă poziţia Ţării noastre în faţa cataclismului ce o ameninţă şi a mea în faţa Istoriei şi a Ţării şi să-mi dea dezlegarea a trata un armistiţiu, dorind să ieşim din această situaţie ca oameni de onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie Ţara şi pe conducătorii ei.
Dl Clodius a promis că va arăta exact dorinţa noastră; i-am arătat că noi trebuie să ne luăm libertatea de a ne apăra viaţa viitoare a neamului.
Relativ la conversaţia cu Dl Mihalache, deşi ea a durat câteva ceasuri, totuşi i-ai arătat numai esenţialul.
Dl Mihalache mi-a cerut să mă sacrific şi să fac eu pacea, oricât de grele ar fi condiţiile puse.
I-am arătat că eu, fiind exponentul unei revoluţii care m-a adus, fără a [o] fi pus eu la cale sau să fi avut vreo legătură cu ea, la conducerea Statului, dându-mi mandatul să reconstituiesc graniţele Ţării, să restabilesc ordinea morală şi să pedepsesc aducându-i în faţa tribunalului poporului pe acei care … catastrofa graniţelor şi prăbuşirea Dinastiei. Cum Ţara îmi impusese şi pe legionari şi mai târziu şi războiul, pentru a legifera actele mele, am cerut aprobarea Ţării pentru faptul că schimbasem din luptă regimul legionar pentru trădările sale şi pentru că intrasem în război în aclamaţiile şi, cu asentimentul întregii naţiuni, trecusem, forţat de operaţiuni, şi Nistrul.
Ţara, prin câte 3 milioane de voturi, mi-a dat dezlegare şi a aprobat tot ce eu făcusem.
În consecinţă, a accepta astăzi propunerile Molotov însemnează:
a.       – a face un act politic de renunţare şi pierdere a Basarabiei şi Bucovinei, act pe care România nu l-a făcut până acum niciodată de la 1812 şi până la ultimatumul Molotov.
I-am adăugat că după părerea mea, făcând acest act, putem pierde beneficiul Chartei Atlanticului, în care Roosevelt şi Churchill s-au angajat printre altele “să nu recunoască nici o modificare de frontieră, care nu a fost liber consimţită”.
b.      – să bag Ţara pentru vecie în robie, fiindcă propunerile de armistiţiu conţin şi clauza despăgubirilor de război neprecizate, care, bineînţeles, constituie marele pericol, fiindcă, drept gaj al plăţii lor, Ruşii vor ţine Ţara ocupată nedefinit. Cine, am spus Dlui Mihalache, îşi poate lua răspunderea acceptării acestei porţi deschise, care poate duce la robia neamului?
c.       – a treia clauză, şi cea mai gravă, e aceea de a întoarce armele în contra Germaniei.
Cine, am arătat Dlui Mihalache … poate să-şi ia răspunderea consecinţelor viitoare asupra neamului ale unui asemenea gest odios, când putem să ieşim din război oricând dorim.
Am avea bazele viitoarei politici a Statului asigurate şi i-am afirmat că dacă … de Dl Maniu, pe care l-am lăsat şi i-am înlesnit tratativele direct cu Anglo-Americanii sau de Dl Mihai Antonescu, care a tratat cu ştiinţa mea, eu nu m-aş da la o parte şi aş da, dacă mi s-ar cere concurs, pentru a scoate România din război, luându-mi curajul şi răspunderea să spun Führerului în faţă că România se retrage din război.
d.      – a patra condiţie cerută de Molotov şi de Anglo-Americani  este să dau ordin soldaţilor să se predea Ruşilor şi să depună armele, care ne vor fi puse la dispoziţie pentru ca, împreună cu Ruşii, să alungăm pe Nemţi din Ţară.
Care om cu judecata întreagă şi cu simţul răspunderii ar putea să dea soldaţilor Ţării un astfel de ordin care, odată enunţat, ar produce cel mai mare haos şi ar lăsa Ţara la discreţia totală a Ruşilor şi Germanilor?
Numai un nebun ar putea accepta o astfel de condiţie şi ar fi pus-o în practică.
Vecinătatea Rusiei, reaua ei credinţă faţă de Finlanda, Ţările Baltice şi Polonia, experienţa tragică făcută de alţii, care au căzut sub jugul Rusiei, crezându-i pe cuvânt, mă dispensează să mai insist.
Notez că, atunci [când] ni s-au propus acestea, situaţia militară a Germaniei, deşi slăbită, era totuşi încă tare.
e.       – În sfârşit, propunerile Molotov mai conţineau şi clauza care ne impunea să lăsăm Rusiei dreptul de a pătrunde pe teritoriul României oriunde va fi necesar, pentru a izgoni pe Nemţi din Ţară. Adică, sub altă formă, prezenta ocupaţiunea Rusească cu toate consecinţele ei.
Reamintind toate acestea Dlui Mihalache, D[umnealui] mi-a spus, ceea ce a constituit o surpriză pentru mine, că trebuie să mărturisească că D[umnea]lor, adică naţional-ţărăniştii, s-au înşelat; au crezut în sprijinul Anglo-Americanilor, însă şi-au făcut convingerea definitivă că aceştia sunt total nepregătiţi pentru a indispune pe Ruşi şi că suntem lăsaţi la totala lor discreţie, ca şi Polonia şi, poate, alte ţări. În consecinţă, trebuie să ne considerăm o generaţie sacrificată, să ne resemnăm şi să aşteptăm.
I-am răspuns Dlui Mihalache că, într-o astfel de situaţie, este de preferat ca un popor pe care-l aşteaptă, dacă are siguranţa că îl aşteaptă o asemenea soartă, să moară eroic, decât să-şi semneze singur sentinţa de moarte.
Dl Mihalache a insistat încă o dată să fac eu armistiţiul şi să semnez pacea, fiindcă condiţiile puse sunt condiţii de pace, nu de armistiţiu (este sublinierea D-sale). Bineînţeles, am declinat (refuzat) aceasta.
În dimineaţa zilei de astăzi, pe când eram în Consiliul de Miniştri, a cerut să mă vadă Dl. Brătianu, care, spre deosebire de Dl Mihalache, mi-a declarat că vine de la o întrevedere dintre Dnii Maniu şi Dinu Brătianu şi că vine cu mandatul formal de la ambii că sunt de acord şi că îşi iau alături răspunderea, dacă accept, să fac eu tratative de pace.
I-am răspuns că accept cu condiţia să mi se dea în scris acest angajament, să accepte ca el să fie publicat, pentru ca poporul să vadă că s-a înfăptuit unirea internă şi pentru ca străinătatea, aliaţii şi inamicii, să nu mai poată , prin dezbinarea noastră.
Dl Brătianu urma să-mi aducă adeziunea scrisă înainte de audienţa mea la Rege, fiindcă voiam să merg la această audienţă cu hotărârea luată, adică să-I pot afirma că, dat fiind faptul că s-a realizat unirea politică internă, îmi pot lua angajamentul să încep tratativele de pace. Generalul Sănătescu a intervenit în discuţii de două ori şi şi-a luat angajamentul, fără să i-l fi cerut, că-mi va aduce dânsul acest angajament, pentru care i-am mulţumit.
Cum Regele spunea ca aceste tratative să înceapă imediat, Dl Mihai Antonescu i-a spus că aşteaptă răspunsul de la Ankara şi Berna pentru a obţine consimţământul Angliei şi Americii de a trata cu Ruşii. Aceasta, fiindcă Churchill, în ultimul său discurs, a spus, vorbind despre România, că “această Ţară va fi curând la discreţia  totală a Rusiei”, ceea ce era un avertisment că vom fi atacaţi în forţă şi că vom fi total la discreţia lor şi că va trebui să tratăm mai întâi cu Ruşii.
Acest “mai întâi”, legat şi de alte indicaţii pe care le-am avut pe căi serioase, a determinat pe Dl M. Antonescu să arate Regelui că este o necesitate să mai aştepte 24 de ore, să primească răspunsurile pe care le aşteaptă şi după aceea să continue cu tratativele.
Eu am confirmat că sunt de acord cu aceste condiţii, chiar cu plecarea Dlui M. Antonescu la Ankara şi Cairo pentru a duce tratative directe.
În acest moment, Regele a ieşit din cameră, scuzându-se faţă de mine, şi discuţia a continuat câtva timp cu generalul Sănătescu, revenind cu afirmaţia că va aduce el adeziunea scrisă a Dlor Maniu, Brătianu şi Titel Petrescu.
Când eram în curs de discuţiuni şi mă plictiseam aşteptând revenirea Regelui pentru a pleca, Regele intră în cameră şi în spatele lui apare un maior din garda Palatului cu 6-7 soldaţi cu pistoale în mână.
Regele a trecut în spatele meu, urmat de soldaţi, unul din soldaţi m-a prins de braţe pe la spate şi generalul Sănătescu mi-a spus: “D-le Mareşal, sunteţi arestat pentru că nu aţi vrut să faceţi imediat armistiţiu”.
M-am uitat la soldatul care mă ţinea de braţe şi I-am spus ca să ia mâna de pe mine şi, adresându-mă generalului Sănătescu, în obrazul Regelui, care trecea în altă cameră cu mâinile la spate: “Să-ţi fie ruşine; acestea sunt acte care dezonorează un General”. M-am uitat fix în ochii lui şi I-am repetat de mai multe ori apostrofa.
După aceea, bruscat, am fost scos din cameră pe culoar unde o bestie de subofiţer mi-a spus să scot mâna din buzunar, ceea ce am refuzat. După aceea, împreună cu Dl Mihai Antonescu, am fost băgat la ora 17 într-o cameră “Safe” Fichet şi încuiaţi cu cheile.
Camera nu are decât 3 m pe 2, este fără fereastră şi fără ventilaţie.
După 2 ore s-a deschis uşa şi ni s-au oferit scaune aduse din afară.
Nu s-a avut nici o dorinţă de a se da acestei camere-celulă cel puţin aspectul curat. Este plină de praf şi într-o dezordine organizată.
Iată cum a ajuns un om care a muncit 40 de ani ca un martir pentru Ţara lui, care a salvat-o de 2-3 ori de la prăpastie, care a scăpat de la o teribilă răzbunare pe membrii Dinastiei, care a luat jurământul tânărului Rege în strigătele mulţimii, care îmi cerea să dau pe toţi din Palat pentru a fi linşaţi şi care a servit timp de 4 ani, cu un devotament şi cu o muncă de mucenic, Armata înfrântă, Ţara şi pe Regele ei.
Istoria să judece.
Mă rog lui Dumnezeu să ferească Ţara de consecinţele unui act cu atât mai necugetat cu cât niciodată eu nu m-am cramponat de putere. De mai multe ori am spus Regelui în[tre] patru ochi şi în prezenţa Dlui M. Antonescu că, dacă crede că este un alt om în Ţară capabil să o servească mai bine ca mine, eu îi cedez locul cu o singură condiţie: să prezinte garanţii şi să nu fie un ambiţios sau un aventurier.
Mareşal Antonescu
23.VIII.1944
Scris în celulă.
Sursa: Gh. Buzatu, Mircea Chiriţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România, vol. II, Documente din arhivele secrete: 1944-1989, Bucureşti, Editura Paideia, 1998, p. 150 – si Gheorghe Buzatu – Nicolae Ceausescu – Biografii Paralele. Stenograme si Cuvantari Secrete. Dosare Inedite. Procesul si Executia. Editura TipoMoldova, Iasi, 2011 via Ziaristi Online
http://www.ziaristionline.ro/2011/10/22/exclusiv-online-testamentul-olograf-al-maresalului-ion-antonescu-scris-in-celula-la-palatul-regal-in-noaptea-de-23-august-1944-document/
Dumnezeu să te odihnească în pace Mareşale!

Arhivă blog