8 iun. 2013

Rastelul cu vechituri VII (reluare)


Oleg Deripaska a primit sarcina de la presedintele Rusiei sa revigoreze industria automobilelor rusesti”, spune Boris Golovin. In Romania, interesele oligarhului se leaga de Uzina Constructoare de Masini Resita, detinuta de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu. Acesta are legaturi mai vechi cu afaceristii din spatiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumparat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS. Autobuzele sunt produse la Resita, iar piata vizata e cea interna. Caroseria se face in Rusia, licentele sunt cumparate de la grupul lui Deripaska. Producatorul e firma Robus, controlata de UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic in Robus, in schimb, controleaza Romcar Russian Buses SA, casa de comert pentru acest proiect. Printre actionarii si administratorii Romcar ii regasim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vintu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primaria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a facut lui Golovin planul de afaceri. UCM Resita a incheiat anul trecut cu o pierdere de 15 milioane de euro. Compania a fost privatizata la sfarsitul anului 2003. Firma INET AG din Elvetia, in consortiu cu asociatia salariatilor, a fost singurul ofertant. INET AG avea insa ca obiect de activitate „detinerea de actiuni la alte intreprinderi”, conform registrului elvetian al comertului. Firma e administrata de Beat Corpataux, asociat cu Buzaianu in afacerea „Energy Holding”. Suma achitata pentru UCM a fost 13,1 milioane euro. Dupa cum au spus cei de la Resita, statul s-a angajat sa le stearga datoriile istorice, dar in 2006 firma era mentionata printre marii debitori. Presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu (si el un apropiat al lui Buzaianu si fost vicepresedinte al Energy Holding), a recunoscut ca Buzaianu a negociat privatizarea de la Resita. UCM era subcontractant in afacerea „Portile de Fier”, revenindu-i 12 milioane de franci elvetieni din afacerea gestionata de acelasi Buzaianu, ca reprezentant al VA-Tech. Mechel e un gigant din domeniul carbunelui si otelului. In Romania, a preluat Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii. Companiile metalurgice ale Mechel ar putea fi preluate de Rosoboronexport, o corporatie rusa de stat care intermediaza importurile si exporturile de armament. Rosoboronexport a decis sa-si creeze o divizie speciala, care se numeste Russian Special Steel (RusSpetsStal), destinata producerii de otel pentru armament. Igor Ziuzin, bossul Mechel, a primit sarcina direct de la presedintele rus Vladimir Putin.

Ziuzin Igor.
Avere – 1,1 miliarde de dolari. De profesie - inginer minier. In anul 1990 Ziuzin a devenit adjunctul directorului pentru comert la una dintre minele din regiunea Kemerovo. Apoi s-a apucat de „privatizarea” minelor de carbune si a devenit stapanul companiei „Kuzbassul de Sud”. Incepand cu anul 2001 Ziuzin a inceput sa cumpere intreprinderi metalurgice. In anul 2003 el a intemeiat Grupul de Oteluri Mechel, in care intra nu numai uzinele rusesti, ci si intreprinderi din Romania. Ziuzin a cumparat portul Posiet din Extremul Orient gestionand astfel un important lant de transport din Asia spre Europa. Potrivit unei note referitoare la fratii Mihail si Lev Cernoi, a existat o tentativa de preluare a intregii industrii a aluminiului de catre grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de Deripaska. Acesta este ruda cu Boris Eltin, fostul presedinte al Federatiei Ruse, si a facut afaceri cu Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai "razboaielor aluminiului" din anii ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot. Reprezentanti ai grupurilor economice ce apartin sau au legaturi cu fratii Cernoi au dezvoltat afaceri in Romania – poate fi mentionat grupul RINKO, proprietarul casei de comert Marco din Statele Unite, care, la randul ei, controleaza "perlele" industriei romanesti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski (52 de ani). Cernoi are interese intr-o ampla operatiune de preluare a intreprinderilor romanesti din industria de profil. Rusal are intentia de a prelua firmele din Slatina si Tulcea. Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene, Cernoi a profitat de situatia politico-economica din Rusia anilor ‘90. Atunci, milioane de tone de aluminiu de provenienta ruseasca au inundat piata mondiala, iar Cernoi a preluat de la stat combinate din fosta URSS, prin compania sa, Trans World Ltd. In 2005, Machitski vroia sa-i vanda lui Deripaska intreprinderile de aluminiu din Romania, aceasta fiind strategia grupului RINKO. Practic, Cernoi, fostul partener lui Deripaska, ar deveni astfel unul dintre potentialii beneficiari ai preluarii in bloc a industriei romanesti de laminate. Interesele lui Deripaska sunt insa mai vechi. Declansata la sfarsitul anilor ‘90, privatizarea industriei de aluminiu din Romania urma sa-l aiba ca actor principal pe nepotul lui Eltin. Grupul sau, Rusal, s-a retras insa de la privatizarea ALRO, cumparand doar combinatul ALRO din Oradea. Acesta era controlat, in 2002, prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine, al carui nume aparea intr-o ancheta a politiei din Liechtenstein cu privire la legaturile dintre Deripaska, Cernoi si Iskander Mahmudov (personaj prezent si in afacerea RAFO). In noiembrie 2006, Cernoi a revendicat in justitie 20 la suta din Rusal, afirmand ca detine aceste actiuni (peste 3 miliarde de euro) pe numele lui Deripaska. Firma din Slatina face profit si din importurile de gaz de la Gazprom. In Romania, o firma controlata de ravnita societate ALRO intermediaza importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semneaza contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlata de aceiasi oameni de afaceri de la ALRO adica de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care detine 99,97 % din Conef prin compania din Slatina. Practic cel care aduce gaze in Romania este grupul Marco, in spatele caruia sta Machitski. Conef SA intermediaza in Romania aproape jumatate din cantitatea totala de gaze pe care Gazprom o livreaza tarii noastre. In 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma inregistrata inRomania cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani si confera Conef o pozitie dominanta pe piata distributiei. In Romania, Conef a dezvoltat o vasta suveica de firma, participand direct in alte societati. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC) pana in august 2005. Alesandru fusese numit in functie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu. Implicat in mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlata in proportie de 70 % de compania-mama, Conef SA. Interesele rusilor de la Conef graviteaza si in zona IMGB, fostul colos industrial ceausist. La randul sau, Romplumb SA Baia Mare, cel mai mare producator autohton de plumb primar, a fost luat in vizor de oamenii lui Machitski. Conef a preluat un pachet minoritar (2,49 %) in Romplumb, fiind asociat direct cu statul roman, prin MEC, care este inca actionar majoritar. Cernoi era interesat sa investeasca in Romania sume importante de bani, in special prin achizitionarea unor agenti economici reprezentativi din domeniul industriei petrochimice. Printre actionarii care s-au perindat pe la rafinaria din Onesti se afla fosti asociati ai oligarhului Cernoi care a cumparat, in 2005, o parte din datoriile RAFO, si i le-a vandut fostului sau asociat, Yacov Goldovski. Anatoli Ciubais, oligarhul din umbra lui Boris Eltin si Vladimir Putin, e de profesie economist. Nascut in Belarus este unul dintre artizanii „terapiei de soc” din anii ‘90, cand patrimoniul URSS a fost preluat, pe doi bani, de noii magnati ai Moscovei. Vicepremier in timpul lui Eltin, in perioada in care au fost „inventati” oligarhii. Ciubais a supravietuit „rotatiei” de la Kremlin, conducand, in mandatul Putin, compania de stat RAO UES. Aceasta controleaza intreaga retea de electricitate precum si instalatiile de generare a electricitatii de pe teritoriul Rusiei. Ciubais a supravietuit unui atentat, in 2005. Omul sau de incredere din Republica Moldova, Valeriu Pasat (fost sef al serviciilor de informatii), a fost arestat pentru implicare intr-o afacere cu arme. Mana dreapta a lui Ciubais este Vladimir Potanin.

Potanin Vladimir Nikolaevici
. Averea – 5,4 miliarde de dolari. Tatal lui Potanin era reprezentantul comercial in Noua Zelanda. In continuare totul este clar: in anul 1983 Potanin a terminat MGIMO si de asemenea a inceput sa lucreze in asociatia „Soiuzpromexport”. In anul 1990 Potanin cu sprijinul adjunctului ministrului MVES Silin si alti functionari a intemeiat propria firma „Interros” si s-a apucat de exportul materiei prime. In anul 1993 a intemeiat ONEKSIM-bank-ul. In luna decembrie 1995 ONEKSIM-bank a cumparat 51% din actiunile „Nikel din Norilsk” pentru 170 de milioane de dolari (pentru a afla pretul real – trebuie inmultit cu „coeficientul lui Ciubais, adica cu 100). De asemenea a fost cumparat pachetul de control al companiei petroliere SIDANKO la aceleasi preturi. In luna august 1996 Potanin a fost numit primul prim-ministru. In aceasta functie el s-a ocupat doar de pomparea banilor din vistieria de stat in structurile proprii. „Licitatiile de gaj” au inceput la propunerea lui Potanin – si el a luat de pe urma acestora mai mult decat toti oligarhii. Potanin era favoritul lui Ciubais, de aceea cele mai grase bucati au ajuns la el. Berezovsky s-a simtit profund jignit, atunci cand in vara anului 1997 25% din actiunile „Sviazinvest”-ului au ajuns la Potanin si nu la el.

ENERGIA. ALUMINIUL. LEGATURI

In spatele Inteltra sta o retea de firme strans legate de RAO UES (Sistemul Unificat de Energie), corporatia de stat din Rusia. Suveica de firme care se ocupa de comertul cu energie are ca punct de plecare Londra. Unitrade Services LLP, firma care controleaza, suta la suta, societatea Inteltra din Romania, a fost detinuta de alte doua companii din domeniu, cu sediul in Dublin: Scaent Europower Limited (SEL) si Nordbalt Energy Limited (NEI). In urma unei tranzactii,actionar unic al Unitrade Services a ramas SEL. Fostul actionar NEI ramane legat de firma-mama, fiind detinut, acum, in parti egale, de Edgars Kvalis, cetatean leton, si de Unitrade Services - parte a Unitrade Group. In acelasi grup ramane insa si SEL, care e, potrivit site-ului companiei, o subsidiara a Unitrade Group, impreuna cu firma-sora Scaent A.B. Toate aceste companii, reunite sub „palaria” Unitrade Group - detinut de „investitori privati” - arata ca ele sunt legatura dintre compania rusa de stat RAO UES si pietele din Suedia, Norvegia, Finlanda, tarile baltice si chiar Bulgaria. Grupul a intermediat numeroase tranzactii legate de statul rus. In 2007, Scaent Europower Ltd. a castigat licitatia pentru export de energie intre enclava ruseasca Boris Gleb si Norvegia. Aceeasi firma, precum si „sora” Scaent AB controleaza exporturi la granita dintre Rusia si Finlanda. In 2004, Scaent semneaza un contract de livrare de energie in zona de frontiera a Bulgariei. Compania vinde energie inclusiv tarilor din UE si vizeaza piata Balcanilor. JSC ERC, „bratul” de la Vilnius, are drept exclusiv de import de energie ruseasca in Lituania pana in anul 2010. Unitrade a vrut sa cumpere, anul trecut, compania de energie a Republicii autonome Adjaria (parte a Georgiei), insa a pierdut licitatia, la care se inscrisese si Inter RAO UES. Cursa a fost castigata de Energo Pro din Cehia. „Romania e una dintre pietele-cheie” pentru RAO UES, arata un raport al Inter RAO UES. „Dezvoltarea pietei din Romania” impreuna cu „cresterea capacitatii de export din Republica Moldova” (din Transnistria) au devenit prioritati. Inter RAO UES (divizie a RAO UES) vrea sa foloseasca Romania si pentru exportul in Balcani. Planul dateaza din 2002, cand rusii formasera Inter RAO EES-Balkany, din care mai facea parte statul moldovean si o centrala transnistreana. RAO UES gigantul rus al energiei, este si proprietarul centralei de Cuciurgan din Transnistria. Societatea romaneasca de stat Electrica a angajat, recent, importuri de energie din aceasta „republica” considerata ilegitima de Bucuresti si nerecunoscuta pe plan international. Nu ar fi prima tranzactie catre teritoriul romanesc - producatorul de aluminiu ALRO Slatina (controlat tot de rusi) importa deja energie de la Cuciurgan. Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie. ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Roma niei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari a serviciilor rusesti. Tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, ceea ce a dus la premiza monopolului pe piata romaneasca de profil. Totul pleacade la un singur nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania. In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participat ia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel,Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea Grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in anul 2003, si la Asigurarea Anglo- Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA - 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari. Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la randul sau face parte din Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepand cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra comert ului de gros, precum si asupra furniza rii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni a combinatului. In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat. Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima. Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003 in legatura cu fostul premier PavloLazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994. Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Sahtior Donetk, care controleaza industria din Bazinul Donbas, au achizitionat, cu aproape un miliard de dolari, 93 de procente din pachetul de actiuni ale societatii Krivorijstal, cea mai importanta fabrica de otel din Ucraina. Ahmetov a mai cumparat si actiunile Combinatului Siderurgic Dzerjinski, si pe cele ale fabricii de feroaliaje de la Nikopol. Ahmetov figureaza la pozitia 6 din topul miliardarilor est-europeni, cu o avere cifrata la1,7 miliarde de dolari, cu afaceri in extractia carbunelui, metalurgie, construct ii de masini si fotbal. Olexii Martinov este administratorul societatii Feral (UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital ucrainean, care a cumparat societatea Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din tara care produce feroaliaje. Este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria si SUA si al Bancii Bank IBU din Ucraina.


“AMERICANII”
In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane - miliardarul George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley Fischer. Ecuatiile jocului politic din Moldova acestea au fost fost intens determinate direct si personal de Vladimir Socor, aflat sub directoratul lui Zbigniew Brzezinski si al Jameston Foundation, la vedere. Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul colegiilor si organizatiilor “discrete” si mai mult sau mai putin „invizibile”. Brzezinski este unul dintre marii strategi ai unei aripi semioculte a sistemului de guvernare american. In subordinea sa se afla figuri renumite, profesori ca SamuelHuntington, cel care a lansat teoria ciocnirii civilizatiilor care ar fi urmat sa produca o falie geopolitica continentala (in care Romania urma sa fie rupta in doua).


UCRAINA – POLONIA - SUA
Substratul politico-militar al preocuparii intense a strategilor lui Brzezinski are ca miza aderarea Ucrainei la NATO in perioada 2007-2009. Moldova si Romania sunt subordonate proiectului Ucraina, si nu de azi de ieri. Conceptul axei Chisinau - Kiev - Tbilisi, cu centrul de comanda la Varsovia ii apartine lui Zbigniew Brzezinski – asa cum centrul de comanda pentru Romania – Bulgaria – Iugoslavia a fost Budapesta in anii ’90, relatie coordonata de Soros. Miza Ucrainei implica nevoia controlului „problemei” Transnistriei. Acelasi Jeffrey Sachs lucreaza cu „partenerii ucraineni” de o buna perioada de timp, la tematica transnistreana. Sachs a avut si are un rol cheie pentru Brezinski in dosarul ucrainean mentinand inca din 1997 o legatura stransa cu Victor Iuscenko, pe atunci presedinte al Bancii Nationale. Conceptul axei Ucraina - Moldova -Georgia, cu centrul de comanda la Varsovia si influenta si asupra Belarusiei ii apartine lui Zbigniew Brzezinski – asa cum centrul de comanda pentru Romania - Bulgaria - Iugoslavia a fost, la inceputul anilor ’90, Budapesta, relatie impusa si coordonata de Reteaua Soros. In noua situatie geopolitica, substratul politico-militar are ca miza aderarea Ucrainei la NATO in perioada 2009-2011. Sustinerea lui Iuscenko a urmarit si un alt scop, respectiv limitarea implicarii Uniunii Europene ca forta politica serioasa cu rol geopolitic major. In spatele multor decizii politice ale SUA sta razboiul ascuns pentru controlul energetic mondial. Brezinski este numit dupa 1990 emisar prezidential in Azerbaidjan in vederea promovarii conductei petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cel mai mare proiect ingineresc al Asiei de vest, conducta ce masoara 1700 de kilometri aduce petrolul Caspicii la Mediterana, la indemna Occidentului, trecand prin Azerbaidjian, Georgia si Turcia. Kazahstanului este si el implicat pentru dublarea conductei de petrol cu o linie de gaz metan. Brzezinski face parte din corpul de consilieri speciali ai Camerei de Comert Statele Unite – Azerbaidjian, impreuna cu Dick Cheney, actual vicepresedinte american, sef al Halliburton, unde se mai afla si un James Baker, fost Secretar de stat al lui Bush. In Azeria opereaza 24 de companii petroliere din 14 tari, 40 la suta din petrolul extras de acestea revine americanilor. Azeria a devenit un punct cheie pentru investitorii americanii. Punctul de contact intre afganii pe teritoriul carora trecea o treime din conducta si autoritatile americane a fost vechiul coleg de facultate al lui Brezinzki, Zalman Khalilzad care face legatura si intre Brzezinski si Wolfowitz, devenind consilier si asistent al acestuia, atat la State Departament cat si la Departament of Defence. Zalman a negociat cu regimul taliban aspecte legate de conducta de petrol a UNOCAL, un gigant petrolier din California, fondatoare si al liniei marii conduce Baku-Tbilisi-Ceyhan. UNOCAL vindea petrol Chinei si Japoniei si gaz metan Pakistanului si Indiei. Asa a devenit deschiderea catre Caspica un obiectiv de securitate nationala, avand la inaintare „avansul democratiei”. Obiectivul central al Revolutiilor Portocalii este petrolul Asiei Centrale. Grupul de influenta si de afaceri american – nu degeaba numit grupul uliilor a proiectat forta americana la mare distanta pentru a asigura suprematia Americii, dar si a lor personal in urmatoarele decenii. Brzezinski a fost un suporter inrait a destructurarii Iugoslaviei si l-a criticat chiar pe Clinton pe moriv ca era prea “moale” in conceptia sa. Studenta si protejata sa a dus la bun sfarsit proiectul nimicirii Serbiei si al infiltrarii mujahedinilor in Europa, prin Kosovo si Bosnia. Tinta nu a fost nici o clipa Serbia ci Europa insasi – expusa penetrarii sagetii verzi islamice. Tactica folosita impotriva sovieticilor a fost reutilizata aducand amenintarea islamica, celulele razboinice verzi chiar in inima Europei, care s-a ales cu o problema vesnica – mai ales daca avem in vedere si rata demografica a albanezilor de exemplu (de sase ori mai mare ca a europenilor). Este evident ca Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul organizatiilor secrete.O figura cheie in dosarul Transnistrean si ucrainean este Jeffrey Sachs. Director al Centrului pentru Dezvoltare Internationala de la Harvard University, institutie universitara in care si-a petrecut 20 de ani, ca apoi sa devina director al Earth Institute la Columbia University din New York. A fost advisor economic pentru Bolivia, Polonia, Rusia si Ucraina. Din 2002 este Special Advisor pentru Secretarul general al UN Kofi Annan conducand un grup intitulat MillenniumDevelopment Goals ce avea ca scop reducerea saraciei. Sachs a fost inventatorul teoriei “terapiei de soc”, care a distrus economiile si munca de patru decenii a est-europenilor abia iesiti din sistemul de exploatare sovietica. Sachs a mai fost advisor pentru FMI, World Bank, OECD, World Health Organization, si United Nations Development Programme. Sachs a fost advisor si pentru Eltin, in Rusia intre 1991 si 1994, ca si pentru Slovenia, si Estonia. Aceelasi sistem al terapiei de soc aplicat in Polonia a fost impus si in Rusia, cu deosebirea ca Rusiei nu i s-au sters din datorii. Sistemul economic implementat de Sachs a generat unul dintre cele mai dramatice colapsuri financiare ale secolului. Colegii sai de la Institutul patronat de Harvard au fost prinsi tranzactionand actiuni ale unor fonduri mutuale rusesti in mod ilegal – a iesit scandal si Harvardul a inchis institutul. Slovenii au caracterizat proiectiile economice cu care s-a prezentat firma lui Sachs drept “prostii de gradinita” si au renuntat la serviciile sale (spre norocul lor). Sachs a fost trimis in Polonia pentru a consilia liderii Solidaritatii inca din 1989 conducand o echipa mixta din care faceau parte David Lipton, ulterior membru al administratiei Clinton, Stanislaw Gomulka, de la London School of Economics si Jacek Rostowski, tot din Marea Britanie. Misiunea esentiala a lui Sachs a fost reducerea datoriei externe a Poloniei. Fundatia Stefan Bathory a lui Soros a fost sponsorul oficial a lui Sachs in Polonia. Polonia a beneficiat de cel mai extins suport dintre toate tarile esteuropene. Nu numai ca i-au fost strese jumatate din datoria sa externa – mliarde de dolari, dar pe deasupra a primit, la inceputul anului 1990 – un miliard de dolari, fond de stabilizare, capital cu care a putut porni la drum pe calea reformelor institutionale. Sachs a avut autoritatea de a impune liderilor polonezi sistemul stabilizarii macroeconimice si a fost cel care a putut garanta marilor creditori Occidentali ai Poloniei ca isi vor recupera banii si investitiile in alte moduri daca vor renunta la presiunea achitarii datoriilor. Privatizarea care a urmat a dat satisfactie creditorilor fondurile manuite de partenerii de afaceri ai lui Soros aducand beneficii insemnate retelei. Polonia a castigat timp si credit pentru a-si construi un sistem politic stabil. Dupa venirea lui Sachs, in numai cateva saptamani autoritatile au promovat 11 legi esentiale, sugerate de acesta, care au constituit fundamentul de incredere ce a permis stergerea a jumatate din datoriile externe ale Poloniei. In Ucraina Sachs a fost platit de US Aid sa ajute guvernul ucrainean si a avut inca din 1997 o legatura stransa cu Victor Iuscenko, pe atunci presedinte al Bancii Nationale. Prima sa vizita in Ucraina a fost insa in 1991, cand s-a intalnit cu presedintele Kravciuc. Sachs a recomandat trecerea bazei industriale militare pe productie civila, privatizarea, crearea unui sistem de piata etc American-Ukrainian Advisory Committee, organizatie americana de lobby pentru Ucraina cuprindea, in 1995, cel putin sase membri ai Council on Foreign Relations, si cativa dintre cei mai faimosi si puternici americani: Malcolm Steve Forbes, editor al Forbes magazine, Henry Kissinger, George Soros, Frank Carlucci (presedinte si fondator al Carlye Group – un think-thank elitist al celor mai bogati americani, de mare influenta) si bineinteles, Zbigniew Brzezinski. In Rusia Sachs este introdus in 1991, de Soros, si prezentat lui Egor Gaidar si lui Eltin. Introducerea terapiei de soc a determinat falimentul al scara mare a industriei sovietice. Partenerul de afaceri al lui Soros, Mark Rich a cumparat tot aluminiul pe pe piata si a preluat controlul exportului petrolului siberian pe piata vestica. Pana in 1993 a detinut monopolul pe piata aluminiului si petrolului rusesc. A fost anchetat ulterior in Statele Unite pentru frauda, gratiat de Clinton iar acum este stabilit in Elvetia. Rich (si reteaua sa) a avut si are afaceri si in Romania. In interventii recente publice l-a criticat pe Bush si politica sa de izolare si confruntare chiar cu Europa, sustinand ca Europa trebuie sa fie portavionul Statelor Unite iar Bush mineaza munca a generatii de Secretari de Stat si politicieni americani, distrugand credibilitatea Americii. Brzezinski este in conducerea Amnesty International, in Council on Foreign Relations, Atlantic Council (cu James Baker si o multime de secretari de la Aparare), National Endowment for Democracy, Trilateral Commission, Freedom House (alaturi de Donald Rumsfeld), Center for Strategic and International Studies (organizatia in care este coleg cu un prim ministru al Israelului, sefi ai CIA, ai Aparararii, ministri ai Rezervelor Federale, ai Externelor ets si care are onoarea de a gazdui ceremonia anuala a Alfaalfa Club, cea mai elitista organizatie americana din care fac parte presedintii americani si persoanele care si-au adus o contributie speciala in beneficiul Statelor Unite), America Abroad Media (alaturi de Huntigton si Strobe Talbbot), Partnership for a Secure America, Hollinger International (trust de presa canadiano-britanic, ce detine un mare numar de publicatii in Canada si SUA, desemenea London Daily Telegraph, si Jerusalem Post cel mai mare ziar de limba engleza din Israel), International Crisis Group (in conducere alaturi de Soros si Wesley Clark), JAMESTOWN FOUNDATION, condusa de Zbigniew, alaturi de Dick Cheney si Donald Rumsfeld, printre altii, este un Centru de informatii si influenta care continua activitatea dusa de acesta pe mai multe planuri si in coordonare cu alte cateva organizatii importante. Cei trei copii ai sai, o fata si doi baieti, sunt integrati in media, fata la CBS, una dintre cele mai importante retele de televiziune si baietii pe, desigur, security. Primul baiat, Ian a lucrat sapte ani in stafful senatorului american William Roth iar actualmente este consilier al senatorului Roth care a ajuns presedinte al North Atlantic Assembly si are pe agenda sa in principal problematica NATO ce tine de Polonia si Ucraina. Al doilea fiu Mark F. Brzezinski a fost political adviser pe afaceri externe a candidatului prezidential - John Kerry, este expert in drept, a studiat la Varsovia si Oxford. Lucreaza si pentru American Polish Advisory Council. Acest grup a avut si are un rol important de lobby pentru Polonia in vederea cresterii ponderii sumelor de bani investite in sistemul de aparare polonez. Participarea Poloniei la prezenta americana din Irak se datoreaza si eforturilor acestei organizatii – care a beneficiat si de consilierea fratelui mai mare a lui Mark, Ian, care lucra la Pentagon, asistent al ministrului apararii, Donald Rumsfeld. Doi ani a fost director al International security policy at the Council of Advisers al Parlamentului Ucrainei si a lucrat si pe langa guvernul ucrainean, ca “voluntar”, pe probleme de securitate nationala. Din noiembrie 2001 este si asistent adjunct al Secretary of Defense for European and NATO Affairs. In Ucraina a fost coleg de fundatie inca din 1999 (Economics Education and Research Consortium) cu Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, ocupandu-se de organizarea dezvoltarii economice a Ucrainei.


CULOARUL CHISINAU - MOSCOVA
Culoarul moldovenesc, contacte si legaturi din Republica Moldova au servit „iesirii” spre Rusia si spatiul CSI. Coman, fost ofiter KGB l-a pus in legatura pe Chirovici cu Alexandr Kondyakov,Rusul l-a indicat drept intermediar pentru a negocia cu oligarhii romani pe fostul vicepresedinte rus Vladimir Andrianov. Dupa contactele cu Andrianov a inceput ofensiva unor companii rusesti precum Gazprom, LUKOIL sau Tiumen Naftalya Companya – TNK (cea care urmarea cumpararea a 51% din Petrom). Managerii acestor mari companii rusesti sunt membri in Marea Loja a Rusiei care este un „cover” pentru institutiile rusesti continuatoare ale KBG-ului.Varfuri ale Marii Loji Nationale a Romaniei (MLNR), instalate la conducere in 2003, au „colaborat” cu exponenti unor masonerii din zona estica, in promovarea de interese comune, economice sau de sistem, care au ajuns sa se intersecteze indirect cu politicul si sa-l influenteze, uneori decisiv. Din 2003, tandemul Chirovici-Tanasie a monopolizat conducerea Marelui Consiliu al MLNR. Din MLNR s-a desprins, ca loja disidenta, Marea Loja a Romaniei (MLR). Rivalitatea nu are la baza dispute masonice, ci interese energetice distincte. MLR, condusa de Corneliu Visoianu (Mare Maestru) si Bogdan Buzaianu (Pro-Mare Maestru), are sediul in strada Edgar Quinet, numarul 7, adresa vechiului sediu al firmei Energy Holding. in MLR este membru si Radu Boroianu, fost ambasador al Romaniei in Elvetia, nasul de cununie al lui Calin Popescu Anton-Tariceanu. Chirovici a deschis, pe cai masonice, drumul capitalului estic catre Romania, in schimbul unor oportunitati in spatiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic. Acest grup, ai carui membri sunt masoni de frunte in Romania, a raspuns intereselor unor grupuri de putere din Rusia care urmareau scopuri strategice, de acaparare nu doar a pietei energetice din Romania, ci si a altor sectoare economice importante. Personaje influente din aparatul politic al Rusiei au folosit si folosesc canale si parghii masonice pentru promovarea unor interese de tip economic, comercial, si geopolitic prin intermediul relatiilor pe linie masonica formate in Romania. Marele secretar al MLNR - Ioan Danut Tanasie, absolvent al facultatilor de Drept (1970) si ASE-Relatii Economice Internationale (1980), a lucrat in perioada 1968-1992 ca ofiter operativ in Directia de Informatii Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat si a trecut in rezerva in mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Chirovici l-a luat pe Tanasie in imediata sa apropiere, acesta fiind numit Mare Secretar al MLNR. Tanasie a fost omul de incredere al lui Mihai Caraman (primul sef SIE dupa ‘89, cel care a reusit sa penetreze cartierul general al NATO pentru KGB), caruia i-a fost subordonat direct in spionajul ante si post-decembrist. Ion Sturza, un personaj de frunte al masoneriei moldovenesti. „l-a facut om” pe Dinu Patriciu, tot prin relatia sa pe linie KGB. El a mijlocit cumpararea Rompetrol de catre kazahii lui Putin, compania de stat kazaha controlata direct de Nazarbaiev, un servil supus al Moscovei. Personaj de frunte al masoneriei moldovenesti cu stranse legaturi la Bucuresti, mai ales la Grupul Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier in 1999. Ion Sturza a fost o piesa de marca a gruparii Lucinschi. In 1987, il gasim ca participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior “Moldex” (OCEM), de pe langa Guvernul RSS Moldovenesti, institutie controlata de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova si fost consul onorific al Kazahstanului in Republica Moldova este unul dintre intermediarii principali ai “afacerii secolului”, vanzarea Grupului Rompetrol catre KazMunai Gaz. In prezent este considerat Numarul 2 in Rompetrol, dupa Dinu Patriciu. Patriciu s-a grabit sa vanda inca de la finalizarea dosarului procuraturii, in septembrie 2006, si a folosit la maximum intervalul nesfarsitelor amanari pentru a finaliza tranzactia de predare a Rompetrol in mana adevaratilor stapani - rusii. "Tunul" Rompetrol este insa o teribila teapa trasa romanilor de Dinu Patriciu. Radacinile tepei sunt expuse in Rechizitoriul Parchetului in care se precizeaza ca in perioada anilor 1999-2004 grupul infractional creat si condus de Patriciu si-a insusit creanta statului roman rezultata din Acordul de cooperare cu statul libian, a decapitalizat Rafinariile Vega si Petromidia, si-a insusit si sumele de bani colectate si destinate bugetului de stat, si a transferat sumele de bani catre societatile membre ale Grupului infiintate in paradisuri fiscale, si nu in ultimul rand a creat in mod artificial lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia. Subordonarea fata de Moscova s-a amplificat, avand in vedere faptul ca in mai 2007, Putin l-a pus pe Nazarbaiev, presedintele Kazahstanului, sa semneze un nou acord care implica si Turkmenistanul pentru constructia unui gazeoduct care sa contracareze proiectul Nabucco. Acordul facut de kazahi cu Putin intareste traseul Tengis-Novorossiisk, adica se inscrie in aria de interese ale Rusiei de mentinere a monopolului in domeniul transportului petrolului si al gazelor naturale.
Predarea Rompetrol catre KazMunaiGaz aduce Rusiei importante beneficii geopolitice si economice. Statul CSI kazah isi dubleaza capacitatea de rafinare, Rompetrol avand doua rafinarii in Romania si se alege si cu o vasta retea de distributie: benzinarii din Georgia pana in Franta. O retea care ajuta la amplificarea dependentei energetice a Europei fata de resursele din fostul spatiu sovietic. Mutarea lui Dinu Patriciu va avea impact major geo-economic si deoarece Kazahstanul este o piesa majora pentru strategia sectorului energetic al Rusiei inca din anul 2003.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog