3 iun. 2013

Automoțiunea de cenzură: „Opriţi Guvernul șantajabil. Aşa nu, niciodată!” (...sau după 366 de zile)!

Moţiunea de cenzură
„Opriţi Guvernul șantajabil. Aşa nu, niciodată!”
Domnule Preşedinte al Senatului, 
Doamnă Președinte a Camerei Deputaților,
Doamnelor şi domnilor senatori și deputați, 
În doar două luni, Guvernul a ratat majoritatea obiectivelor pe care și le-a propus și a devenit o amenințare la adresa românilor prin politicile pe care le susține. În loc să fie un guvern care schimbă direcția greşită a cabinetelor Boc, actualul Guvern a devenit un cabinet șantajat, captiv, care acționează împotriva intereselor românilor. Din opoziție, am atras atenția, prin moțiuni simple și de cenzură, asupra înrăutățirii permanente a situației sociale și economice a țării, de fiecare dată cu speranța că cei care guvernează vor înceta politicile care sărăcesc românii, lovesc economia și subminează instituțiile şi vor opri îmbogățirea prin fraudă a clientelei politice. Instalarea Guvernului Ungureanu putea să fie o cotitură în abordarea guvernării, dar a eșuat în doar două luni. Regretabil, nu s-a schimbat nimic, demersurile sunt la fel de neprofesioniste și păguboase pentru România și pentru majoritatea românilor. Această moțiune constată şantajul la care este supus Guvernul României care, prin deciziile sale, afectează largi categorii sociale, precum și stabilitatea economică și socială a țării. Şantajul este unul triplu, pe zone ușor de constatat de către oamenii obișnuiți:
• Guvernul a cedat șantajului unor grupuri de interese , privatizând companii
de stat și acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparență și încălcând legea .
• Guvernul a cedat șantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înainte de alegeri.
• Guvernul a cedat șantajului PDL și a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu Mureș - o decizie care readuce în România
teme ale trecutului.
1 Fiecare dintre promisiunile actualului premier s-a transformat, pe rând, într-un eșec :
- CAS nu a scăzut, iar premierul a anunțat deja că aceasta a fost doar « un mesaj de încurajare către mediul privat ».
- Salariile nu revin la nivelul de dinainte de tăierile din 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au strâns în ritmul anticipat iar fraudarea fondurilor publice si evaziunea fiscală continuă.
- Creşterea absorbţiei de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în
trei luni, față de 875 de milioane, cât ar fi fost necesar pentru atingerea țintei propuse.
- IMM-urile nu au fost deloc susţinute, deși acestea sunt cheia relansării economice.
- Deciziile nu sunt transparente, iar dezbaterile publice promise pentru legi importante lipsesc, cum a fost în cazul Tratatului fiscal european, al legii ACTA, al legii sănătății, al noilor privatizări.
- Prefecţi incompetenţi sau care au încălcat chiar legea au fost menţinuţi în funcţie; același lucru este valabil și pentru şeful ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat total obiectivul combaterii evaziunii fiscale.
- Interesul investitorilor străini pentru România nu a sporit o dată cu apariţia noului Guvern. Din cauza deciziilor acestui Guvern şi ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi, o strategie de dezvoltare a țării, în afara acordurilor cu finanțatorii externi. Executivul nu ştie ce are de facut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea țării unui nou Guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienții politici și a instigării românilor, unora împotriva celorlalți.  Acest Guvern nu a învățat nimic din protestele lunii ianuarie, continuând să ia decizii împotriva românilor, fără consultarea lor, cu o aroganță care amenință democrația. Deciziile privind alocarea de fonduri către administrația locală, privind implicarea politicului în mediului universitar sau privatizarea companiilor de stat, se iau fără transparență, fără explicații clare și în total dezacord cu legile țării, generând nedumeriri și proteste. 
2 PARTEA 1. 
PRIVATIZĂRI DIN CARE NU CAȘTIGĂ NICI STATUL, NICI ECONOMIA, DOAR CLIENTELA POLITICĂ
Stimați colegi, 
În 20 martie a.c. Guvernul a aprobat trei Hotărâri de Guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea. Prima întrebare care se pune este de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autoritățile române? 
A doua întrebare este care e nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menționate, şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord. Am atras atenția şi noi, USL, şi societatea civilă asupra faptului că în legislația privitoare la protecția informațiilor clasificate se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor.
Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanța, în suprafață totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deține licențe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. 
De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condițiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?
În cazul reactoarelor nucleare de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat, permanent, un program de asistență finanțat de stat pentru cetățenii din
Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral?
De altfel, protestele locuitorilor, la care s-au alăturat şi reprezentanți ai administrației locale, ne oferă răspunsul la această întrebare. Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma Chevron, care a declarat că nu a cerut secretizarea contractelor. Reprezentanții Guvernului
spun că această obligație le revine, ca o consecință a legii petrolului. Nevoia de transparență, însă, în cazul unei decizii atât de angajante și în condițiile în care investitorul extern este de acord, impune însă desecretizarea acestor contracte.
3Aceasta moțiune dorește să sancționeze în primul rând lipsa de transparență dinacest proiect.
Stimați colegi, 
O altă temă pe care dorim să o abordăm se referă la privatizarea societății SC Cupru Min SA Abrud. Eşecul vânzării Cupru Min SA nu exonerează cu nimic Guvernul de
erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilității cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc. SC Cupru Min SA Abrud este singura societate care mai funcționează şi produce în mineritul de neferoase din România. Toate celelalte societăți miniere au fost
lichidate şi dezafectate. Cu rezerve exploatabile de 1,25 milioane tone, SC Cupru Min SA Abrud administrează cca 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea are 470 de angajați, iar bilanțul societății se prezintă astfel: în 2010 – 19 mil. lei profit; în 2011 – 41 mil. lei profit. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că societatea produce, poate să-și susțina locurile de muncă şi că îşi poate plăti, eşalonat, datoriile de 64 milioane de lei. În aceste condiții, când societatea este pe profit, ce a făcut Guvernul României? A
acționat ca şi cum şi-ar fi propus intenționat să o pună în dificultate. Concret, a impus taxe de drum la transportul din carieră, iar energia electrică a fost vânduta la cel mai mare preț din piață.  Mai mult, Asociației de Salariați Cupru Min SA Abrud i s-a refuzat cererea legala de atribuire a unui pachet de acțiuni sau asocierea în participațiune cu statul pentru
exploatarea zacământului . Aşa se face că Roman Copper Corp, o companie din Toronto (Canada) înființată în noiembrie 2011 de către firma de investiții Bayfront Capital Partners din aceeaşi localitate, a câştigat licitația desfăşurată de stat pentru privatizarea Cupru Min. Firma canadiană urma să plătească pentru pachetul de 100% din acțiunile producătorului de cupru suma de 200,8 milioane de Euro, adică de 3,5 ori mai mult decât prețul de pornire al licitației, care era de 57,4 milioane de Euro.  Întrebarea e: cum a putut Bayfront Capital Partners, o firmă de investiții cu câteva birouri închiriate, să preia cel mai mare producător de cupru din România, care administrează rezerve de cupru evaluate în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari), fiind limpede ca firma canadiană nu avea capabilitatea tehnică, financiară şi umană necesare? Dat fiind profilul de activitate al Bayfront Capital Partners, care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat 4Cupru Min în nume propriu. Există şi suspiciunea că Roman Copper Corp voia să cumpere Cupru Min pentru a o vinde ulterior unui terț, la o sumă de câteva ori mai mare.  Refuzul firmei canadiene de a depune garanțiile este o dovadă a afirmației de mai sus. Cum s-au putut întâmpla toate astea? În mod normal, Oficiul Participațiilor Statului şi
Privatizării în Industrie ar fi trebuit să se asigure prin caietul de sarcini că ştie cine este în spatele firmelor , până la ultimul acționar. De asemenea, Consiliul Concurenței ar fi trebuit implicat în tranzacție.  Având în vedere că Guvernul României şi-a reafirmat dorința de a privatiza Cupru Min, aşadar nu şi-a asumat greşelile pe care le-a comis în precedentul proces de privatizare, rămân anumite întrebări la care Premierul si Ministrul Economiei trebuie să ne răspundă:
- S-a căutat o formă de asociere, care să permită păstrarea de către statul român, a licenței de exploatare ?
- Ce a fost avut în vedere la calculul de evaluare a licenței de exploatare (active, arierate, zăcământ etc.) ?
- Care este evoluția conținutului de cupru, de argint şi de aur odată cu creşterea adâncimii zăcământului ?
- Care este volumul de cupru din actualele halde de minereu sărac procesabil din perimetrul avut în vedere ?
- De ce nu s-a procedat la restructurarea datoriilor Cupru Min în acelaşi mod în care s-a decis acest lucru pentru CFR Marfă ?
- De ce Caietul de sarcini nu a inclus nicio obligație pentru participanții la licitație privind investițiile ulterioare ?
- De ce firma care a evaluat Cupru Min Abrud S.A. nu a fost autorizată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale să calculeze şi evalueze rezerve minerale ?
- S-a avut în vedere că fiecare tonă de concentrat de cupru conține şi cca 10 – 12 grame de aur, respectiv 50 grame de argint ?
- S-au solicitat informații, prin Serviciul de Informații Externe, privind bonitatea participanților la licitație ?
- De ce Guvernul nu a luat în seamă semnalele Opoziției şi ale opiniei publice privind erorile comise, expunând statul român la această țeapă ruşinoasă?
5 Doamnelor şi domnilor senatori și deputați, 
Faptul că românii nu privesc informațiile necesare privind modul în care este gospodărită avuția noastră comună se asociază cu alte informații, trunchiate, distorsionate ori reinterpretate, pe care, însă, le primesc cu nemiluita. Felul în care Guvernul ia drept mari izbânzi rezultate care ar trebui, mai degrabă, să-l pună pe gânduri este edificator, în această privință. Cu cât Guvernul se laudă mai tare, cu atât ar trebui să fim mai îngrijorați. Iată, de pildă, noua ofertă publică la Transelectrica. Declarația Prim-ministrului:
„Împreună cu câţiva colegi din Guvern, am urmărit cu sufletul la gură felul în care s-a făcut subscrierea pe bursă a acţiunilor şi am văzut cum trece de cele mai optimiste aşteptări ale noastre. (...) Cu 37,6 milioane luate în beneficiul ţării, iar estimările noastre erau infinit mai mici decât atât”. Nu ştim exact ce înseamnă infinit mai puțin decât 37,6 milioane de euro. Ştim însă ce înseamnă cel mai puțin. Intervalul de ofertă a fost între 14,9 RON/acțiune şi 19,2 RON/acțiune. Știți cu cât s-au vândut acțiunile către marii investitori? Exact cu 14,9 lei/acțiune. A vinde la prețul cel mai mic înseamnă, aşadar, pentru Guvernul României, întrecerea celor mai optimiste aşteptări... În anul 2006, 10% din acțiuni s-au vândut, atât pentru micii cât şi pentru marii investitori, cu 16,8 lei/acțiune. În anul 2012, cu un leu depreciat față de 2006 cu aproape 40%, acțiunile s-au vândut cu 14,9 lei/acțiune pentru marii investitori şi cu 15,7 lei/acțiune pentru micii investitori. Dacă ar fi menținut prețul din 2006, măcar în valori nominale, subscrierile ar fi fost la nivelul de 0,8% (ați auzit bine – 0,8%!) pentru marii investitori şi de 6,9% pentru micii investitori. Bine, ni se va spune, dar condițiile economice nu sunt aceleaşi. De acord, dar dacă condițiile economice nu sunt aceleaşi, de ce privatizăm în pagubă? În ciuda acestei situații, care ridică numeroase semne de întrebare, Guvernul doreşte să continue vânzarea unor pachete de acțiuni la companii extrem de importante pentru patrimoniul național, dar mai ales pentru siguranța şi securitatea națională. Vorbim aici de Hidroeletrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Transgaz. Iar această vânzare se face deşi nu a fost rezolvată în sectorul energetic grava problemă a contractelor cu intermediarii, care cumpără energia cea mai ieftină de la companiile de stat, într-un adevărat proces de căpuşare a acestor companii. De asemenea, în ciuda promisiunilor făcute de Guvern, pare că asistăm la o strategie deliberată a Guvernului de a menține managementul politic al acestor companii.
6 PARTEA a 2-a.
BANI PENTRU CLIENTELA PDL
Banii publici ai României sunt folosiţi de Mihai Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii pentru a cumpăra sprijinul unor președinţi de CJ și primari PDL, UDMR, UNPR prin plăţi directe. După două trimestre de scădere a PIB, când economia se află în recesiune – fapt recunoscut chiar de către ministrul finanțelor –, într-un context financiar turbulent
pe plan internațional şi cu numai două luni înainte de alegerile locale, guvernul recent instalat dă dovada iresponsabilităţii sale bugetare, în disprețul cetățenilor cărora le cere să facă sacrificii şi în divorț chiar față de propriile sale angajamente în fața organismelor financiare internaționale, respectiv a FMI şi a Comisiei Europene. Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial din 6 aprilie 2012, este ilegală şi imorală, din următoarele motive:
1. Guvernul alocă 648,2 milioane de lei (circa 150 milioane euro) dintr-un Fond de rezervă care cuprinde, aşa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224,9 milioane lei (circa 52 milioane euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuie doar în luna aprilie 2012, din fondul de rezervă, de 3 ori mai mulţi bani decât sunt prevăzuţi prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este posibil? În spritul şi în litera legii şi în limita bunului simț, nu este posibil. Evident, indiferent de artificiile bugetare şi jongleriile cu legislația (cu
două zile înainte de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial a apărut Ordonanța de Urgență 8/2012 care suspendă până la sfârşitul anului electoral 2012 câteva articole incomode din Legea finanțelor publice precum şi din
Legea finanțelor publice locale – dar nu pe toate), tot este necesară o rectificare bugetară. În absența acestei rectificări, se încalcă articolul 14(3) al Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările şi completările ulterioare (articol care nu face obiectul OUG 8/2012), care precizează că “Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare”. Mai mult, art. 4(2) al Legii nr. 500/2002 prevede că “Sumele aprobate la
partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 – n.n. inclusiv bugetul de stat –, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite”. Iar la art.
4(3) aceeaşi lege prevede că “angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate”. Ori Guvernul a angajat cheltuieli din Fondul de Rezervă în exces faţă de limita aprobată în bugetul 7de stat. Încălcarea prevederilor art. 4(2) şi art. 4(3) reprezintă infracţiune şi se sancţionează conform legii.
2. Dovada faptului că alocarea sumei de 648,2 milioane de lei din Fondul de Rezervă s-a făcut cu încălcarea principiilor care guvernează legislația bugetară este mențiunea cuprinsă la art. 3 al Hotărârii de Guvern respective, în conformitate cu care Ministerul Finanțelor Publice este autorizat “să
introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2012”. Ori, acest fapt dovedeşte că la momentul alocării sumei de 648,2 milioane lei, aceasta nu era prevăzută legal în volumul şi structura bugetului pe 2012, fie integral (întrucât nu sunt publice datele privind execuţia bugetară pentru Fondul de Rezervă pe primele 3 luni din 2012) fie ca diferenţă între suma prevăzută în buget (224,9 milioane lei) şi suma alocată (648,2 milioane lei). În fapt, are loc o rectificare ilegală şi non-transparentă a bugetului, făcută de un guvern care a anunţat o schimbare de conduită, respectiv promovarea dialogului şi transparenţei.
3. Rectificarea bugetară, a cărei necesitate este recunoscută chiar de către Guvern, prin art. 3 din respectiva Hotărâre de Guvern, este ilegală, întrucât încalcă art. 15(2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 care statuează că “Într-un an bugetar nu pot fi aprobate mai mult de două
rectificări bugetare şi acestea nu pot fi promovate în primele şase luni ale anului”. Poate că Guvernul ar fi trebuit să dea o ordonanță de urgență prin care să suspende luna aprilie din calendar, astfel încât ea nu să mai facă parte din primele şase luni ale anului şi rectificarea bugetară să fie legală. Mai mult, conform art.6 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, rectificarea bugetară poate fi făcută doar prin lege, nu prin hotărâre de guvern.
4. Fondul de rezervă este la dispoziţia Guvernului, dar nu la bunul său plac. Deşi, prin OUG 8/2012, şi-a dat singur mai multe derogări de la legislația în vigoare, pentru a direcționa sumele din fondul de rezervă către plata arieratelor, Guvernul îşi fură singur căciula şi astfel ne păcăleşte pe noi toți. Reducerea arieratelor adică a datoriilor statului trecute de scadență, este o condiție în acordul cu FMI, dar ea trebuie făcută prin câştiguri de eficiență, nu prin împrumuturi sau prin reducerea unor cheltuieli sociale sau de investiții.
În loc de această soluție Guvernul Ungureanu a obligat multe ministere să renunțe la o parte din alocările bugetare, să verse banii în fondul de rezervă şi 8 de acolo aceştia au luat destinații electorale. Aceasta contravine flagrant art. 50 din Legea 500/2002, care prevede că transferurile între ordonatorii principali de credite trebuie să aibă loc „fără afectarea Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului”. Ori, prin astfel de donații, are loc schimbare destinației utilizării unor resurse, folosindu-se ca instrument
tocmai Fondul de rezervă. Totodată, se introduce arbitrariul în realocarea resurselor, impus în mod subiectiv “de sus în jos”. Întrucât rectificarea bugetară nu a fost operată, nu ştim care este sursa acestor bani. Guvernul a încălcat astfel principiul transparenţei politicii fiscal-bugetare, prevăzut la art. 4(1) din Legea 69/2010. Dar probabilitatea ca ei să provină din împrumuturi nu trebuie exclusă, având în vedere că România s-a împrumutat excesiv în primele trei luni ale acestui an, mult mai mult decât avea nevoie pentru acoperirea deficitului şi la costuri foarte ridicate. Numai de pe piața externă MFP s-a împrumutat de 2,25 miliarde dolari şi de pe piața internă intenționează să completeze această finațare cu noi împrumuturi pentru constituirea unui fel de fond de rezervă alternativ de până la 4 miliarde de euro. Ori, în condițiile în care acest al doilea fond de rezervă, care a fost convenit cu organismele internaționale ca un fel de mecanism de protecție, nu are o bază legală şi nu apare în buget, există riscul uriaş ca banii respectivi să fie folosiți în scop electoral. Aici trebuie spus că deficitul programat de 1,9% din PIB pentru 2012 este periclitat şi de prefinanțări de proiecte europene pentru care nu este sigur că se vor primi
banii din fondurile europene (de la bugetul european), ceea ce agravează activismul politic al Guvernului MRU de umflare şi utilizarea arbitrară a fondului de rezervă. Oare Guvernul MRU se împrumută pentru a cheltui în alegeri, facând un soi de inginerie financiară care ne va îngreuna deficitul acestui an şi datoria în anii care vin? Dacă da, şi opinia noastră este că aşa se întâmplă, asistăm la un jaf naţional în plină derulare. Este de datoria Guvernului să lase ţara fără datorii ascunse; şi daca nu poate, atunci este de datoria sa să ne lase în pace, respectiv să plece, cât mai repede cu putinţă. O altă întrebare pertinentă este ce face FMI şi Comisia Europeană? De ce nu dau peste mână Guvernului? De ce îl obligă să se împrumute preventiv, dar apoi îl lasă să cheltuiască aceşti bani pentru pomeni electorale la primăriile puterii?
5. Prin această suplimentare de fonduri, Guvernul a încălcat principiul responsabilităţii fiscale şi principiul eficienţei, ambele prevăzute în Legea nr. 69/2010 – art. 4(3) şi art. 4(5). Sustenabilitatea finanțelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situații neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social. Ori, iată că fondul de rezervă, care este trebuie utilizat numai pentru gestionarea riscurilor şi situațiilor neprevăzute, suferă o ajustare semnificativă a cheltuielilor, fiind suplimentat de trei ori şi alocat inclusiv pentru plata de arierate şi de cheltuieli curente, punând astfel țara în imposibilitatea de a mai gestiona alte riscuri sau situații neprevăzute fără alte majorări de cheltuieli. Pe de altă
parte, principiul eficienței cere ca deciziile de investiții publice să fie bazate pe evaluare economică – evaluare care lipseşte din demersul actualului Guvern.
6. În condițiile resuscitării crizei din zona euro, care poate afecta costul împrumuturilor româneşti, şansele ca economia să înregistreze creşterea programată de 1,5% în 2012 scad. Cu atât mai mult este inadmisibilă conduita Guvernului condus de domnul Mihai Razvan Ungureanu în administrarea banului public.
7. În fapt, suplimentarea banilor din Fondul de rezervă şi alocarea lor este bazată doar pe criterii politice, pe interese de partid ale coaliţiei aflate la putere. Astfel, distribuţia acestor sume în teritoriu arată alocarea preferenţială către primăriile şi Consiliile Judeţene controlate de partidele din arcul guvernamental: 57% către PDL şi 13% către UDMR. 
8. Această realocare politicianistă de resurse din fondul de rezervă este în evident divorţ cu angajamentul de organizarea corectă a alegerilor pe care şi l-a asumat Guvernul MRU şi pe care USL, cu bună credinţă, l-a creditat la investitură.
9. Această alocare suplimentară de fonduri este şi profund imorală. Într-o țară sărăcită, care taie salariile bugetarilor, îngheață pensiile, taie indemnizațiile pentru mame, îşi vinde resursele naturale unor aventurieri pentru că nu are bani de investiții, iată că se găsesc bani pentru primăriile şi Consiliile Județene ale puterii portocalii. Din suma de 150 milioane euro suplimentată şi alocată ilegal de la Fondul de Rezervă, s-ar fi putut plăti: 875 de mii de pensii medii lunare, 967 de mii de salarii minime lunare sau peste 1,1 milioane de indemnizaţii lunare de creştere a copilului. 
10. Derapajul Guvernului MRU de la angajamentele asumate iniţial, demonstrează justeţea solicitării exprese a USL la ultima întâlnire cu domnul Traian Băsescu, Preşedintele României de a fi sprijinit un guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea şi desfăşurarea corectă a
alegerilor locale şi parlamentare.
11PARTEA a 3-a. 
ÎNCĂLCAREA AUTONOMIEI UNIVERSITARE- Cazul Universității de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureș
Doamnelor și domnilor parlamentari, 
Guvernarea PD-L a distrus autonomia universitară atunci când a introdus în Legea Educatiei Naționale formule precum „ministerul controlează aplicarea autonomiei”, sau „Guvernul înființează facultăți” fără ca o astfel de procedură să pornească firesc de la Senatul universității, așa cum se întamplă în orice universitate dintr-o țară democratică. Decizia Guvernului, de a modifica structura organizatorica a UMF Târgu Mureș încalcă autonomia universitară pentru că ea a fost luată fără consultarea Senatului universitar; încălcând legea la evaluarea și validarea facutății și a programelor sale de studii; și încălcând directivele europene în materie. Autonomia universitară este un concept fundamental, respectat în orice ţară democratică, este o garanție a conservării tezaurului cultural și științific al oricărei
țări și a asigurării premiselor dezvoltării, prin stimularea învățării de nivel superior, a cercetării și inovării. Acest concept are o încărcătură istorică aparte, fiind asociat progresului încă din perioada medievală, de la fondarea primelor universități din lume, și anume universitățile din Padova, Paris și Oxford. De atunci și până astăzi, încălcarea autonomiei universitare a avut loc, cu precădere, în perioadele de dictatură și de miopie politică, consecințele, de fiecare dată, fiind nefaste. În România, autonomia universitară a fost recâștigată odată cu valorile democratice.
Constituția statuează foarte clar că „autonomia universitară este garantată”. Acest concept a fost dezvoltat de Legea învățământului, din 1995, și preluat de Legea Educației Naționale, 1/2011, care stipulează că autonomia universitară este unul dintre principiile ce guvernează învățământul superior, şi precizează că „autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare”.  Acest articol de lege este unul dintre cele care au supraviețuit procesului de malformare pe care Legea Educației Naționale a suferit-o atunci când actuala putere a impus o viziune portocalie asupra educației, adoptând textul legii prin asumarea răspunderii, pentru a elimina procesele democratice de dezbatere și mediere din Parlamentul României. 
12 .Recenta decizie a Guvernului Ungureanu, de a modifica structura organizatorică a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș încalcă grav nu doar Constituția României și Legea Educației Naționale , prin nerespectarea deciziilor Senatului Universităţii, deci a autonomiei universitare, dar și o serie de alte legi și prevederi naționale și internaționale. Astfel, putem spune despre această horărâre de guvern că este:
1. O decizie cu caracter penal. 
Aceasta pentru că, în conformitate cu Legea Educației Naționale şi legislația pentru asigurarea calității învățământului superior, nerespectarea standardelor de asigurare a calității în învățământul superior intră sub incidență penală. Conform legislației în vigoare privind calitatea în învățământul superior dar și a prevederilor şi acordurilor europene emise în cadrul Procesului Bologna, toate programele de studii care funcționează în România trebuie să fie supuse procedurilor de evaluare, privind asigurarea calității, în vederea validării prin autorizare și, ulterior, prin acreditare. De asemenea, Legea Educației Naționale prevede în mod expres că autorizarea şi acreditarea programelor de studii se realizează în mod distinct pentru fiecare limbă de predare. Or acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a acordat pentru trei programe de studii statutul „autorizat să funcționeze provizoriu” și anume:
a. asistență medicală generală – în limba maghiară,
b. medicină – în limba maghiară,
c. farmacie – în limba maghiară,  fără ca Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior să parcurgă etapele legale de evaluare a acestor programe de studii noi. Aşadar, prin aceste decizii de ignorare a legislației naționale şi europene în materia autonomiei universitare, Guvernul a intrat în sfera penală, descrisă clar de legile menționate.
2. O decizie care intră în conflict cu reglementările europene în domeniu. Programele de studii din domeniul științelor medicale (moașe, medicină generală, stomatologie, farmacie) intră sub incidența unor reglemetări ale Uniunii Europene, unele cu statut de directivă europeană, cu putere
normativă peste legislația românească. De exemplu, Directiva Europeană 36/2005 prevede obligativitatea ca absolvenții învățământului medicofarmaceutic să dețină terminologia necesară activității profesionale în limba țării unde studiază. Nerespectarea acestor reglementări, inclusiv a celor care vizează calitatea programelor de studii și limba de predare va face imposibilă recunoaşterea la nivel european şi național a diplomelor obținute de studenții maghiari care vor studia doar în limba maghiară;
3. O decizie care încurajează separatismul iar nu multiculturalismul.  Cadrul așa-zis legal pe care UDMR și PD-L l-au invocat în tot acest demers este Art. 363 din Legea Educaței Naționale, potrivit căruia sunt declarate universități multiculturale și multilingve (1) Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – în limbile română, maghiară și germană, (2) Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș – în limbile română și maghiară, (3) Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș – în limbile română și maghiară. Hotărârea de Guvern pe care o incrimnăm aici nu ține însă cont de realitățile obiective din cadrul UMF Târgu Mureș. În această universitate, înfiinţată în 1946 ca instituţie de învăţământ superior independentă, cu profil medical, funcţionează de mai multe decenii programe cu predare în
limba română, maghiară și, mai recent, engleză. La momentul adoptării Hotărârii de Guvern, din cei peste 4.500 de studenți înscriși la diferite programe de studii, aproximativ 58% urmau cursuri în limba română, 39% în limba maghiară și 3% în limba engleză. Prin urmare, modificările introduse
prin adoptarea acestei Hotărâri de Guvern nu oferă oportunități multiculturale tinerilor maghiari, ci doar introduce separarea pe criterii etnice, promovată de reprezentanții politici ai acestei minorități, chiar în pofida protestelor venite și din rândul studenților de etnie maghiară.
14 Doamnelor şi domnilor,  USL a prezentat în această moțiune cum stau lucrurile.  Este limpede că Guvernul nu a făcut nicio analiză în niciuna din situațiile prezentate
mai sus. Deciziile pe care le-a luat sunt rezultatul unui șantaj evident, iar Guvernul Ungureanu preferă să își asume decizii iresponsabile doar pentru a rămâne în funcție. Nu a existat nicio strategie, dimpotrivă, reprezentanții Guvernului par duşi de val. Transparență zero, dezbatere publică zero! Suntem în fața unor realități crunte, păguboase pentru România si pentru cetățenii români, plătitori de taxe și impozite. Impunerea acestor măsuri de către Guvernul Ungureanu afectează atât prezentul cât și viitorul României. Prim-ministrul, celelalte autorități implicate în problemele expuse, nu au arătat o abordare responsabilă şi promovarea unor politici în concordanță cu interesele României şi ale românilor. Lipsa de profesionalism și de responsabilitate, prejudiciile aduse românilor, abandonarea intereselor naționale, nepăsarea față de situația economică în care se află țara, creșterea sărăciei și polarizarea fără precedent, lipsa de transparență, lipsa abordărilor democratice în gestionarea problemelor țării, minciunile, lipsa unei perspective de ameliorare a problemelor economice și sociale îi determină pe semnatarii moțiunii să ceară demiterea Guvernului prin votul afirmativ acordat prezentei moțiuni de cenzură.  Din toate aceste motive, vă invităm, stimați colegi, să votați această moțiune de cenzură. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Arhivă blog