30 iun. 2013

La muncă, derbedei, că trece anul

http://www.evz.ro/detalii/stiri/adrian-paunescu-poetul-plans-pe-cele-doua-maluri-ale-prutului-911450.html


de Adrian Păunescu 

(6 iunie 1997, Dăbuleni) 

La muncă, derbedei, că trece anul
Si vin ăilalţi şi-o să vă ia ciolanul. 
Făceaţi pe democraţii cei cucernici,
Cristosul mamii voastre de nemernici. 
Scuipaţi-vă-ntre voi cum se cuvine
Si-apoi convingeţi-vă că e bine. 

C-aţi luat o ţară de mai mare dragul
Si i-aţi distrus averile şi steagul. 
S-ajungem colonia de ocară
Care-şi va cere scuze în maghiară. 
Şi, prin complicităţi cu demoni aprigi,
Aţi desfiinţat uzine, câmpuri, fabrici. 

Şi, prin vânzări de ţară infernale,
Aţi omorât cu voia animale. 
La greul greu care mereu ne-ncearcă,
Răspundeţi cu un greu de moarte, parcă. 
Şi i-aţi găsit şi bolii un remediu
Intoarceţi România - n Evul Mediu. 

Ce căzături, ce târfe, ce mizerii,
V-aş desena cu acul, să vă sperii. 
Dar voi nici sânge nu aveţi în vine,
Ci credite din călimări străine. 
Le ştiţi lui Hitler şi lui Stalin taina
Si-mpingeţi Bucovina în Ucraina. 
Aşa cum ceilalţi, limpezească-i valul 
S-au compromis negustorind Ardealul. 

De unde sunteţi, mă, din ce găoace ,
Cum v-au putut părinţii voştri face ? 
Ce condimente le-au picat în spermă 
De e trădarea voastră-atât de fermă ? 
Aţi pus nenorocita voastră labă
Pe-această tristă ţară basarabă. 

Şi vreţi cu-ameninţare şi cu biciul 
S-o faceţi curva voastră de serviciu. 
Mimaţi respectul pentru cele sfinte,
Dar vindeţi şi pământuri şi morminte. 
Aţi inventat examene severe, 
Supunere poporului spre-a-i cere. 

Şi toată zbaterea a fost degeaba
Că-n nas mai marii v-au închis taraba. 
Minciuna voastră v-a adus pe scenă,
Actori într-o politică obscenă. 
Şi-acum, că-i un prăpăd întreaga ţară ,
Ia cereţi-vă, puţintel, afară. 

Decât să vă trimită ţara noastră,
Mai bine mergeţi voi în mama voastră. 
Plecaţi de-aici, cu-o grabă funerară,
Si nu albanizaţi această ţară . 
Băgaţi viteză, că vă trece anul
Si s-a scurtat şi s-a-nvechit ciolanul. 
Şi ce vă pot eu spune la plecare
Decât lozinca lui Fănuş cel mare : 

Nenorociţilor, se rupe şnurul, 
"La muncă, la bătut ţăruşi cu curul !" 

17 iun. 2013

Ce este politica Monica Macovei?

Apropou la șocul tău!!!
Copilul îl întreaba pe tatal lui, ce înseamna politica?
Tatal îl pune pe genunchi si începe sa-i explice aratând exemple:
Fii atent copilas, eu aduc banu în casa, deci eu sunt CAPITALISMUL. Mama are grija de bani, deci ea este GUVERNUL. Bunicul tau are grija ca totul sa fie în regula, deci el este SINDICATUL. Babysitterul nostru este CLASA MUNCITOARE si cu totii muncim ca Tu, POPORUL sa te simti bine si sa nu-ti lipseasca nimic. Iar Fratiorul tau de câteva luni este VIITORUL nostru comun. Copilasul retine tot ce a auzit si merge la culcare. În timpul noptii se trezeste ca fratiorul lui a facut caca în scutec si plânge. Se ridica si vrea sa-i zica mamei ce se întîmpla, dar asta doarme atît de adînc ca nu reuseste s-o trezeasca. Intra sa-i spuna babysitterului dar tatal lui tocmai se hîrjonea cu ea în pat în timp ce bunicul lui tragea cu ochi ul prin fereastra. Nimeni nu-l observa, asa ca merge înapoi în pat. Ziua urmatoare tatal lui întreaba daca poate sa spuna cu propriile cuvinte ce înseamna politica.
Copilasul îsi aminteste de cele vazute noaptea si raspunde:
Politica este cînd CAPITALISMUL profita de CLASA MUNCITOARE în timp ce SINDICATUL priveste neputincios. GUVERNUL doarme, nimeni nu baga în seama POPORUL, iar VIITORUL nostru este în cacat.
Ps. După ce Pdl-ul a aruncat la gunoi oferta de parteneriat economic venită din partea R. P. China, astăzi Buldogul vrea o reapropiere de CEA MAI MARE PUTERE ECONOMICĂ A LUMII! De ce ești șocată tanti procuror comunist? Nu-ți mai iasă jocurile ? Dă-o afară Blaga URGENT!

8 iun. 2013

Rastelul cu vechituri VII (reluare)


Oleg Deripaska a primit sarcina de la presedintele Rusiei sa revigoreze industria automobilelor rusesti”, spune Boris Golovin. In Romania, interesele oligarhului se leaga de Uzina Constructoare de Masini Resita, detinuta de oamenii mogulului energiei, Nicolae Bogdan Buzaianu. Acesta are legaturi mai vechi cu afaceristii din spatiul ex-sovietic, cum ar fi asocierea sa cu Constantin Iavorski, fost angajat al lui Roman Abramovici. Compania lui Deripaska, GAZ Ruskii Autobus, e un gigant rus care a cumparat Gaz Volga, fabrica de pe vremea URSS. Autobuzele sunt produse la Resita, iar piata vizata e cea interna. Caroseria se face in Rusia, licentele sunt cumparate de la grupul lui Deripaska. Producatorul e firma Robus, controlata de UCM Resita. Golovin detine un procent foarte mic in Robus, in schimb, controleaza Romcar Russian Buses SA, casa de comert pentru acest proiect. Printre actionarii si administratorii Romcar ii regasim pe Horia Bejan (fostul director din Ministerul Industriilor), Vlad Soare (fost presedinte Bancorex si al grupului Gelsor, al lui Sorin Ovidiu Vintu) si Corneliu Rosu, fost candidat al PNG la Primaria Capitalei. Soare, administrator al firmei, i-a facut lui Golovin planul de afaceri. UCM Resita a incheiat anul trecut cu o pierdere de 15 milioane de euro. Compania a fost privatizata la sfarsitul anului 2003. Firma INET AG din Elvetia, in consortiu cu asociatia salariatilor, a fost singurul ofertant. INET AG avea insa ca obiect de activitate „detinerea de actiuni la alte intreprinderi”, conform registrului elvetian al comertului. Firma e administrata de Beat Corpataux, asociat cu Buzaianu in afacerea „Energy Holding”. Suma achitata pentru UCM a fost 13,1 milioane euro. Dupa cum au spus cei de la Resita, statul s-a angajat sa le stearga datoriile istorice, dar in 2006 firma era mentionata printre marii debitori. Presedintele UCM Resita, Adrian Chebutiu (si el un apropiat al lui Buzaianu si fost vicepresedinte al Energy Holding), a recunoscut ca Buzaianu a negociat privatizarea de la Resita. UCM era subcontractant in afacerea „Portile de Fier”, revenindu-i 12 milioane de franci elvetieni din afacerea gestionata de acelasi Buzaianu, ca reprezentant al VA-Tech. Mechel e un gigant din domeniul carbunelui si otelului. In Romania, a preluat Combinatul de Oteluri Speciale Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii. Companiile metalurgice ale Mechel ar putea fi preluate de Rosoboronexport, o corporatie rusa de stat care intermediaza importurile si exporturile de armament. Rosoboronexport a decis sa-si creeze o divizie speciala, care se numeste Russian Special Steel (RusSpetsStal), destinata producerii de otel pentru armament. Igor Ziuzin, bossul Mechel, a primit sarcina direct de la presedintele rus Vladimir Putin.

Ziuzin Igor.
Avere – 1,1 miliarde de dolari. De profesie - inginer minier. In anul 1990 Ziuzin a devenit adjunctul directorului pentru comert la una dintre minele din regiunea Kemerovo. Apoi s-a apucat de „privatizarea” minelor de carbune si a devenit stapanul companiei „Kuzbassul de Sud”. Incepand cu anul 2001 Ziuzin a inceput sa cumpere intreprinderi metalurgice. In anul 2003 el a intemeiat Grupul de Oteluri Mechel, in care intra nu numai uzinele rusesti, ci si intreprinderi din Romania. Ziuzin a cumparat portul Posiet din Extremul Orient gestionand astfel un important lant de transport din Asia spre Europa. Potrivit unei note referitoare la fratii Mihail si Lev Cernoi, a existat o tentativa de preluare a intregii industrii a aluminiului de catre grupul Ruskii Aluminii (Rusal), controlat de Deripaska. Acesta este ruda cu Boris Eltin, fostul presedinte al Federatiei Ruse, si a facut afaceri cu Mihail Cernoi, ambii fiind veterani ai "razboaielor aluminiului" din anii ‘90, soldate cu fraude si asasinate de tip mafiot. Reprezentanti ai grupurilor economice ce apartin sau au legaturi cu fratii Cernoi au dezvoltat afaceri in Romania – poate fi mentionat grupul RINKO, proprietarul casei de comert Marco din Statele Unite, care, la randul ei, controleaza "perlele" industriei romanesti de aluminiu: ALRO Slatina, ALPROM Slatina si ALUM Tulcea. Grupul RINKO este patronat de un alt oligarh, Vitali Machitski (52 de ani). Cernoi are interese intr-o ampla operatiune de preluare a intreprinderilor romanesti din industria de profil. Rusal are intentia de a prelua firmele din Slatina si Tulcea. Personaj important al crimei organizate ruso-israeliene, Cernoi a profitat de situatia politico-economica din Rusia anilor ‘90. Atunci, milioane de tone de aluminiu de provenienta ruseasca au inundat piata mondiala, iar Cernoi a preluat de la stat combinate din fosta URSS, prin compania sa, Trans World Ltd. In 2005, Machitski vroia sa-i vanda lui Deripaska intreprinderile de aluminiu din Romania, aceasta fiind strategia grupului RINKO. Practic, Cernoi, fostul partener lui Deripaska, ar deveni astfel unul dintre potentialii beneficiari ai preluarii in bloc a industriei romanesti de laminate. Interesele lui Deripaska sunt insa mai vechi. Declansata la sfarsitul anilor ‘90, privatizarea industriei de aluminiu din Romania urma sa-l aiba ca actor principal pe nepotul lui Eltin. Grupul sau, Rusal, s-a retras insa de la privatizarea ALRO, cumparand doar combinatul ALRO din Oradea. Acesta era controlat, in 2002, prin Dilcor International, un off-shore din Insulele Virgine, al carui nume aparea intr-o ancheta a politiei din Liechtenstein cu privire la legaturile dintre Deripaska, Cernoi si Iskander Mahmudov (personaj prezent si in afacerea RAFO). In noiembrie 2006, Cernoi a revendicat in justitie 20 la suta din Rusal, afirmand ca detine aceste actiuni (peste 3 miliarde de euro) pe numele lui Deripaska. Firma din Slatina face profit si din importurile de gaz de la Gazprom. In Romania, o firma controlata de ravnita societate ALRO intermediaza importurile de gaz din Rusia. Astfel, partenerul Gazprom (firma prin care se semneaza contractele de livrare a gazului) este compania Conef SA, controlata de aceiasi oameni de afaceri de la ALRO adica de grupul Marco, al magnatului Vitali Machitski, care detine 99,97 % din Conef prin compania din Slatina. Practic cel care aduce gaze in Romania este grupul Marco, in spatele caruia sta Machitski. Conef SA intermediaza in Romania aproape jumatate din cantitatea totala de gaze pe care Gazprom o livreaza tarii noastre. In 2005, Conef a adus 1,5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc. Acordul semnat de firma inregistrata inRomania cu Gazprom este valabil timp de 25 de ani si confera Conef o pozitie dominanta pe piata distributiei. In Romania, Conef a dezvoltat o vasta suveica de firma, participand direct in alte societati. Unul dintre pionii grupului rusesc este Dan Victor Alesandru, fost secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului (MEC) pana in august 2005. Alesandru fusese numit in functie din partea Partidului Conservator condus de Dan Voiculescu. Implicat in mai multe scandaluri cu bani publici, Dan Victor Alesandru este acum administratorul firmei Conef Gaz, controlata in proportie de 70 % de compania-mama, Conef SA. Interesele rusilor de la Conef graviteaza si in zona IMGB, fostul colos industrial ceausist. La randul sau, Romplumb SA Baia Mare, cel mai mare producator autohton de plumb primar, a fost luat in vizor de oamenii lui Machitski. Conef a preluat un pachet minoritar (2,49 %) in Romplumb, fiind asociat direct cu statul roman, prin MEC, care este inca actionar majoritar. Cernoi era interesat sa investeasca in Romania sume importante de bani, in special prin achizitionarea unor agenti economici reprezentativi din domeniul industriei petrochimice. Printre actionarii care s-au perindat pe la rafinaria din Onesti se afla fosti asociati ai oligarhului Cernoi care a cumparat, in 2005, o parte din datoriile RAFO, si i le-a vandut fostului sau asociat, Yacov Goldovski. Anatoli Ciubais, oligarhul din umbra lui Boris Eltin si Vladimir Putin, e de profesie economist. Nascut in Belarus este unul dintre artizanii „terapiei de soc” din anii ‘90, cand patrimoniul URSS a fost preluat, pe doi bani, de noii magnati ai Moscovei. Vicepremier in timpul lui Eltin, in perioada in care au fost „inventati” oligarhii. Ciubais a supravietuit „rotatiei” de la Kremlin, conducand, in mandatul Putin, compania de stat RAO UES. Aceasta controleaza intreaga retea de electricitate precum si instalatiile de generare a electricitatii de pe teritoriul Rusiei. Ciubais a supravietuit unui atentat, in 2005. Omul sau de incredere din Republica Moldova, Valeriu Pasat (fost sef al serviciilor de informatii), a fost arestat pentru implicare intr-o afacere cu arme. Mana dreapta a lui Ciubais este Vladimir Potanin.

Potanin Vladimir Nikolaevici
. Averea – 5,4 miliarde de dolari. Tatal lui Potanin era reprezentantul comercial in Noua Zelanda. In continuare totul este clar: in anul 1983 Potanin a terminat MGIMO si de asemenea a inceput sa lucreze in asociatia „Soiuzpromexport”. In anul 1990 Potanin cu sprijinul adjunctului ministrului MVES Silin si alti functionari a intemeiat propria firma „Interros” si s-a apucat de exportul materiei prime. In anul 1993 a intemeiat ONEKSIM-bank-ul. In luna decembrie 1995 ONEKSIM-bank a cumparat 51% din actiunile „Nikel din Norilsk” pentru 170 de milioane de dolari (pentru a afla pretul real – trebuie inmultit cu „coeficientul lui Ciubais, adica cu 100). De asemenea a fost cumparat pachetul de control al companiei petroliere SIDANKO la aceleasi preturi. In luna august 1996 Potanin a fost numit primul prim-ministru. In aceasta functie el s-a ocupat doar de pomparea banilor din vistieria de stat in structurile proprii. „Licitatiile de gaj” au inceput la propunerea lui Potanin – si el a luat de pe urma acestora mai mult decat toti oligarhii. Potanin era favoritul lui Ciubais, de aceea cele mai grase bucati au ajuns la el. Berezovsky s-a simtit profund jignit, atunci cand in vara anului 1997 25% din actiunile „Sviazinvest”-ului au ajuns la Potanin si nu la el.

ENERGIA. ALUMINIUL. LEGATURI

In spatele Inteltra sta o retea de firme strans legate de RAO UES (Sistemul Unificat de Energie), corporatia de stat din Rusia. Suveica de firme care se ocupa de comertul cu energie are ca punct de plecare Londra. Unitrade Services LLP, firma care controleaza, suta la suta, societatea Inteltra din Romania, a fost detinuta de alte doua companii din domeniu, cu sediul in Dublin: Scaent Europower Limited (SEL) si Nordbalt Energy Limited (NEI). In urma unei tranzactii,actionar unic al Unitrade Services a ramas SEL. Fostul actionar NEI ramane legat de firma-mama, fiind detinut, acum, in parti egale, de Edgars Kvalis, cetatean leton, si de Unitrade Services - parte a Unitrade Group. In acelasi grup ramane insa si SEL, care e, potrivit site-ului companiei, o subsidiara a Unitrade Group, impreuna cu firma-sora Scaent A.B. Toate aceste companii, reunite sub „palaria” Unitrade Group - detinut de „investitori privati” - arata ca ele sunt legatura dintre compania rusa de stat RAO UES si pietele din Suedia, Norvegia, Finlanda, tarile baltice si chiar Bulgaria. Grupul a intermediat numeroase tranzactii legate de statul rus. In 2007, Scaent Europower Ltd. a castigat licitatia pentru export de energie intre enclava ruseasca Boris Gleb si Norvegia. Aceeasi firma, precum si „sora” Scaent AB controleaza exporturi la granita dintre Rusia si Finlanda. In 2004, Scaent semneaza un contract de livrare de energie in zona de frontiera a Bulgariei. Compania vinde energie inclusiv tarilor din UE si vizeaza piata Balcanilor. JSC ERC, „bratul” de la Vilnius, are drept exclusiv de import de energie ruseasca in Lituania pana in anul 2010. Unitrade a vrut sa cumpere, anul trecut, compania de energie a Republicii autonome Adjaria (parte a Georgiei), insa a pierdut licitatia, la care se inscrisese si Inter RAO UES. Cursa a fost castigata de Energo Pro din Cehia. „Romania e una dintre pietele-cheie” pentru RAO UES, arata un raport al Inter RAO UES. „Dezvoltarea pietei din Romania” impreuna cu „cresterea capacitatii de export din Republica Moldova” (din Transnistria) au devenit prioritati. Inter RAO UES (divizie a RAO UES) vrea sa foloseasca Romania si pentru exportul in Balcani. Planul dateaza din 2002, cand rusii formasera Inter RAO EES-Balkany, din care mai facea parte statul moldovean si o centrala transnistreana. RAO UES gigantul rus al energiei, este si proprietarul centralei de Cuciurgan din Transnistria. Societatea romaneasca de stat Electrica a angajat, recent, importuri de energie din aceasta „republica” considerata ilegitima de Bucuresti si nerecunoscuta pe plan international. Nu ar fi prima tranzactie catre teritoriul romanesc - producatorul de aluminiu ALRO Slatina (controlat tot de rusi) importa deja energie de la Cuciurgan. Asa cum toate sectoarele strategice, primordiale in economia Rusiei, industria petrolifera, Gazprom, industria nucleara, minele de uraniu, industria spatiala, sunt controlate de catre grupul de la Dresda al ofiterului KGB Vladimir Putin, tot astfel si in Romania ofiterii rusi conduc si controleaza ramuri industriale strategice pentru industria de razboi. Istoria preluarii aluminiului romanesc de catre rusi incepe imediat dupa Revolutie. ALRO Slatina a fost infiintata in ianuarie 1991, ca societate pe actiuni, prin preluarea unei cote de 65% din patrimoniul Intreprinderii de Aluminiu Slatina. Uzina de Aluminiu Slatina a fost infiintata in martie 1961 si constituia un segment important al industriei de aparare a Roma niei. Societatea ALRO este singurul producator de aluminiu primar din Romania si cel mai mare din Europa de Est si este listata la Bursa de Metale de la Londra (LME). ALRO poate produce anual peste un milion de tone de alumina, 420.000 de tone de aluminiu primar si 120.000 de tone de produse din aluminiu. ALRO are piete de desfacere in intreaga lume. ALRO si, ulterior, restul industriei de aluminiu au intrat treptat sub controlul unei grupari a serviciilor rusesti. Tranzactia face parte dintr-o strategie mai ampla de concentrare a intregii productii de aluminiu din Romania intr-o singura mana, ceea ce a dus la premiza monopolului pe piata romaneasca de profil. Totul pleacade la un singur nume: Marco. Marco de la Mark Rich, partenerul de afaceri al lui Soros. Interfata, Marco International este condusa de rusul Vitali Matsitski, la randul sau apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului presedinte ucrainean Leonid Kucima. Vitali Matsitski este si proprietarul Grupului Rinko, specializat in productia petroliera, si are o avere estimata la peste 10 miliarde de dolari. Firmele companiei Marco au inhatat cam tot ce misca in zona strategica din Romania. In 2005, participatia Marco Industries la capitalul social al combinatului ALRO Slatina a crescut de la 76,08 la 85,26%, in detrimentul actionarilor minoritari. A fost o a doua etapa prin care Marco Industries si-a intarit controlul asupra ALRO tot printr-o majorare de capital, prin care participatia companiei Marco crescuse de la 74,2 la 76,08%. AVAS a contestat majorarea de capital din iunie 2005, prin care grupul Marco Industries si-a marit participat ia la capitalul ALRO de la 76,08% la 85,26%, ceea ce a intarziat operatiunea de fuzionare a ALRO Slatina cu Alum Tulcea programata initial pentru 2005. Ulterior, in vara anului 2006, ALRO a fuzionat prin absorbtie cu Alum Tulcea integrand pe verticala productia intregii industrii a aluminiului. Astfel,Combinatul de Aluminiu ALRO controleaza pachetele majoritare de actiuni ale firmelor Alum si Alprom, care impreuna insumeaza o cifra de afaceri de aproape 800 de milioane de euro. Societatea Alum din Tulcea este unul dintre principalii furnizori de materie prima pentru ALRO Slatina si a intrat in proprietatea Grupului Balli din Marea Britanie in anul 1995. Balli este un grup international de companii, cu sediul la Londra si reprezentante in peste 20 de tari. In Romania, grupul britanic a detinut pachete majoritare de actiuni la RoBank, participatie vanduta bancii ungare OTP in anul 2003, si la Asigurarea Anglo- Romana. Consortiul este actionarul principal al producatorului de aluminiu ALRO si Alprom, ambele din Slatina. Alprom fabrica table, benzi, folii, profile si tevi, toate din aluminiu. Compania Alum Tulcea a fost vanduta de Grupul Balli din Londra in urma unei oferte lansate pe Bursa Electronica Rasdaq. Principalii actionari erau la data achizitionarii companiei de catre acest consortiu international, Balli Metal Bucuresti SA - 67,69% (4.417 milioane de actiuni), SIF Banat-Crisana - 23,87 % (1,557 milioane de actiuni), diferenta, de 8,47% (0,551 milioane de actiuni) apartinand mai multor actionari. Pachetul majoritar al actiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achizitionat de firma Pioche Consultants Ltd, inregistrata in Belize, dar de fapt, in spatele off shorului este un consortiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia si Conef din Bucuresti, care isi anuntasera in mai multe randuri intentia de a achizitiona societatea din Tulcea. CONEF este o filiala a producatorului roman de aluminiu, ALRO care, la randul sau face parte din Marco Group. CONEF a fost infiintata in 1992 si pana in 2002 s-a dezvoltat in special ca o companie in sectorul roman de aluminiu. Incepand cu anul 2002, CONEF s-a concentrat asupra importurilor de gaz natural si asupra comert ului de gros, precum si asupra furniza rii de energie electrica la instalatiile de aluminiu, ALRO si Alprom. In 2005, deja CONEF intrase in al cincilea an de contract de furnizari de gaz natural rusesc catre Romania cu compania ruseasca Gazexport, cel mai mare exportator de gaz din lume. Grupul Marco International a mai incercat sa cumpere in urma cu aproape patru ani compania din Tulcea si pentru ca Balli a refuzat, s-a incercat boicotarea activitatii prin refuzul de a mai cumpara materia prima necesara elaborarii aluminiului, ceea ce a condus la inchiderea, la inceputul anului 2003, pentru trei luni a combinatului. In urma cu doi ani, unul dintre cei trei frati Alaghband, care sunt patronii Grupului Balli, a fost arestat de politia elvetiana pentru fraude financiare. Dezvoltarea retelei de desfacere a aluminei catre alti parteneri bloca interesele rusilor de la consortiul Marco si, o data cu dezvoltarea combinatului, acestia l-au achizitionat. Al doilea mare reper industrial din Tulcea este societatea tulceana Feral, singurul producator de feroaliaje din Romania, cumparata de Compania Feral UK Ltd din Marea Britanie. Aceasta este administrata de Olexii Martinov, care face parte din anturajul ginerelui lui Kucima. Victor Pinciuk, casatorit cu Olena Kucima. Este deputat in Rada de la Kiev. Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, unul dintre cei mai bogati oameni din Ucraina, controleaza capacitatile siderurgiei ucrainene si are nevoie de canalul Bastroe, pentru a-si transporta fabricatele spre Europa Occidentala. Una din companiile pe care le detine, „Ukrainian farvater“, era cel de-al doilea contractor pentru saparea canalului Bastroe. Pinciuk a facut obiectul unei investigatii americane, in septembrie 2003 in legatura cu fostul premier PavloLazarenko, care spala bani produsi prin activitati criminale pentru Kucima si apropiati ai presedintelui Kucima, direct interesati de constructia canalului, Renat Ahmetov (deputat in Rada Suprema a Ucrainei), Olexii Martinov si Volodimir Pop. Ahmetov a beneficiat direct de relatia cu Kucima de pe vremea cand acesta era presedintele Uniunii Industriasilor si Intreprinzatorilor din Ucraina, inainte de a fi ales sef de stat, in 1994. Companiile lui Viktor Pinciuk si ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Sahtior Donetk, care controleaza industria din Bazinul Donbas, au achizitionat, cu aproape un miliard de dolari, 93 de procente din pachetul de actiuni ale societatii Krivorijstal, cea mai importanta fabrica de otel din Ucraina. Ahmetov a mai cumparat si actiunile Combinatului Siderurgic Dzerjinski, si pe cele ale fabricii de feroaliaje de la Nikopol. Ahmetov figureaza la pozitia 6 din topul miliardarilor est-europeni, cu o avere cifrata la1,7 miliarde de dolari, cu afaceri in extractia carbunelui, metalurgie, construct ii de masini si fotbal. Olexii Martinov este administratorul societatii Feral (UK) Ltd. din Marea Britanie, cu capital ucrainean, care a cumparat societatea Feral SRL din Tulcea, singurul combinat din tara care produce feroaliaje. Este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria si SUA si al Bancii Bank IBU din Ucraina.


“AMERICANII”
In 2004, la invitatia ginerelui presedintelui Leonid Kucima, Viktor Pinciuk, la Kiev a sosit intr-o vizita de doua zile George Bush senior, care s-a intalnit cu seful statului si cu membri ai guvernului. Deplasarea a avut menirea de a lustrui imaginea familiei Kucima. Ginerele acestuia, pana nu demult un mediocru om de afaceri din Dnepropetrovsk, in prezent un prosper miliardar, intentiona sa-si creeze o imagine internationala in ajunul plecarii socrului din fotoliul prezidential. Pinciuk a fost initiatorul si altor vizite americane - miliardarul George Soros si politologul Zbigniew Brzezinski. Pinciuk a intrat in consiliul de sustinatori al International Crisis Group introdus de Brzezinski, unde va fi coleg cu fostul secretar general al NATO, George Robertson, si cu ex-seful Fondului Monetar International, Stanley Fischer. Ecuatiile jocului politic din Moldova acestea au fost fost intens determinate direct si personal de Vladimir Socor, aflat sub directoratul lui Zbigniew Brzezinski si al Jameston Foundation, la vedere. Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul colegiilor si organizatiilor “discrete” si mai mult sau mai putin „invizibile”. Brzezinski este unul dintre marii strategi ai unei aripi semioculte a sistemului de guvernare american. In subordinea sa se afla figuri renumite, profesori ca SamuelHuntington, cel care a lansat teoria ciocnirii civilizatiilor care ar fi urmat sa produca o falie geopolitica continentala (in care Romania urma sa fie rupta in doua).


UCRAINA – POLONIA - SUA
Substratul politico-militar al preocuparii intense a strategilor lui Brzezinski are ca miza aderarea Ucrainei la NATO in perioada 2007-2009. Moldova si Romania sunt subordonate proiectului Ucraina, si nu de azi de ieri. Conceptul axei Chisinau - Kiev - Tbilisi, cu centrul de comanda la Varsovia ii apartine lui Zbigniew Brzezinski – asa cum centrul de comanda pentru Romania – Bulgaria – Iugoslavia a fost Budapesta in anii ’90, relatie coordonata de Soros. Miza Ucrainei implica nevoia controlului „problemei” Transnistriei. Acelasi Jeffrey Sachs lucreaza cu „partenerii ucraineni” de o buna perioada de timp, la tematica transnistreana. Sachs a avut si are un rol cheie pentru Brezinski in dosarul ucrainean mentinand inca din 1997 o legatura stransa cu Victor Iuscenko, pe atunci presedinte al Bancii Nationale. Conceptul axei Ucraina - Moldova -Georgia, cu centrul de comanda la Varsovia si influenta si asupra Belarusiei ii apartine lui Zbigniew Brzezinski – asa cum centrul de comanda pentru Romania - Bulgaria - Iugoslavia a fost, la inceputul anilor ’90, Budapesta, relatie impusa si coordonata de Reteaua Soros. In noua situatie geopolitica, substratul politico-militar are ca miza aderarea Ucrainei la NATO in perioada 2009-2011. Sustinerea lui Iuscenko a urmarit si un alt scop, respectiv limitarea implicarii Uniunii Europene ca forta politica serioasa cu rol geopolitic major. In spatele multor decizii politice ale SUA sta razboiul ascuns pentru controlul energetic mondial. Brezinski este numit dupa 1990 emisar prezidential in Azerbaidjan in vederea promovarii conductei petroliere Baku-Tbilisi-Ceyhan. Cel mai mare proiect ingineresc al Asiei de vest, conducta ce masoara 1700 de kilometri aduce petrolul Caspicii la Mediterana, la indemna Occidentului, trecand prin Azerbaidjian, Georgia si Turcia. Kazahstanului este si el implicat pentru dublarea conductei de petrol cu o linie de gaz metan. Brzezinski face parte din corpul de consilieri speciali ai Camerei de Comert Statele Unite – Azerbaidjian, impreuna cu Dick Cheney, actual vicepresedinte american, sef al Halliburton, unde se mai afla si un James Baker, fost Secretar de stat al lui Bush. In Azeria opereaza 24 de companii petroliere din 14 tari, 40 la suta din petrolul extras de acestea revine americanilor. Azeria a devenit un punct cheie pentru investitorii americanii. Punctul de contact intre afganii pe teritoriul carora trecea o treime din conducta si autoritatile americane a fost vechiul coleg de facultate al lui Brezinzki, Zalman Khalilzad care face legatura si intre Brzezinski si Wolfowitz, devenind consilier si asistent al acestuia, atat la State Departament cat si la Departament of Defence. Zalman a negociat cu regimul taliban aspecte legate de conducta de petrol a UNOCAL, un gigant petrolier din California, fondatoare si al liniei marii conduce Baku-Tbilisi-Ceyhan. UNOCAL vindea petrol Chinei si Japoniei si gaz metan Pakistanului si Indiei. Asa a devenit deschiderea catre Caspica un obiectiv de securitate nationala, avand la inaintare „avansul democratiei”. Obiectivul central al Revolutiilor Portocalii este petrolul Asiei Centrale. Grupul de influenta si de afaceri american – nu degeaba numit grupul uliilor a proiectat forta americana la mare distanta pentru a asigura suprematia Americii, dar si a lor personal in urmatoarele decenii. Brzezinski a fost un suporter inrait a destructurarii Iugoslaviei si l-a criticat chiar pe Clinton pe moriv ca era prea “moale” in conceptia sa. Studenta si protejata sa a dus la bun sfarsit proiectul nimicirii Serbiei si al infiltrarii mujahedinilor in Europa, prin Kosovo si Bosnia. Tinta nu a fost nici o clipa Serbia ci Europa insasi – expusa penetrarii sagetii verzi islamice. Tactica folosita impotriva sovieticilor a fost reutilizata aducand amenintarea islamica, celulele razboinice verzi chiar in inima Europei, care s-a ales cu o problema vesnica – mai ales daca avem in vedere si rata demografica a albanezilor de exemplu (de sase ori mai mare ca a europenilor). Este evident ca Brzezinski si-a mentinut influenta vreme de peste 30 de ani in sistemul de putere american prin studentii si discipolii sai, prin reteaua de protejati, prin influenta subterana articulata prin aparatul organizatiilor secrete.O figura cheie in dosarul Transnistrean si ucrainean este Jeffrey Sachs. Director al Centrului pentru Dezvoltare Internationala de la Harvard University, institutie universitara in care si-a petrecut 20 de ani, ca apoi sa devina director al Earth Institute la Columbia University din New York. A fost advisor economic pentru Bolivia, Polonia, Rusia si Ucraina. Din 2002 este Special Advisor pentru Secretarul general al UN Kofi Annan conducand un grup intitulat MillenniumDevelopment Goals ce avea ca scop reducerea saraciei. Sachs a fost inventatorul teoriei “terapiei de soc”, care a distrus economiile si munca de patru decenii a est-europenilor abia iesiti din sistemul de exploatare sovietica. Sachs a mai fost advisor pentru FMI, World Bank, OECD, World Health Organization, si United Nations Development Programme. Sachs a fost advisor si pentru Eltin, in Rusia intre 1991 si 1994, ca si pentru Slovenia, si Estonia. Aceelasi sistem al terapiei de soc aplicat in Polonia a fost impus si in Rusia, cu deosebirea ca Rusiei nu i s-au sters din datorii. Sistemul economic implementat de Sachs a generat unul dintre cele mai dramatice colapsuri financiare ale secolului. Colegii sai de la Institutul patronat de Harvard au fost prinsi tranzactionand actiuni ale unor fonduri mutuale rusesti in mod ilegal – a iesit scandal si Harvardul a inchis institutul. Slovenii au caracterizat proiectiile economice cu care s-a prezentat firma lui Sachs drept “prostii de gradinita” si au renuntat la serviciile sale (spre norocul lor). Sachs a fost trimis in Polonia pentru a consilia liderii Solidaritatii inca din 1989 conducand o echipa mixta din care faceau parte David Lipton, ulterior membru al administratiei Clinton, Stanislaw Gomulka, de la London School of Economics si Jacek Rostowski, tot din Marea Britanie. Misiunea esentiala a lui Sachs a fost reducerea datoriei externe a Poloniei. Fundatia Stefan Bathory a lui Soros a fost sponsorul oficial a lui Sachs in Polonia. Polonia a beneficiat de cel mai extins suport dintre toate tarile esteuropene. Nu numai ca i-au fost strese jumatate din datoria sa externa – mliarde de dolari, dar pe deasupra a primit, la inceputul anului 1990 – un miliard de dolari, fond de stabilizare, capital cu care a putut porni la drum pe calea reformelor institutionale. Sachs a avut autoritatea de a impune liderilor polonezi sistemul stabilizarii macroeconimice si a fost cel care a putut garanta marilor creditori Occidentali ai Poloniei ca isi vor recupera banii si investitiile in alte moduri daca vor renunta la presiunea achitarii datoriilor. Privatizarea care a urmat a dat satisfactie creditorilor fondurile manuite de partenerii de afaceri ai lui Soros aducand beneficii insemnate retelei. Polonia a castigat timp si credit pentru a-si construi un sistem politic stabil. Dupa venirea lui Sachs, in numai cateva saptamani autoritatile au promovat 11 legi esentiale, sugerate de acesta, care au constituit fundamentul de incredere ce a permis stergerea a jumatate din datoriile externe ale Poloniei. In Ucraina Sachs a fost platit de US Aid sa ajute guvernul ucrainean si a avut inca din 1997 o legatura stransa cu Victor Iuscenko, pe atunci presedinte al Bancii Nationale. Prima sa vizita in Ucraina a fost insa in 1991, cand s-a intalnit cu presedintele Kravciuc. Sachs a recomandat trecerea bazei industriale militare pe productie civila, privatizarea, crearea unui sistem de piata etc American-Ukrainian Advisory Committee, organizatie americana de lobby pentru Ucraina cuprindea, in 1995, cel putin sase membri ai Council on Foreign Relations, si cativa dintre cei mai faimosi si puternici americani: Malcolm Steve Forbes, editor al Forbes magazine, Henry Kissinger, George Soros, Frank Carlucci (presedinte si fondator al Carlye Group – un think-thank elitist al celor mai bogati americani, de mare influenta) si bineinteles, Zbigniew Brzezinski. In Rusia Sachs este introdus in 1991, de Soros, si prezentat lui Egor Gaidar si lui Eltin. Introducerea terapiei de soc a determinat falimentul al scara mare a industriei sovietice. Partenerul de afaceri al lui Soros, Mark Rich a cumparat tot aluminiul pe pe piata si a preluat controlul exportului petrolului siberian pe piata vestica. Pana in 1993 a detinut monopolul pe piata aluminiului si petrolului rusesc. A fost anchetat ulterior in Statele Unite pentru frauda, gratiat de Clinton iar acum este stabilit in Elvetia. Rich (si reteaua sa) a avut si are afaceri si in Romania. In interventii recente publice l-a criticat pe Bush si politica sa de izolare si confruntare chiar cu Europa, sustinand ca Europa trebuie sa fie portavionul Statelor Unite iar Bush mineaza munca a generatii de Secretari de Stat si politicieni americani, distrugand credibilitatea Americii. Brzezinski este in conducerea Amnesty International, in Council on Foreign Relations, Atlantic Council (cu James Baker si o multime de secretari de la Aparare), National Endowment for Democracy, Trilateral Commission, Freedom House (alaturi de Donald Rumsfeld), Center for Strategic and International Studies (organizatia in care este coleg cu un prim ministru al Israelului, sefi ai CIA, ai Aparararii, ministri ai Rezervelor Federale, ai Externelor ets si care are onoarea de a gazdui ceremonia anuala a Alfaalfa Club, cea mai elitista organizatie americana din care fac parte presedintii americani si persoanele care si-au adus o contributie speciala in beneficiul Statelor Unite), America Abroad Media (alaturi de Huntigton si Strobe Talbbot), Partnership for a Secure America, Hollinger International (trust de presa canadiano-britanic, ce detine un mare numar de publicatii in Canada si SUA, desemenea London Daily Telegraph, si Jerusalem Post cel mai mare ziar de limba engleza din Israel), International Crisis Group (in conducere alaturi de Soros si Wesley Clark), JAMESTOWN FOUNDATION, condusa de Zbigniew, alaturi de Dick Cheney si Donald Rumsfeld, printre altii, este un Centru de informatii si influenta care continua activitatea dusa de acesta pe mai multe planuri si in coordonare cu alte cateva organizatii importante. Cei trei copii ai sai, o fata si doi baieti, sunt integrati in media, fata la CBS, una dintre cele mai importante retele de televiziune si baietii pe, desigur, security. Primul baiat, Ian a lucrat sapte ani in stafful senatorului american William Roth iar actualmente este consilier al senatorului Roth care a ajuns presedinte al North Atlantic Assembly si are pe agenda sa in principal problematica NATO ce tine de Polonia si Ucraina. Al doilea fiu Mark F. Brzezinski a fost political adviser pe afaceri externe a candidatului prezidential - John Kerry, este expert in drept, a studiat la Varsovia si Oxford. Lucreaza si pentru American Polish Advisory Council. Acest grup a avut si are un rol important de lobby pentru Polonia in vederea cresterii ponderii sumelor de bani investite in sistemul de aparare polonez. Participarea Poloniei la prezenta americana din Irak se datoreaza si eforturilor acestei organizatii – care a beneficiat si de consilierea fratelui mai mare a lui Mark, Ian, care lucra la Pentagon, asistent al ministrului apararii, Donald Rumsfeld. Doi ani a fost director al International security policy at the Council of Advisers al Parlamentului Ucrainei si a lucrat si pe langa guvernul ucrainean, ca “voluntar”, pe probleme de securitate nationala. Din noiembrie 2001 este si asistent adjunct al Secretary of Defense for European and NATO Affairs. In Ucraina a fost coleg de fundatie inca din 1999 (Economics Education and Research Consortium) cu Victor Pinciuk, ginerele lui Kucima, ocupandu-se de organizarea dezvoltarii economice a Ucrainei.


CULOARUL CHISINAU - MOSCOVA
Culoarul moldovenesc, contacte si legaturi din Republica Moldova au servit „iesirii” spre Rusia si spatiul CSI. Coman, fost ofiter KGB l-a pus in legatura pe Chirovici cu Alexandr Kondyakov,Rusul l-a indicat drept intermediar pentru a negocia cu oligarhii romani pe fostul vicepresedinte rus Vladimir Andrianov. Dupa contactele cu Andrianov a inceput ofensiva unor companii rusesti precum Gazprom, LUKOIL sau Tiumen Naftalya Companya – TNK (cea care urmarea cumpararea a 51% din Petrom). Managerii acestor mari companii rusesti sunt membri in Marea Loja a Rusiei care este un „cover” pentru institutiile rusesti continuatoare ale KBG-ului.Varfuri ale Marii Loji Nationale a Romaniei (MLNR), instalate la conducere in 2003, au „colaborat” cu exponenti unor masonerii din zona estica, in promovarea de interese comune, economice sau de sistem, care au ajuns sa se intersecteze indirect cu politicul si sa-l influenteze, uneori decisiv. Din 2003, tandemul Chirovici-Tanasie a monopolizat conducerea Marelui Consiliu al MLNR. Din MLNR s-a desprins, ca loja disidenta, Marea Loja a Romaniei (MLR). Rivalitatea nu are la baza dispute masonice, ci interese energetice distincte. MLR, condusa de Corneliu Visoianu (Mare Maestru) si Bogdan Buzaianu (Pro-Mare Maestru), are sediul in strada Edgar Quinet, numarul 7, adresa vechiului sediu al firmei Energy Holding. in MLR este membru si Radu Boroianu, fost ambasador al Romaniei in Elvetia, nasul de cununie al lui Calin Popescu Anton-Tariceanu. Chirovici a deschis, pe cai masonice, drumul capitalului estic catre Romania, in schimbul unor oportunitati in spatiul CSI pentru un grup de afaceri transpartinic. Acest grup, ai carui membri sunt masoni de frunte in Romania, a raspuns intereselor unor grupuri de putere din Rusia care urmareau scopuri strategice, de acaparare nu doar a pietei energetice din Romania, ci si a altor sectoare economice importante. Personaje influente din aparatul politic al Rusiei au folosit si folosesc canale si parghii masonice pentru promovarea unor interese de tip economic, comercial, si geopolitic prin intermediul relatiilor pe linie masonica formate in Romania. Marele secretar al MLNR - Ioan Danut Tanasie, absolvent al facultatilor de Drept (1970) si ASE-Relatii Economice Internationale (1980), a lucrat in perioada 1968-1992 ca ofiter operativ in Directia de Informatii Externe (diviziunea TS), actualul SIE, de unde s-a pensionat si a trecut in rezerva in mai 1992, cu gradul de locotenent-colonel. Chirovici l-a luat pe Tanasie in imediata sa apropiere, acesta fiind numit Mare Secretar al MLNR. Tanasie a fost omul de incredere al lui Mihai Caraman (primul sef SIE dupa ‘89, cel care a reusit sa penetreze cartierul general al NATO pentru KGB), caruia i-a fost subordonat direct in spionajul ante si post-decembrist. Ion Sturza, un personaj de frunte al masoneriei moldovenesti. „l-a facut om” pe Dinu Patriciu, tot prin relatia sa pe linie KGB. El a mijlocit cumpararea Rompetrol de catre kazahii lui Putin, compania de stat kazaha controlata direct de Nazarbaiev, un servil supus al Moscovei. Personaj de frunte al masoneriei moldovenesti cu stranse legaturi la Bucuresti, mai ales la Grupul Rompetrol, este Ion Sturza, fost premier in 1999. Ion Sturza a fost o piesa de marca a gruparii Lucinschi. In 1987, il gasim ca participant la infiintarea Organizatiei de Comert Exterior “Moldex” (OCEM), de pe langa Guvernul RSS Moldovenesti, institutie controlata de KGB. Sturza, fost director general al Rompetrol-Moldova si fost consul onorific al Kazahstanului in Republica Moldova este unul dintre intermediarii principali ai “afacerii secolului”, vanzarea Grupului Rompetrol catre KazMunai Gaz. In prezent este considerat Numarul 2 in Rompetrol, dupa Dinu Patriciu. Patriciu s-a grabit sa vanda inca de la finalizarea dosarului procuraturii, in septembrie 2006, si a folosit la maximum intervalul nesfarsitelor amanari pentru a finaliza tranzactia de predare a Rompetrol in mana adevaratilor stapani - rusii. "Tunul" Rompetrol este insa o teribila teapa trasa romanilor de Dinu Patriciu. Radacinile tepei sunt expuse in Rechizitoriul Parchetului in care se precizeaza ca in perioada anilor 1999-2004 grupul infractional creat si condus de Patriciu si-a insusit creanta statului roman rezultata din Acordul de cooperare cu statul libian, a decapitalizat Rafinariile Vega si Petromidia, si-a insusit si sumele de bani colectate si destinate bugetului de stat, si a transferat sumele de bani catre societatile membre ale Grupului infiintate in paradisuri fiscale, si nu in ultimul rand a creat in mod artificial lichiditati prin listarea la bursa a Rafinariei Petromidia. Subordonarea fata de Moscova s-a amplificat, avand in vedere faptul ca in mai 2007, Putin l-a pus pe Nazarbaiev, presedintele Kazahstanului, sa semneze un nou acord care implica si Turkmenistanul pentru constructia unui gazeoduct care sa contracareze proiectul Nabucco. Acordul facut de kazahi cu Putin intareste traseul Tengis-Novorossiisk, adica se inscrie in aria de interese ale Rusiei de mentinere a monopolului in domeniul transportului petrolului si al gazelor naturale.
Predarea Rompetrol catre KazMunaiGaz aduce Rusiei importante beneficii geopolitice si economice. Statul CSI kazah isi dubleaza capacitatea de rafinare, Rompetrol avand doua rafinarii in Romania si se alege si cu o vasta retea de distributie: benzinarii din Georgia pana in Franta. O retea care ajuta la amplificarea dependentei energetice a Europei fata de resursele din fostul spatiu sovietic. Mutarea lui Dinu Patriciu va avea impact major geo-economic si deoarece Kazahstanul este o piesa majora pentru strategia sectorului energetic al Rusiei inca din anul 2003.

3 iun. 2013

Automoțiunea de cenzură: „Opriţi Guvernul șantajabil. Aşa nu, niciodată!” (...sau după 366 de zile)!

Moţiunea de cenzură
„Opriţi Guvernul șantajabil. Aşa nu, niciodată!”
Domnule Preşedinte al Senatului, 
Doamnă Președinte a Camerei Deputaților,
Doamnelor şi domnilor senatori și deputați, 
În doar două luni, Guvernul a ratat majoritatea obiectivelor pe care și le-a propus și a devenit o amenințare la adresa românilor prin politicile pe care le susține. În loc să fie un guvern care schimbă direcția greşită a cabinetelor Boc, actualul Guvern a devenit un cabinet șantajat, captiv, care acționează împotriva intereselor românilor. Din opoziție, am atras atenția, prin moțiuni simple și de cenzură, asupra înrăutățirii permanente a situației sociale și economice a țării, de fiecare dată cu speranța că cei care guvernează vor înceta politicile care sărăcesc românii, lovesc economia și subminează instituțiile şi vor opri îmbogățirea prin fraudă a clientelei politice. Instalarea Guvernului Ungureanu putea să fie o cotitură în abordarea guvernării, dar a eșuat în doar două luni. Regretabil, nu s-a schimbat nimic, demersurile sunt la fel de neprofesioniste și păguboase pentru România și pentru majoritatea românilor. Această moțiune constată şantajul la care este supus Guvernul României care, prin deciziile sale, afectează largi categorii sociale, precum și stabilitatea economică și socială a țării. Şantajul este unul triplu, pe zone ușor de constatat de către oamenii obișnuiți:
• Guvernul a cedat șantajului unor grupuri de interese , privatizând companii
de stat și acordând licenţe de exploatare pentru resurse importante, fără dezbatere publică, fără transparență și încălcând legea .
• Guvernul a cedat șantajului PDL, alocând clientelei de partid fonduri importante de la buget, înainte de alegeri.
• Guvernul a cedat șantajului PDL și a încălcat principiul autonomiei universitare în cazul UMF Târgu Mureș - o decizie care readuce în România
teme ale trecutului.
1 Fiecare dintre promisiunile actualului premier s-a transformat, pe rând, într-un eșec :
- CAS nu a scăzut, iar premierul a anunțat deja că aceasta a fost doar « un mesaj de încurajare către mediul privat ».
- Salariile nu revin la nivelul de dinainte de tăierile din 2010, pentru că veniturile bugetare nu s-au strâns în ritmul anticipat iar fraudarea fondurilor publice si evaziunea fiscală continuă.
- Creşterea absorbţiei de fonduri europene a fost una dintre cele mai mari minciuni ale acestui început de an, cu doar 194 de milioane de euro atrase în
trei luni, față de 875 de milioane, cât ar fi fost necesar pentru atingerea țintei propuse.
- IMM-urile nu au fost deloc susţinute, deși acestea sunt cheia relansării economice.
- Deciziile nu sunt transparente, iar dezbaterile publice promise pentru legi importante lipsesc, cum a fost în cazul Tratatului fiscal european, al legii ACTA, al legii sănătății, al noilor privatizări.
- Prefecţi incompetenţi sau care au încălcat chiar legea au fost menţinuţi în funcţie; același lucru este valabil și pentru şeful ANAF, Sorin Blejnar, care a ratat total obiectivul combaterii evaziunii fiscale.
- Interesul investitorilor străini pentru România nu a sporit o dată cu apariţia noului Guvern. Din cauza deciziilor acestui Guvern şi ale celui care l-a precedat, România nu are astăzi, o strategie de dezvoltare a țării, în afara acordurilor cu finanțatorii externi. Executivul nu ştie ce are de facut până la momentul alegerilor, când va trebui să predea gestiunea țării unui nou Guvern, legitimat de votul oamenilor. Singura sa strategie pare să fie aceea a vânzării frenetice a resurselor, a alocării de fonduri către clienții politici și a instigării românilor, unora împotriva celorlalți.  Acest Guvern nu a învățat nimic din protestele lunii ianuarie, continuând să ia decizii împotriva românilor, fără consultarea lor, cu o aroganță care amenință democrația. Deciziile privind alocarea de fonduri către administrația locală, privind implicarea politicului în mediului universitar sau privatizarea companiilor de stat, se iau fără transparență, fără explicații clare și în total dezacord cu legile țării, generând nedumeriri și proteste. 
2 PARTEA 1. 
PRIVATIZĂRI DIN CARE NU CAȘTIGĂ NICI STATUL, NICI ECONOMIA, DOAR CLIENTELA POLITICĂ
Stimați colegi, 
În 20 martie a.c. Guvernul a aprobat trei Hotărâri de Guvern prin care se încheiau acorduri petroliere de concesiune către compania americană Chevron, pentru explorare dezvoltare-exploatare a gazelor de şist în Dobrogea. Prima întrebare care se pune este de ce Guvernul a aprobat acorduri petroliere cu o singură companie, deşi mai existau şi alte companii care ar fi dorit să încheie astfel de acorduri petroliere cu autoritățile române? 
A doua întrebare este care e nivelul de secretizare pentru fiecare acord dintre cele menționate, şi prin ce act a fost secretizat fiecare acord. Am atras atenția şi noi, USL, şi societatea civilă asupra faptului că în legislația privitoare la protecția informațiilor clasificate se interzice expres secretizarea în bloc a contractelor sau acordurilor.
Compania americană Chevron a primit dreptul de a explora şi exploata gazele de şist pe trei perimetre, toate aflându-se în judetul Constanța, în suprafață totală de aproximativ 300.000 de hectare. Cele trei perimetre se află în zonele Vama Veche, Adamclisi şi Costineşti. Chevron mai deține licențe de explorare şi exploatare şi în zona Bârladului. 
De ce au fost aprobate acordurile ce permit Chevron exploatarea gazelor de şist, în condițiile în care nu existau studii şi nici cadrul legislativ specific care să reglementeze condițiile tehnice de explorare-exploatare care să evite riscurile geologice, de mediu, de poluare a apelor freatice?
În cazul reactoarelor nucleare de la Cernavodă s-a cerut acceptul locuitorilor oraşului şi a existat, permanent, un program de asistență finanțat de stat pentru cetățenii din
Cernavodă. Ce consultări au avut loc cu locuitorii din Bârlad ori cu cei de pe litoral?
De altfel, protestele locuitorilor, la care s-au alăturat şi reprezentanți ai administrației locale, ne oferă răspunsul la această întrebare. Secretomania guvernamentală a primit o palmă usturătoare de la firma Chevron, care a declarat că nu a cerut secretizarea contractelor. Reprezentanții Guvernului
spun că această obligație le revine, ca o consecință a legii petrolului. Nevoia de transparență, însă, în cazul unei decizii atât de angajante și în condițiile în care investitorul extern este de acord, impune însă desecretizarea acestor contracte.
3Aceasta moțiune dorește să sancționeze în primul rând lipsa de transparență dinacest proiect.
Stimați colegi, 
O altă temă pe care dorim să o abordăm se referă la privatizarea societății SC Cupru Min SA Abrud. Eşecul vânzării Cupru Min SA nu exonerează cu nimic Guvernul de
erorile comise în procesul de privatizare, ci, dimpotrivă, este încă o dovadă a iresponsabilității cu care executivul abordează chestiunea privatizării resurselor solului românesc. SC Cupru Min SA Abrud este singura societate care mai funcționează şi produce în mineritul de neferoase din România. Toate celelalte societăți miniere au fost
lichidate şi dezafectate. Cu rezerve exploatabile de 1,25 milioane tone, SC Cupru Min SA Abrud administrează cca 60% din rezervele de cupru ale României. Societatea are 470 de angajați, iar bilanțul societății se prezintă astfel: în 2010 – 19 mil. lei profit; în 2011 – 41 mil. lei profit. Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că societatea produce, poate să-și susțina locurile de muncă şi că îşi poate plăti, eşalonat, datoriile de 64 milioane de lei. În aceste condiții, când societatea este pe profit, ce a făcut Guvernul României? A
acționat ca şi cum şi-ar fi propus intenționat să o pună în dificultate. Concret, a impus taxe de drum la transportul din carieră, iar energia electrică a fost vânduta la cel mai mare preț din piață.  Mai mult, Asociației de Salariați Cupru Min SA Abrud i s-a refuzat cererea legala de atribuire a unui pachet de acțiuni sau asocierea în participațiune cu statul pentru
exploatarea zacământului . Aşa se face că Roman Copper Corp, o companie din Toronto (Canada) înființată în noiembrie 2011 de către firma de investiții Bayfront Capital Partners din aceeaşi localitate, a câştigat licitația desfăşurată de stat pentru privatizarea Cupru Min. Firma canadiană urma să plătească pentru pachetul de 100% din acțiunile producătorului de cupru suma de 200,8 milioane de Euro, adică de 3,5 ori mai mult decât prețul de pornire al licitației, care era de 57,4 milioane de Euro.  Întrebarea e: cum a putut Bayfront Capital Partners, o firmă de investiții cu câteva birouri închiriate, să preia cel mai mare producător de cupru din România, care administrează rezerve de cupru evaluate în prezent la 5,6 miliarde de euro (7,5 miliarde de dolari), fiind limpede ca firma canadiană nu avea capabilitatea tehnică, financiară şi umană necesare? Dat fiind profilul de activitate al Bayfront Capital Partners, care dispune de o mână de oameni, este greu de crezut că a cumpărat 4Cupru Min în nume propriu. Există şi suspiciunea că Roman Copper Corp voia să cumpere Cupru Min pentru a o vinde ulterior unui terț, la o sumă de câteva ori mai mare.  Refuzul firmei canadiene de a depune garanțiile este o dovadă a afirmației de mai sus. Cum s-au putut întâmpla toate astea? În mod normal, Oficiul Participațiilor Statului şi
Privatizării în Industrie ar fi trebuit să se asigure prin caietul de sarcini că ştie cine este în spatele firmelor , până la ultimul acționar. De asemenea, Consiliul Concurenței ar fi trebuit implicat în tranzacție.  Având în vedere că Guvernul României şi-a reafirmat dorința de a privatiza Cupru Min, aşadar nu şi-a asumat greşelile pe care le-a comis în precedentul proces de privatizare, rămân anumite întrebări la care Premierul si Ministrul Economiei trebuie să ne răspundă:
- S-a căutat o formă de asociere, care să permită păstrarea de către statul român, a licenței de exploatare ?
- Ce a fost avut în vedere la calculul de evaluare a licenței de exploatare (active, arierate, zăcământ etc.) ?
- Care este evoluția conținutului de cupru, de argint şi de aur odată cu creşterea adâncimii zăcământului ?
- Care este volumul de cupru din actualele halde de minereu sărac procesabil din perimetrul avut în vedere ?
- De ce nu s-a procedat la restructurarea datoriilor Cupru Min în acelaşi mod în care s-a decis acest lucru pentru CFR Marfă ?
- De ce Caietul de sarcini nu a inclus nicio obligație pentru participanții la licitație privind investițiile ulterioare ?
- De ce firma care a evaluat Cupru Min Abrud S.A. nu a fost autorizată de Agenția Națională pentru Resurse Minerale să calculeze şi evalueze rezerve minerale ?
- S-a avut în vedere că fiecare tonă de concentrat de cupru conține şi cca 10 – 12 grame de aur, respectiv 50 grame de argint ?
- S-au solicitat informații, prin Serviciul de Informații Externe, privind bonitatea participanților la licitație ?
- De ce Guvernul nu a luat în seamă semnalele Opoziției şi ale opiniei publice privind erorile comise, expunând statul român la această țeapă ruşinoasă?
5 Doamnelor şi domnilor senatori și deputați, 
Faptul că românii nu privesc informațiile necesare privind modul în care este gospodărită avuția noastră comună se asociază cu alte informații, trunchiate, distorsionate ori reinterpretate, pe care, însă, le primesc cu nemiluita. Felul în care Guvernul ia drept mari izbânzi rezultate care ar trebui, mai degrabă, să-l pună pe gânduri este edificator, în această privință. Cu cât Guvernul se laudă mai tare, cu atât ar trebui să fim mai îngrijorați. Iată, de pildă, noua ofertă publică la Transelectrica. Declarația Prim-ministrului:
„Împreună cu câţiva colegi din Guvern, am urmărit cu sufletul la gură felul în care s-a făcut subscrierea pe bursă a acţiunilor şi am văzut cum trece de cele mai optimiste aşteptări ale noastre. (...) Cu 37,6 milioane luate în beneficiul ţării, iar estimările noastre erau infinit mai mici decât atât”. Nu ştim exact ce înseamnă infinit mai puțin decât 37,6 milioane de euro. Ştim însă ce înseamnă cel mai puțin. Intervalul de ofertă a fost între 14,9 RON/acțiune şi 19,2 RON/acțiune. Știți cu cât s-au vândut acțiunile către marii investitori? Exact cu 14,9 lei/acțiune. A vinde la prețul cel mai mic înseamnă, aşadar, pentru Guvernul României, întrecerea celor mai optimiste aşteptări... În anul 2006, 10% din acțiuni s-au vândut, atât pentru micii cât şi pentru marii investitori, cu 16,8 lei/acțiune. În anul 2012, cu un leu depreciat față de 2006 cu aproape 40%, acțiunile s-au vândut cu 14,9 lei/acțiune pentru marii investitori şi cu 15,7 lei/acțiune pentru micii investitori. Dacă ar fi menținut prețul din 2006, măcar în valori nominale, subscrierile ar fi fost la nivelul de 0,8% (ați auzit bine – 0,8%!) pentru marii investitori şi de 6,9% pentru micii investitori. Bine, ni se va spune, dar condițiile economice nu sunt aceleaşi. De acord, dar dacă condițiile economice nu sunt aceleaşi, de ce privatizăm în pagubă? În ciuda acestei situații, care ridică numeroase semne de întrebare, Guvernul doreşte să continue vânzarea unor pachete de acțiuni la companii extrem de importante pentru patrimoniul național, dar mai ales pentru siguranța şi securitatea națională. Vorbim aici de Hidroeletrica, Nuclearelectrica, Romgaz şi Transgaz. Iar această vânzare se face deşi nu a fost rezolvată în sectorul energetic grava problemă a contractelor cu intermediarii, care cumpără energia cea mai ieftină de la companiile de stat, într-un adevărat proces de căpuşare a acestor companii. De asemenea, în ciuda promisiunilor făcute de Guvern, pare că asistăm la o strategie deliberată a Guvernului de a menține managementul politic al acestor companii.
6 PARTEA a 2-a.
BANI PENTRU CLIENTELA PDL
Banii publici ai României sunt folosiţi de Mihai Răzvan Ungureanu cu încălcarea legii pentru a cumpăra sprijinul unor președinţi de CJ și primari PDL, UDMR, UNPR prin plăţi directe. După două trimestre de scădere a PIB, când economia se află în recesiune – fapt recunoscut chiar de către ministrul finanțelor –, într-un context financiar turbulent
pe plan internațional şi cu numai două luni înainte de alegerile locale, guvernul recent instalat dă dovada iresponsabilităţii sale bugetare, în disprețul cetățenilor cărora le cere să facă sacrificii şi în divorț chiar față de propriile sale angajamente în fața organismelor financiare internaționale, respectiv a FMI şi a Comisiei Europene. Hotărârea Guvernului României privind alocarea unei sume din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, pentru unele unități administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial din 6 aprilie 2012, este ilegală şi imorală, din următoarele motive:
1. Guvernul alocă 648,2 milioane de lei (circa 150 milioane euro) dintr-un Fond de rezervă care cuprinde, aşa cum a fost prevăzut în bugetul de stat pentru anul 2012, doar 224,9 milioane lei (circa 52 milioane euro). Aceasta înseamnă că Guvernul cheltuie doar în luna aprilie 2012, din fondul de rezervă, de 3 ori mai mulţi bani decât sunt prevăzuţi prin lege pentru întreg anul 2012. Cum este posibil? În spritul şi în litera legii şi în limita bunului simț, nu este posibil. Evident, indiferent de artificiile bugetare şi jongleriile cu legislația (cu
două zile înainte de publicarea acestei hotărâri în Monitorul Oficial a apărut Ordonanța de Urgență 8/2012 care suspendă până la sfârşitul anului electoral 2012 câteva articole incomode din Legea finanțelor publice precum şi din
Legea finanțelor publice locale – dar nu pe toate), tot este necesară o rectificare bugetară. În absența acestei rectificări, se încalcă articolul 14(3) al Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările şi completările ulterioare (articol care nu face obiectul OUG 8/2012), care precizează că “Nici o cheltuială din fonduri publice nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare”. Mai mult, art. 4(2) al Legii nr. 500/2002 prevede că “Sumele aprobate la
partea de cheltuieli, prin bugetele prevăzute la art. 1 alin. 2 – n.n. inclusiv bugetul de stat –, în cadrul cărora se angajează, se ordonanţează şi se efectuează plăţi, reprezintă limite maxime care nu pot fi depăşite”. Iar la art.
4(3) aceeaşi lege prevede că “angajarea cheltuielilor din aceste bugete se face numai în limita creditelor bugetare aprobate”. Ori Guvernul a angajat cheltuieli din Fondul de Rezervă în exces faţă de limita aprobată în bugetul 7de stat. Încălcarea prevederilor art. 4(2) şi art. 4(3) reprezintă infracţiune şi se sancţionează conform legii.
2. Dovada faptului că alocarea sumei de 648,2 milioane de lei din Fondul de Rezervă s-a făcut cu încălcarea principiilor care guvernează legislația bugetară este mențiunea cuprinsă la art. 3 al Hotărârii de Guvern respective, în conformitate cu care Ministerul Finanțelor Publice este autorizat “să
introducă modificările corespunzătoare în volumul şi în structura bugetului de stat pe anul 2012”. Ori, acest fapt dovedeşte că la momentul alocării sumei de 648,2 milioane lei, aceasta nu era prevăzută legal în volumul şi structura bugetului pe 2012, fie integral (întrucât nu sunt publice datele privind execuţia bugetară pentru Fondul de Rezervă pe primele 3 luni din 2012) fie ca diferenţă între suma prevăzută în buget (224,9 milioane lei) şi suma alocată (648,2 milioane lei). În fapt, are loc o rectificare ilegală şi non-transparentă a bugetului, făcută de un guvern care a anunţat o schimbare de conduită, respectiv promovarea dialogului şi transparenţei.
3. Rectificarea bugetară, a cărei necesitate este recunoscută chiar de către Guvern, prin art. 3 din respectiva Hotărâre de Guvern, este ilegală, întrucât încalcă art. 15(2) din Legea responsabilităţii fiscal-bugetare nr. 69/2010 care statuează că “Într-un an bugetar nu pot fi aprobate mai mult de două
rectificări bugetare şi acestea nu pot fi promovate în primele şase luni ale anului”. Poate că Guvernul ar fi trebuit să dea o ordonanță de urgență prin care să suspende luna aprilie din calendar, astfel încât ea nu să mai facă parte din primele şase luni ale anului şi rectificarea bugetară să fie legală. Mai mult, conform art.6 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, rectificarea bugetară poate fi făcută doar prin lege, nu prin hotărâre de guvern.
4. Fondul de rezervă este la dispoziţia Guvernului, dar nu la bunul său plac. Deşi, prin OUG 8/2012, şi-a dat singur mai multe derogări de la legislația în vigoare, pentru a direcționa sumele din fondul de rezervă către plata arieratelor, Guvernul îşi fură singur căciula şi astfel ne păcăleşte pe noi toți. Reducerea arieratelor adică a datoriilor statului trecute de scadență, este o condiție în acordul cu FMI, dar ea trebuie făcută prin câştiguri de eficiență, nu prin împrumuturi sau prin reducerea unor cheltuieli sociale sau de investiții.
În loc de această soluție Guvernul Ungureanu a obligat multe ministere să renunțe la o parte din alocările bugetare, să verse banii în fondul de rezervă şi 8 de acolo aceştia au luat destinații electorale. Aceasta contravine flagrant art. 50 din Legea 500/2002, care prevede că transferurile între ordonatorii principali de credite trebuie să aibă loc „fără afectarea Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului”. Ori, prin astfel de donații, are loc schimbare destinației utilizării unor resurse, folosindu-se ca instrument
tocmai Fondul de rezervă. Totodată, se introduce arbitrariul în realocarea resurselor, impus în mod subiectiv “de sus în jos”. Întrucât rectificarea bugetară nu a fost operată, nu ştim care este sursa acestor bani. Guvernul a încălcat astfel principiul transparenţei politicii fiscal-bugetare, prevăzut la art. 4(1) din Legea 69/2010. Dar probabilitatea ca ei să provină din împrumuturi nu trebuie exclusă, având în vedere că România s-a împrumutat excesiv în primele trei luni ale acestui an, mult mai mult decât avea nevoie pentru acoperirea deficitului şi la costuri foarte ridicate. Numai de pe piața externă MFP s-a împrumutat de 2,25 miliarde dolari şi de pe piața internă intenționează să completeze această finațare cu noi împrumuturi pentru constituirea unui fel de fond de rezervă alternativ de până la 4 miliarde de euro. Ori, în condițiile în care acest al doilea fond de rezervă, care a fost convenit cu organismele internaționale ca un fel de mecanism de protecție, nu are o bază legală şi nu apare în buget, există riscul uriaş ca banii respectivi să fie folosiți în scop electoral. Aici trebuie spus că deficitul programat de 1,9% din PIB pentru 2012 este periclitat şi de prefinanțări de proiecte europene pentru care nu este sigur că se vor primi
banii din fondurile europene (de la bugetul european), ceea ce agravează activismul politic al Guvernului MRU de umflare şi utilizarea arbitrară a fondului de rezervă. Oare Guvernul MRU se împrumută pentru a cheltui în alegeri, facând un soi de inginerie financiară care ne va îngreuna deficitul acestui an şi datoria în anii care vin? Dacă da, şi opinia noastră este că aşa se întâmplă, asistăm la un jaf naţional în plină derulare. Este de datoria Guvernului să lase ţara fără datorii ascunse; şi daca nu poate, atunci este de datoria sa să ne lase în pace, respectiv să plece, cât mai repede cu putinţă. O altă întrebare pertinentă este ce face FMI şi Comisia Europeană? De ce nu dau peste mână Guvernului? De ce îl obligă să se împrumute preventiv, dar apoi îl lasă să cheltuiască aceşti bani pentru pomeni electorale la primăriile puterii?
5. Prin această suplimentare de fonduri, Guvernul a încălcat principiul responsabilităţii fiscale şi principiul eficienţei, ambele prevăzute în Legea nr. 69/2010 – art. 4(3) şi art. 4(5). Sustenabilitatea finanțelor publice presupune ca, pe termen mediu şi lung, Guvernul să aibă posibilitatea să gestioneze riscuri sau situații neprevăzute fără a fi nevoit să opereze ajustări semnificative ale cheltuielilor, veniturilor sau deficitului bugetar cu efecte destabilizatoare din punct de vedere economic sau social. Ori, iată că fondul de rezervă, care este trebuie utilizat numai pentru gestionarea riscurilor şi situațiilor neprevăzute, suferă o ajustare semnificativă a cheltuielilor, fiind suplimentat de trei ori şi alocat inclusiv pentru plata de arierate şi de cheltuieli curente, punând astfel țara în imposibilitatea de a mai gestiona alte riscuri sau situații neprevăzute fără alte majorări de cheltuieli. Pe de altă
parte, principiul eficienței cere ca deciziile de investiții publice să fie bazate pe evaluare economică – evaluare care lipseşte din demersul actualului Guvern.
6. În condițiile resuscitării crizei din zona euro, care poate afecta costul împrumuturilor româneşti, şansele ca economia să înregistreze creşterea programată de 1,5% în 2012 scad. Cu atât mai mult este inadmisibilă conduita Guvernului condus de domnul Mihai Razvan Ungureanu în administrarea banului public.
7. În fapt, suplimentarea banilor din Fondul de rezervă şi alocarea lor este bazată doar pe criterii politice, pe interese de partid ale coaliţiei aflate la putere. Astfel, distribuţia acestor sume în teritoriu arată alocarea preferenţială către primăriile şi Consiliile Judeţene controlate de partidele din arcul guvernamental: 57% către PDL şi 13% către UDMR. 
8. Această realocare politicianistă de resurse din fondul de rezervă este în evident divorţ cu angajamentul de organizarea corectă a alegerilor pe care şi l-a asumat Guvernul MRU şi pe care USL, cu bună credinţă, l-a creditat la investitură.
9. Această alocare suplimentară de fonduri este şi profund imorală. Într-o țară sărăcită, care taie salariile bugetarilor, îngheață pensiile, taie indemnizațiile pentru mame, îşi vinde resursele naturale unor aventurieri pentru că nu are bani de investiții, iată că se găsesc bani pentru primăriile şi Consiliile Județene ale puterii portocalii. Din suma de 150 milioane euro suplimentată şi alocată ilegal de la Fondul de Rezervă, s-ar fi putut plăti: 875 de mii de pensii medii lunare, 967 de mii de salarii minime lunare sau peste 1,1 milioane de indemnizaţii lunare de creştere a copilului. 
10. Derapajul Guvernului MRU de la angajamentele asumate iniţial, demonstrează justeţea solicitării exprese a USL la ultima întâlnire cu domnul Traian Băsescu, Preşedintele României de a fi sprijinit un guvern care să aibă ca principală misiune pregătirea şi desfăşurarea corectă a
alegerilor locale şi parlamentare.
11PARTEA a 3-a. 
ÎNCĂLCAREA AUTONOMIEI UNIVERSITARE- Cazul Universității de Medicină şi Farmacie din Târgu Mureș
Doamnelor și domnilor parlamentari, 
Guvernarea PD-L a distrus autonomia universitară atunci când a introdus în Legea Educatiei Naționale formule precum „ministerul controlează aplicarea autonomiei”, sau „Guvernul înființează facultăți” fără ca o astfel de procedură să pornească firesc de la Senatul universității, așa cum se întamplă în orice universitate dintr-o țară democratică. Decizia Guvernului, de a modifica structura organizatorica a UMF Târgu Mureș încalcă autonomia universitară pentru că ea a fost luată fără consultarea Senatului universitar; încălcând legea la evaluarea și validarea facutății și a programelor sale de studii; și încălcând directivele europene în materie. Autonomia universitară este un concept fundamental, respectat în orice ţară democratică, este o garanție a conservării tezaurului cultural și științific al oricărei
țări și a asigurării premiselor dezvoltării, prin stimularea învățării de nivel superior, a cercetării și inovării. Acest concept are o încărcătură istorică aparte, fiind asociat progresului încă din perioada medievală, de la fondarea primelor universități din lume, și anume universitățile din Padova, Paris și Oxford. De atunci și până astăzi, încălcarea autonomiei universitare a avut loc, cu precădere, în perioadele de dictatură și de miopie politică, consecințele, de fiecare dată, fiind nefaste. În România, autonomia universitară a fost recâștigată odată cu valorile democratice.
Constituția statuează foarte clar că „autonomia universitară este garantată”. Acest concept a fost dezvoltat de Legea învățământului, din 1995, și preluat de Legea Educației Naționale, 1/2011, care stipulează că autonomia universitară este unul dintre principiile ce guvernează învățământul superior, şi precizează că „autonomia universitară dă dreptul comunității universitare să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională, structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie, gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea strictă a legislației în vigoare”.  Acest articol de lege este unul dintre cele care au supraviețuit procesului de malformare pe care Legea Educației Naționale a suferit-o atunci când actuala putere a impus o viziune portocalie asupra educației, adoptând textul legii prin asumarea răspunderii, pentru a elimina procesele democratice de dezbatere și mediere din Parlamentul României. 
12 .Recenta decizie a Guvernului Ungureanu, de a modifica structura organizatorică a Universității de Medicină și Farmacie din Tîrgu Mureș încalcă grav nu doar Constituția României și Legea Educației Naționale , prin nerespectarea deciziilor Senatului Universităţii, deci a autonomiei universitare, dar și o serie de alte legi și prevederi naționale și internaționale. Astfel, putem spune despre această horărâre de guvern că este:
1. O decizie cu caracter penal. 
Aceasta pentru că, în conformitate cu Legea Educației Naționale şi legislația pentru asigurarea calității învățământului superior, nerespectarea standardelor de asigurare a calității în învățământul superior intră sub incidență penală. Conform legislației în vigoare privind calitatea în învățământul superior dar și a prevederilor şi acordurilor europene emise în cadrul Procesului Bologna, toate programele de studii care funcționează în România trebuie să fie supuse procedurilor de evaluare, privind asigurarea calității, în vederea validării prin autorizare și, ulterior, prin acreditare. De asemenea, Legea Educației Naționale prevede în mod expres că autorizarea şi acreditarea programelor de studii se realizează în mod distinct pentru fiecare limbă de predare. Or acest lucru nu s-a întâmplat. Guvernul a acordat pentru trei programe de studii statutul „autorizat să funcționeze provizoriu” și anume:
a. asistență medicală generală – în limba maghiară,
b. medicină – în limba maghiară,
c. farmacie – în limba maghiară,  fără ca Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior să parcurgă etapele legale de evaluare a acestor programe de studii noi. Aşadar, prin aceste decizii de ignorare a legislației naționale şi europene în materia autonomiei universitare, Guvernul a intrat în sfera penală, descrisă clar de legile menționate.
2. O decizie care intră în conflict cu reglementările europene în domeniu. Programele de studii din domeniul științelor medicale (moașe, medicină generală, stomatologie, farmacie) intră sub incidența unor reglemetări ale Uniunii Europene, unele cu statut de directivă europeană, cu putere
normativă peste legislația românească. De exemplu, Directiva Europeană 36/2005 prevede obligativitatea ca absolvenții învățământului medicofarmaceutic să dețină terminologia necesară activității profesionale în limba țării unde studiază. Nerespectarea acestor reglementări, inclusiv a celor care vizează calitatea programelor de studii și limba de predare va face imposibilă recunoaşterea la nivel european şi național a diplomelor obținute de studenții maghiari care vor studia doar în limba maghiară;
3. O decizie care încurajează separatismul iar nu multiculturalismul.  Cadrul așa-zis legal pe care UDMR și PD-L l-au invocat în tot acest demers este Art. 363 din Legea Educaței Naționale, potrivit căruia sunt declarate universități multiculturale și multilingve (1) Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca – în limbile română, maghiară și germană, (2) Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș – în limbile română și maghiară, (3) Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș – în limbile română și maghiară. Hotărârea de Guvern pe care o incrimnăm aici nu ține însă cont de realitățile obiective din cadrul UMF Târgu Mureș. În această universitate, înfiinţată în 1946 ca instituţie de învăţământ superior independentă, cu profil medical, funcţionează de mai multe decenii programe cu predare în
limba română, maghiară și, mai recent, engleză. La momentul adoptării Hotărârii de Guvern, din cei peste 4.500 de studenți înscriși la diferite programe de studii, aproximativ 58% urmau cursuri în limba română, 39% în limba maghiară și 3% în limba engleză. Prin urmare, modificările introduse
prin adoptarea acestei Hotărâri de Guvern nu oferă oportunități multiculturale tinerilor maghiari, ci doar introduce separarea pe criterii etnice, promovată de reprezentanții politici ai acestei minorități, chiar în pofida protestelor venite și din rândul studenților de etnie maghiară.
14 Doamnelor şi domnilor,  USL a prezentat în această moțiune cum stau lucrurile.  Este limpede că Guvernul nu a făcut nicio analiză în niciuna din situațiile prezentate
mai sus. Deciziile pe care le-a luat sunt rezultatul unui șantaj evident, iar Guvernul Ungureanu preferă să își asume decizii iresponsabile doar pentru a rămâne în funcție. Nu a existat nicio strategie, dimpotrivă, reprezentanții Guvernului par duşi de val. Transparență zero, dezbatere publică zero! Suntem în fața unor realități crunte, păguboase pentru România si pentru cetățenii români, plătitori de taxe și impozite. Impunerea acestor măsuri de către Guvernul Ungureanu afectează atât prezentul cât și viitorul României. Prim-ministrul, celelalte autorități implicate în problemele expuse, nu au arătat o abordare responsabilă şi promovarea unor politici în concordanță cu interesele României şi ale românilor. Lipsa de profesionalism și de responsabilitate, prejudiciile aduse românilor, abandonarea intereselor naționale, nepăsarea față de situația economică în care se află țara, creșterea sărăciei și polarizarea fără precedent, lipsa de transparență, lipsa abordărilor democratice în gestionarea problemelor țării, minciunile, lipsa unei perspective de ameliorare a problemelor economice și sociale îi determină pe semnatarii moțiunii să ceară demiterea Guvernului prin votul afirmativ acordat prezentei moțiuni de cenzură.  Din toate aceste motive, vă invităm, stimați colegi, să votați această moțiune de cenzură. 

Arhivă blog