31 oct. 2012

Asta-i pohta ce-am pohtit!


Veste naşpa pentru Jijik

BRE JIJIK AI BELIT-O!
(cu tot cu cratimă)
BĂI TABACHERĂ,
TE BATE CHELARU-N ALEGERI DE TE-ASCULTĂ CU URECHEA!
GENERALUL(r) MIRCEA CHELARU
Personal, nu am făcut şi nici nu fac din socialism un fetiş. Nici nu încerc o jonglerie intelectuală, plină de pretenţii fandosite, prin care să se presupună ce minuni s-au produs dacă nu era comunismul. Am întâlnit destui "scenarişti" de caz care îşi dau cu presupusul şi astăzi asupra " ce s-ar fi întâmplat dacă... "
Spre deosebire de retorica negativistă demolatoare practicată de cei care nu au creat nimic în mizerabila lor viaţă, sunt convins, şi există foarte multe argumente favoare, că perioada socialismului atât de încriminat nu a fost numai sursa şi mediul răului absolut. Comparaţia istorică nu trebuie făcută doar cu timpul posterior perioadei respective, ci în mod onest trebuie raportată şi la interioritatea acestei orânduiri. . Trebuie acceptat că orânduirea socialistă nu a existat ca ceva abstract, străin şi în afara existenţei noastre. Ca şi cum socialismul despre care vorbim acum, cu apostolică lepădare de sine, ar fi fost în afara noastră, ca o piesă jucată de nişte actori răi şi nenorociţi, iar noi, toţi ceilalţi am fi fost simpli spectatori, nevinovată victimă colectivă. Ar fi prea simplu. Şi nu s-ar mai explica ceea ce am spus în discursul precedent. Dar înainte de a da sentinţe definitive să ne mai punem câteva întrebări, şi anume : ce a fost socialismul românesc ? Cum a debutat, de ce a fost posibil, ce a ajuns şi datorită cui ? A fost însuşit şi acceptat de poporul român sau doar tolerat, ca în multe alte momente ale istoriei sale, prefăcându-se frate cu dracul ( citeşte rusul ) până vin americanii ?
Orânduirea de după 1947 nu a fost opţiunea poporului român. A fost urmarea miopiei trădătoare a unei clase politice de o inegalabilă laşitate, abuzată de propriile neputinţe tolerate la fel de netrebnic de o monarhie agonizantă. Mircea Eliade avea să prevadă această decreptitudine morbidă când se întreba "de ce intelectualii sunt laşi ?" chiar la începutul lui noiembrie 1934. Cât vizionarism, câtă tristă dreptate, câtă statistică în veşnică repetare... citez: "aţi văzut vreun intelectual în timpul crizei politice, sau a unei mari prefaceri internaţionale ?... e de-a dreptul înspăimântat, e copleşit de frică, paralizat de panică. Umblă aiurit, pune întrebări oricui, ascultă pe oricine îi vorbeşte,are încredere oarbă în orice dobitoc politic. Renunţă la orice demnitate personală, uită cu desăvârşire misiunea lui istorică: frica face din el o lichea sau un sclav "
Cred că în această sentinţă găsim pe deplin explicaţia uşurinţei cu care ciuma roşie şi-a putut găsi prozeliţi pe plaiurile mioritice. Mai concret, şi lichele şi sclavi.
(Mircea Chelaru - România Moluscă)
Despre generalul Chelaru sunt multe de spus.
Eu nu voi spune decât  trei dintre cele multe:
Prima:
Este ROMÂN!
A doua:
A fost la Cercetare - 57 Blindate!
A treia:
Armata a XIV-a din Transnistria este un fel de pisică care se arată şoricelului din borcan, ca acesta să moară de infarct. Suntem în stare ca, în zece ore, să facem faţă la două Armate a XIV-a.
(Comandant al Corpului 10 Armată "Ștefan cel Mare" - General Mircea Chelaru)
Nota mea:
Când au auzit ruşii chestia asta, a dat turbarea-n ei.
O săptămână, de oftică, au băut.
Beau, se-mbătau lemn, cădeau.
Şi când se ridicau, aducându-şi aminte ce-a spus generalul Chelaru, iar se puneau pe băut.
După o săptămână, când au terminat băutura şi s-au trezit din beţie, au făcut scandal şi l-au pârât neputinciosului de Emil Constantinescu care l-a chemat la Bucureşti pentru anume "trageri la răspundere".
După numai 2 ani de la această întâmplare generalul Chelaru a avut un accident de maşină. Un accident super-naşpa.
În afară de ruşi, sâmbetele i le-au purtat şi cele două slugi ale lui Ioanid Americanu'. Trădătorii de ţară Vladimir Tismăneanu şi Adrian Cioflâncă.
Mda.

PS1
Pe poposadorul american în loc să-l fută-n orificiu grija de uraganul Sandy, din nou (oare a câta oară?) îl fute-n orificiu grija de democraţia din România.
Zice-se "îl fute-n orificiu grija de democraţia din România"!
Că de fapt pe el îl fute-n orificiu grija de cine vor fi şefii Procuraturii şi DNA-ului din România. 
Mda.
Eu din acest material trag o singură concluzie. Şi anume:
TURMA PEDELACILOR MACOVIŞTI O CAM SIMTE TARE-N GĂOZ!
PS2
Pregătirile pentru "All Hallows' Evening" (Halloween cum i se mai spune) sunt pe ultima sută de metri.
- Şefu', la noapte e Halloween.
- Şi?
- Cum şi? Păi nu trebuie să fim şi noi americani?
- Hmmmmmm....cât costă?
- Păi cu dovleci, cu lumânări, bomboane şi costume, în jur de vreo 10.000.
- Ce 10.000?
- Euroi şefu', euroi!
- Băăăăăă, tu eşti nebun? Păi tu ştii câte voturi cumpărăm cu 10.000 de euroi?
- Da şefu', dar repet. Ce ne facem cu americanii? Că dacă se supără Gitenu', ne-am căcat la bască.
- Hmmmm....câţi dovleci trebuie?
- 20-30 să punem prin toată curtea.....
- UE! Iei unul mare şi-l pui pe copertina de la scară.
- 'Nţeles şefu!
- Lumânări? Câte?
- Păi şefu', dacă dovleacu-i mare, trebe' 40-50.
- UE! Da' ce mă, facem priveghi? Îl pui pe Nicu Electricu' să bage-un bec în dovleac!
- Ce mai treb'e?
- Bomboane şefu', bomboane!
- Sun-o pe Nuţi şi vezi dacă i-au mai rămas de la inundaţii.
- La inundaţii a avut decât cioco.....late!
- Bune ş-alea! Sunt şi lungi? Sau doar late? Glumeam! Zii mai departe!
- 'Nţeles şefu'! Costume.......
- Ce costume?
- Costume şefu'!..... ca să ne mascăm tot activul de partid.
- 'Ţi-ai dracu' să fiţi! Că m-am săturat de câte ori v-aţi mascat! Aţi fost roşii, a venit gălbejetiu' ăla de Stolo cu ai lui şi v-aţi făcut portocalii, după aia a venit Prigoană şi v-aţi făcut verzulii, acum sunteţi albaştri-liliachii ardi-v-ar flacăra democraţiei. Şi mă rog cum trebuie să fie costumele astea?
- Păi pentru dumneavoastră şefu' luăm unu' de marinar.
- Aha, bine-aşa! Zii mai departe!
- Pentru Blaga unu' de buldog, pentru Nuţi unu' de vrăjitoare.
- Vrăjitoare? Hmmmm, păi trebuie să-i luaţi şi mătură!
- Neeeee, îi dăm mopu' lu Tanţa, c-a mai lucrat cu el.
- Aha, bine-aşa. Zii mai departe!
- Lu' Roberta unu' de magician, c-ai văzut şefu' cum a făcut ea să dispară voturile la numărătoare.
- Aha, bine-aşa. Zii mai departe!
- Lu' Adriean unu' de sfarmă-piatră, că el e cu bordurile alea pe care cum le pune cum se sfărâmă, lu' MRU unu' de spion, lu' Neamţu îi cumpărăm o funie de usturoi şi-un pistol cu capse de argint, lu'........, lu'....... ,lu'........, lu'....... şi lu' Macovei îi luăm o pelerină mare-albă şi-i punem o coasă-n mână.
- Fugi bă d-aci! Pe Macovei tai-o de pe listă. Păi cu faţa aia îi mai trebuie costum?
PS3
Hahaha am prins-o pe Leana că-i calică!
ACUM, ÎN 2012, S-A DUS LA ROMAN, 
CU PANTOFII PE CARE I-A SCÂLCIAT
LA INUNDAŢIILE DIN 2010!
HUOOOOO, CALICA ŞI ZGÂRCITA!

28 oct. 2012

PSD-PDL aceaşi mizerie!


Vezi ce au fost in stare sa faca aceasta clasa politica vagaboanta si hoata? Unde am ajuns dupa 23 de ani de "libertate" ? Ceausescu a fost impuscat pentru o vina infinit mai mica decat cea ce au facut acesti hoti cu legitimatie!!!
Update la mizerie:

@ Nici nu stinseseră încă ecourile melodiei Walk this way de la Romexpo, că leaderul uslamiştilor socio-libertini s-a îmbarcat la ora 19:40 de la Aeroportul Henri Coandă spre Dubai. Însoţit de toată famiglia precum şi de numeroase bagaje, acesta s-a instalat la clasa bussines spre o vacanţă binemeritată după atâta grevă parlamentară ( neplătităăăăă!!! donatăăăăă! ). Cel mai obositor ( aflăm de pe surse! ) a fost pentru dl. Ponta Congresul USL, unde cu un efort supracinematografic a rupt în bucăţele scrisoarea Preşedintelui Traian Băsescu… A fost un gest de o incomensurabilă monstră de regie teatrală ( şapte babe au lepădat şi trei chiar au divorţat plus Ion Iliescu internat definitiv! ), a fost precum Tanţa a lui Costel i-ar fi spus : “ dă-te dracului de impotent, că mă mut la mama! ” ( ea de fapt mutându-se la amantul Ionel măcelaru ),  asta chiar dacă mai acum vreo trei-patru săptămâni era să primească postul de Prim Ministru de la Costel… a pardon de la Traian şi chiar intra, aşa din greşală, fix în coloana prezidenţială către Sinaia!!! Nu mă credeţi? Poftim! Na de aici: Preşedintele Traian Băsescu a plecat vineri seară la Predeal, pentru a petrece un weekend cu zăpadă la munte. Surprinzător, în coloana prezidenţială, pe segmentul Ploieşti-Predeal, s-a aflat şi maşina liderului PSD Victor Ponta. Călătoria celor doi în aceeaşi coloană, cu antemergător şi maşini ale Poliţiei, a fost conjuncturală, după cum a declarat aseară, pentru gândul, Victor Ponta. Liderul PSD se îndrepta spre o şedinţă de partid la Braşov când, pe DN1, a prins coloana prezidenţială. Pentru că nu a putut s-o depăşească, Ponta s-a "ataşat" coloanei, în ciuda încercării iniţiale a unei maşini care însoţea autovehicolul prezidenţial de a îndepărta "intrusul". Iată ce povesteşte şoferul lui Victor Ponta, pentru gândul: "Am ajuns din urmă coloana lu' Băse la intrarea pe centura Ploieştiului, am încercat de vreo două ori s-o depăşim, da' ne-a blocat unul dintre echipajele de poliţie şi a trebuit să renunţăm. După aia poliţiştii au încercat şi să ne împiedice să stăm în coada coloanei, dar când au văzut cine suntem ne-au lăsat în pace.
V-aţi convins? S-a ataşat aşa din greşală şi ăia ( antemergătorii ) l-au lăsat că au văzut că-i el Victoraş ginerele ştim noi cui! Hai să vă spun una pe care o află şi Victoraş dacă îi spune socru-so: dacă ar fi avut puţin creer de politician ( nu de clovn gargaragiu! )  Victoraş ar fi păstrat scrisoarea şi ar fi acceptat condiţiile Preşedintelui! Ai vrut teatru Victoraş? Teatru o să primeşti, stai liniştit! Ce ai spune dragă Victoraş dacă azi-mâine începe un război mondial care ţine aşa cam vreo 5-10 ani? Când mai ajungi tu Prim Ministru? Victoraş odihneşte-te în concediul ăsta şi nu te mai lua după „ prinţese adormite” şi „ motani încălţaţi”... oportunităţile din politică nu vin de două ori, iar ţie dacă-ţi păsa cât de puţin de România ai fi ştiut ce să faci!
Ai înţeles românule "ştampilator" care-i treaba? Atunci votează altceva, că de 23 de ani votezi aceaşi mizerie!

27 oct. 2012

Buna şi reputaţia, porcii şi porcăria!



Bunica mea (Dumnezeu să o odihnească!) avea o vorbă: „să nu te bagi în tărâţe că porcii te mănâncă şi să nu te încrezi în porci, că porcii n-au mamă decât tot o scroafă!”, mare dreptate avea bunica mea! Când te uiţi astăzi în curtea partidelor din România nu vezi altceva decât porci, unii mai slabuţi şi înfometaţi, alţii grăsuţi chiar anormal de obezi pe alocuri. Dacă stai să-i studiezi aşa mai de la distanţă, îţi poţi da seama cam ce învârte fiecare în cocina lui particulară, numită „circumscripţie”. Ui-te colo, în primele bănci stau „porcii” de la energie, aşa numiţii „smart boys” (pe româneşte smardoii)! Ăştia-s plini de tărâţe pe bot! Au la troaca lor toţi porcuşorii din justiţie şi alte porcării româneşti! Mai pe rândul celălalt stau porcii responsabili cu privatizările. Ăştia stau mai la fereală din cauză de comision şi ei sunt plini pe rât de tot felul de tărâţe şi mocirle în care s-au scăldat pe vremea când erau nişte purceluşi de lapte de cuc! Io-te colo! Ăia sunt porcii responsabili cu achiziţile. Ei controlează banul şi bugetul public! Dacă te uiţi la botul lor vezi cum papă ei „tărâţa” banului public. Ei se îngrijesc de bietul ţăran pentru ca acesta să beneficieze de parcuri, săli de sport, discoteci şi orice altceva decât: tractoare, pluguri, sămânţă, îngrăşăminte! Ce să facă tâmpitul de ţăran cu astea? Să se ducă dracului în parc, la sală, la discotecă, au grijă ei porcii să importe (pe bază de comision) produse! La ce atâta efort măi ţăranilor? De ce să mai iei sapa pe umăr şi să mai prăşeşti la câmp, când te poţi relaxa? Io-te acolo mai în fund! Acolo e opoziţia: flămânzi, costelivi şi şterşi la bot. Greu este domnule ca porc în opoziţie, nu tu comisioane, nu tu o privatizare, o influenţă ceva, nimic domnule, doar tărâţa numită leafă şi atât! Păi cum să mai trăieşti domnule? Se poate? Ei au o reputaţie (de porci)! Ei au onoare (de porci)! Ei n-au tărâţe da tot porci se numesc! Asta-i porcăria noastră şi n-o dăm la nimenea decât pe bază de comision!


1 oct. 2012

Una caldă din "grădină de ştiutor" !


1 octombrie.

Şi dacă tot este 1 octombrie hai să-ncep luna zâmbind.
Tot felul de analişti, ziarişti şi o mulţime de "în seamă băgătorişti", de luni bune încoace, spun:
PP-DD-ul RUPE VOTURI DE LA USL!
Eu, acum fiind 1 octombrie şi dorind să-ncep luna zâmbind, spun:
PP-DD-ul RUPE VOTURI DE LA PDL!
"Păi cum aşa?" o să spuneţi voi.
Cum se face că atunci când toţi zbiară "HĂIS!", tu spui "CEA."?
Simplu.
Eelectoratul PSD-ist în marea lui majoritate este un electorat taliban.
Cine a intrat în cercul PSD mai bine spus pe listele cu votanţi PSD, n-a mai ieşit.
Electoratul PSD-ist are o unică forţă de coeziune, nedisipată în mai multe componente, având aceeaşi direcţie, acelaşi sens şi acelaşi modul la nivelul tuturor palierelor PSD (staff PSD, membri PSD, simpatizanţi PSD). Această forţă de coeziune este:
URA ÎMPOTRIVA LUI BĂSESCU PUNCT
În consecinţă (şi puteţi face acest test) degeaba îi spui unui PSD-ist câte-n lună şi-n stele. El ştie una şi bună:
JOS BĂSESCU!
- Poţi să-i spui că Ponta este un plagiator.
PSD-istul răspunde: JOS BĂSESCU!
- Poţi să-i spui că Dragnea a furat şi a dres voturi.
PSD-istul răspunde: JOS BĂSESCU!
- Poţi să-i spui că Iliescu este un comunist.
PSD-istul răspunde: JOS BĂSESCU!
- Poţi să spui că Barroso şi toţi rahaţii de teapa lui vor să ne taie fondurile din cauza lui Ponta!
PSD-istul răspunde: JOS BĂSESCU!
-Poţi să-i spui că americanii îşi iau scutul în spate şi-l relochează.
PSD-istul răspunde: JOS BĂSESCU!
- Orice i-ai spune PSD-istului răspunsul lui va fi unic şi monoton:
JOS BĂSESCU!
Şi nu este condamnabil pentru asta.
Este democraţie, deci oricine poate spune "JOS CUTARE!" sau "SUS CUTARE!" după pofta inimioarei lui.
Deci vrăjeala cu PP-DD rupe voturi de la PSD este falsă.
DE FAPT ESTE O MANIPULARE!
Adevărul este cu totul altul.
PP-DD RUPE VOTURI DE LA PDL!
Şi iată de ce:
Electoratul PDL s-a contractat atingând la ora actuală 26-27% din masa de vot pe care o avea la nivelul "0", adică anul 2008. Incredibil nu? Verificaţi rezultatele de la locale faceţi abstracţie de "mânerelile cu CNP-urile", corelaţi-le cu masa de votanţi care nu s-au prezentat la vot şi veţi vedea că am dreptate.
Nemulţumiţi, frustraţi, furioşi şi "crizaţi" de-a lungul multiplei guvernări Boc, alegătorii PDL s-au întors împotriva propriului partid şi propriilor lideri. Iată motivele frustrării, furiei şi "crizării" acestora:
- neruşinarea dobitocului Boc, care în timp ce tăia salarii, pensii, ajutoare sociale, umplea portofoliul amantei sale, Liliana Călin, cu contracte grase derulate prin cei doi hoţi ai hoţilor - primari PDL-işti: Liviu Negoiţă şi Sorin Apostu.
- războiul intern între triada BVB şi gaşca lui Băsescu.
- comportamentul iraţional şi declaraţiile acuzatoare îndreptate împotriva propriului partid pe care gaşca fostei procuroare comuniste (fiica securistului Vasile Gherghescu) le-a lansat permanent.
- numeroasele arestări (în marea lor majoritate fiind doar acţiuni de pură poliţie politică) ale membrilor PDL, care efectiv au dinamitat încrederea în acest partid, distrugându-i imaginea şi aruncând asupra lui acuzaţia "de cel mai corupt partid aflat vreodată la guvernarea României". Partidul cu cei mai mulţi membri cercetaţi în stare de arest sau în libertate pentru diverse infracţiuni zice-se "atât de grave încât nici guvernarea lor nu a putut să le muşamalizeze" (aşa gândeşte boboru, nu?).
- dispreţul faţă de membrii vechi de partid, dispreţ pe care Traian Băsescu l-a promovat continuu prin încercarea sa insistentă de a aduce şi de a impune la vârful PDL-ului o turmă de cimpanzoi paranoici: Monica Macovei-Gherghescu, Cristian Preda, Traian Ungurenu, Teodor Baconschi ... etc
- plecările unor membrii importanţi şi aici aş menţiona în primul rând plecarea lui Frunzăverde (artizanul admiterii PDL în PPE) care a cutremurat PDL-ul.
- afacerile neruşinate dar extrem de profitabile care umflat conturile unor indivizi de genul lui Adriean Videanu sau Liviu Negoiţă.
- lipsa unor baroni PDL care să coaguleze în jurul lor o puternică masă de manevră.
şi aş putea continua încă două pagini cu astfel de motive dar mă opresc aici şi concluzionez:
PE LÂNGĂ MASA DE VOTANŢI INDECIŞI, MENŢIONATĂ ÎN MAI TOATE SONDAJELE, LA ORA ACTUALĂ ÎN SPAŢIUL ELECTORAL ROMÂNESC VAGABONDEAZĂ BROWNIAN O ÎNSEMNATĂ MASĂ DE ALEGĂTORI PROVENIŢI DIN RÂNDURILE FOŞTILOR SUSŢINĂTORI PDL CARE NU MAI VOR SĂ VOTEZE PDL-ul ŞI NICI VREO ALTĂ CIUPERCĂ APĂRUTĂ LA UMBRA PDL-ului DUPĂ FURTUNA DE LA ALEGERILE LOCALE . ACEŞTI "BROWNIENI" CU TOATE CĂ NU VOR VOTA PSD-ul DIN PRINCIPIU ŞI PNL-ul LUI CĂCRIN ANTONESCU DIN REPULSIE FAŢĂ DE ACESTA,  VOR STRIGĂ LA UNISON CU USL-iştii:
JOS BĂSESCU!
ACESTĂ MASĂ DE VOTANŢI, NU NEAPĂRAT ÎN ÎNTREGUL EI, VA MIGRA ÎN MOD SIGUR CĂTRE PP-DD! EA VA ADUCE PE SCENA POLITICĂ A ROMÂNIEI UNA DINTRE CELE MAI NOI CREAŢII A LUI TRAIAN BĂSESCU, CREAŢIE CARE VA ÎNCURCA ABSOLUT TOATE PARTIDELE POLITICE! ACEASTĂ NOUĂ CREAŢIE VA AVEA EXACT ACELAŞI ROL PE CARE L-AU AVUT TOATE CREAŢIILE DE PÂNĂ ACUM ALE LUI TRAIAN BĂSESCU:
- VA GENERA PERMANENT STĂRI CONFLICTUALE.
- VA GENERA PERMANENT O SCINDARE A CLASELOR SOCIALE.
- VA GENERA PERMANENT O ÎNVRĂJBIRE A CLASELOR SOCIALE.
- VA GENERA PERMANENT O FUNCŢIONARE INCORECTĂ A VIITORULUI PARLAMENT.
Pam-pam.
.
.
Gata cu zâmbitul, hai să trecem la treburi serioase.
.
Turturelu'.
Stă ce stă pe cracă şi când fute în RL câte-un editorial bagă-n fibrilaţie pro-rusimea toată. Iaca nah beleaua dracului de editorial pe care aviarul l-a trântit în RL. Nu am ce comenta, deoarece aviaru' atunci când trânteşte editorialu' nu lasă loc de comentrii.
RECE, PRAGMATIC ŞI LA OBIECT.
Citeşti, bagi la cap şi taci, că doar prost cu spume poţi fi ca să te bagi în seamă şi să comentezi. 
.
Implicarea făţişă a Rusiei în conflictul politic care a paralizat, vara aceasta, România nu mai are nevoie de nici o demonstraţie. Intraţi pe pagina de internet a radioului Vocea Rusiei, care recunoaşte cu mândrie că "modelează imaginea Rusiei în străinătate din 29 octombrie 1929 şi până azi" pe banii poporului sovietic şi ulterior ai celui rus şi o să găsiţi zeci de texte în care liderii USL erau fie criticaţi pentru "defetismul" de care au dat dovadă în lupta contra lui Băsescu, fie aplaudaţi pentru contraofensive, fie lăudaţi pentru curajul de a da de pământ cu europenii Barroso, Merkel, Reding sau americanii Gitenstein şi Gordon. Toate semnate de românul neaoş "Valentin Mândrăşescu"..
Singura întrebare rămasă relativ în umbră este dacă Rusia a pus la bătaie nu doar condeiul lui Mândrăşescu, ci şi ceva ruble pentru a susţine victoria puciştilor împotriva instituţiilor care, luptându-se pentru revenirea lui Băsescu la Cotroceni, s-au luptat, de fapt, pentru propria supravieţuire. Însă chiar şi acest detaliu este irelevant.
Pe bani sau din convingere, cei care, mânaţi de la spate de propaganda străvezie a Sluzhba Vneshney Razvedki, principalul serviciu de spionaj de la Moscova, au demonizat parteneriatele României cu Uniunea Europeană şi Statele Unite şi i-au transformat pe liderii vestici în principalii inamici ai ţării au făcut pe deplin jocul unui Rusii din ce în ce mai frustrate că istoria trece pe lângă ea.
Întrebările esenţiale la care nu s-a răspuns încă încep cu "de ce?".
De ce a renunţat Kremlinul să-şi folosească doar agenţii săi de influenţă care, discret, dar eficient, nu vorbesc de bine Rusia, dar ne amintesc constant, din 22 decembrie 1989 încoace, de când au răsărit miraculos în studiorile TVR sau în redacţia Scânteii, îmbrăcaţi în puloverele revoluţiei, cât de ticălos este Occidentul, că nu ne vrea decât răul şi că România ar trebui să se uite şi spre Est pentru parteneriate cu adevărat avantajoase?
De ce a ieşit la atac, cu surle şi trâmbiţe? De ce acum? De ce simte nevoia ca numele să-i fie pronunţat public de către politicieni care i-ar servi mai bine interesul dacă s-ar achita de obligaţii pe tăcute? Şi ce are, la urma urmei, de câştigat prin destabilizarea României?
În primul rând, pentru că vrea să ştie că are o contribuţie la ce se întâmplă aici. Este semnătura clasică, brutală, a Rusiei pe declaraţia prin care reaminteşte Occidentului că nimic important nu se mişcă în această parte a lumii fără aprobarea sa.
De ce acum? Pentru că, din punctul ei de vedere, lucrurile au ajuns mult prea departe. Iar vremea ripostei politicoase a trecut. Suntem din nou într-un moment în care Rusia bate cu pumnul în masă. Nu Stalin se află la Kremlin, ci Putin, iar pumnul nu îi aparţine lui Vişinski, ci lui Rogozin.
Criza de orgoliu a Moscovei are legătură directă cu Bucureştiul - considerat vinovat de crima capitală de a fi acceptat scutul antirachetă american pe teritoriul său - dar şi cu vesticii, care continuă să înainteze spre spaţiul său vital, spre Moldova şi chiar Transnistria. Ori, asta nu este dispusă să accepte nici în ruptul capului. Strategia rusească pentru contraatac: să împingă linia frontului, în războiul geopolitic, cât mai departe de graniţele sale, înspre teritoriul pe care îl consideră ocupat deja de inamic - România.
După ani întregi de nepăsare, conflictul îngheţat de pe Nistru a revenit în atenţia Vestului. Din 2009, mai precis după revoluţia "Twitter" de la Chişinău, o dată cu victoria în alegerile din Moldova a Alianţei pentru Integrare Europeană, care a detronat Partidul Comunist.
De atunci încoace, după cum remarcă experţii Nicu Popescu şi Leonid Litra în analiza lor "Transnistria: o soluţie de jos în sus", "Moldova a ajuns să fie privită ca o poveste de succes a Parteneriatului Estic al Uniunii Europene - o impresie amplificată şi de comparaţia cu Ucraina, care a regresat, ajungând la un îngheţ în relaţia cu UE". Deşi pentru majoritatea românilor a trecut neobservată, evoluţia în direcţia integrării este atât de spectaculoasă încât preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, a declarat la începutul acestei luni că Moldova ar putea încheia anul viitor negocierile pe marginea acordurilor de asociere cu Uniunea Europeană.
Cum a răspuns Rusia aspiraţiilor europene ale Moldovei? Cu o nouă combinaţie de ameninţări şi promisiuni, în stilul caracteristic. A promis o scădere cu 30 la sută a preţului la gaze dacă Chişinăul revocă protocolul de adoptare a celui de-al Treilea Pachet Energetic, pe care l-a semnat în calitate de membru al Comunităţii Energetice Europene.
Ce ar câştiga Rusia din asta? Nimic. Dar ar duce la întreruperea negocierilor privind un alt demers care va apropia Moldova şi mai mult de Uniunea Europeană - instituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundată şi Cuprinzătoare - şi, implicit, la blocarea semnării Acordului de Asociere.
În paralel, Rusia şi-a arătat mărinimia şi a permis creşterea importurilor de vin şi produse agricole, însă sub rezerva că autoritatea pentru protecţia consumatorilor de la Moscova poate limita oricând doreşte aceste tranzacţii, pe termen nelimitat. O condiţionare-avertisment care a transmis oamenilor de afaceri moldoveni că profiturile lor din comerţul cu Rusia vor fi tăiate de îndată ce acţiunile politicienilor de la Chişinău îi vor nemulţumi.
O altă ameninţare este legată de un eventual refuz de a accede în Uniunea Vamală a Comunităţii Economice Euroasiatice. Dacă Moldova nu va aplica pentru intrarea în proiectul prin care Putin încearcă să creeze o contrapondere la Uniunea Europeană şi din care fac parte deocamdată doar Rusia, Belarusul şi Kazahstanul, consecinţele ar putea fi serioase. Locurile de muncă ale celor 300.000 de moldoveni care lucrează în Rusia vor fi puse sub semnul întrebării şi o dată cu ele şi sumele importante de bani pe care aceştia le trimit acasă, care alcătuiesc, cumulat, 8% din Produsul Intern Brut.
Strategia Rusiei faţă de Moldova are ca pivot central Transnistria. Kremlinul încearcă de zece ani să determine Chişinăul să accepte o reunificare pe picior de egalitate cu republica separatistă pe care o subvenţionează. Planul final: crearea unei republici federale în care autonomia Moldovei să fie subminată de calul său troian de la Tiraspol, blocarea parcursului european al Chişinăului şi, în final, integrarea în Uniunea Euroasiatică.
Spre disperarea Moscovei, planul său nu a funcţionat până acum. Ba chiar a luat o turnură neaşteptată. Transnistria nu doar că nu reuşeşte să smulgă Moldova de pe orbita proeuropeană, dar pare că trage din ce în ce mai mult cu ochiul la beneficiile pe care le-ar avea dacă s-ar alătura şi ea Uniunii Europene. Măcar şi parţial, prin aderarea la Zona de Liber Schimb.
Confirmarea eşecului politicii ruseşti în Transnistria a venit anul trecut, când candidatul susţinut de Moscova pentru funcţia de preşedinte a pierdut alegerile. Deşi Anatoliy Kaminski, omul propulsat pentru a-l înlocui pe Igor Smirnov, a beneficiat de o finanţare masivă asigurată de prietenii intimi ai lui Putin, care controlează cele mai importante companii din Transnistria, şi a defilat cu afişe cu chipul ţarului de la Kremlin şi cu tricouri pe care scria "Sprijinit de Rusia", a reuşit să iasă pe locul doi.
Victoria i-a revenit lui Evgheni Şevciuk, care a candidat ca independent. Şi deşi noul preşedinte al Transnistriei nu are nici o şansă de a rămâne independent faţă de Rusia, care plăteşte direct toate cheltuielile republicii separatiste, relaţia sa cu puterea de la Moscova este, cel puţin deocamdată, departe de a fi atins gradul de servilism din cei 20 de ani de domnie ai lui Igor Smirnov.
De la începutul anului, Şevciuk a făcut mai multe vizite la Chişinău, unde s-a întâlnit neoficial cu premierul Moldovei, Vlad Filat. Cei doi au agreat intensificarea dialogului pentru soluţionarea conflictului dintre cele două părţi, în formatul 5 + 2 (Republica Moldova, Transnistria, Rusia, Ucraina şi OSCE, precum şi UE şi Statele Unite ca observatori), precum şi implementarea câtorva măsuri cu valoare mai mult simbolică: reluarea transportului feroviar de mărfuri, refacerea conexiunilor telefonice şi deschiderea unui pod. Cel mai important pas urmărit este implicarea oficialilor transnistreni în dialogul Moldova-UE pentru comerţ liber.
Cu toate acestea, şansele ca Moscova să renunţe la planurile sale de a face din Transnistria calul troian pentru transformarea Moldovei în republică federală şi atragerea ei în Uniunea Euroasiatică nu doar că nu au crescut, dar sunt în continuare aproape egale cu zero. Cea mai bună dovadă: Rusia refuză în continuare orice discuţie despre retragerea trupelor sale de pe teritoriul Transnistriei.
Mai mult, la nici două săptămâni după realegerea sa ca preşedinte, în această primăvară, Putin a creat un nou post, de reprezentant special pentru Transnistria, şi l-a desemnat în această funcţie pe nimeni altul decât Dmitri Rogozin, cel mai naţionalist şi vehement antioccidental diplomat rus. Cel care a lansat pe Twitter un avertisment către "SUA şi aliaţii lor", promiţând că "ursul rus le va da un şut în fund" dacă încearcă să-l încolţească, referindu-se la instalarea sistemului american antirachetă în Europa de Est.
Această numire a fost urmată şi de alte gesturi care au semnalat că Putin este decis să nu lase Moldova din mâini. A numit, pe 5 aprilie, un nou ambasador la Chişinău, înlocuindu-l pe Valeri Kuzmin, cel care s-a făcut remarcat prin numeroase declaraţii provocatoare şi chiar iresponsabile la adresa moldovenilor, cu Farit Mukhametshin, un expert în "soft power", fost şef al Agenţiei care se ocupă de CIS, comunitatea fostelor state sovietice.
Interesul renăscut brusc faţă de Moldova s-a concretizat şi printr-o vizită în premieră a ministrului Apărării, Anatoliy Serdyukov, în Transnistria, pe 12 aprilie, dar şi printr-o vizită a lui Rogozin la Chişinău şi Tiraspol, pe 16-17 aprilie.
Toate aceste mutări la un loc, dar în special numirea lui Rogozin, un diplomat care s-a exprimat răspicat în trecut în favoarea acordării independenţei Transnistriei, reprezintă semne clare că strategia lui Putin în această regiune este jocul în forţă.
Posturi similare cu cel de reprezentant al preşedintelui în Transnistria au fost create şi în Abhazia şi Osetia de Sud, ceea ce i-a făcut pe mulţi experţi să bănuiască o strategie de a pune presiune pe celelalte ţări din formatul 5 + 2 prin sugerarea faptului că Rusia ia în calcul o soluţie "caucaziană". Adică o recunoaştere formală a independenţei republicii separatiste Transnistria. Scopul: să-i oblige pe americani şi europeni ca, de teama prelungirii conflictului, să accepte o soluţie de federalizare a Moldovei şi chiar păstrarea trupelor sale pe teritoriul ei.
În ciuda declaraţiilor belicoase ale lui Rogozin însă, planul Rusiei ar putea eşua dacă Moldova rezistă promisiunilor şi şantajului. Ceea ce s-a întâmplat din aprilie încoace arată că, deocamdată cel puţin, Moldova rezistă. Iar această poziţie are legătură şi cu România. Poate în primul rând cu România.
După prima întâlnire cu noul ambasador rus, preşedintele Moldovei, Nicolae Timfoti, a precizat clar răspunsul său la şantajul energetic: "Avem nevoie de gazul natural rusesc şi de curentul electric care vin din est. Dar România este gata să ne ajute în această privinţă. Dacă adoptăm politicile adecvate, nu o să mai trebuiască să depindem atât de mult de Federaţia Rusă".
O astfel de declaraţie ar fi fost de neconceput chiar şi acum doi ani. În timp ce numeroşi politicieni români se întrec în a ataca Occidentul pentru a fi lăudaţi de Vocea Rusiei, preşedintele Moldovei, o ţară mult mai vulnerabilă decât a noastră, nu ezită să înfrunte direct Rusia, invocând sprijinul fraţilor de peste Prut.
Chiar dacă România a făcut numeroase greşeli în relaţia cu Moldova, iar sprijinul pe care ar fi trebuit să-l acordăm nu s-a ridicat de cele mai multe ori la nivelul misiunii istorice pe care ar fi trebuit s-o îndeplinească, ar fi nedrept să nu credităm diplomaţia noastră, dar şi specialişti din alte domenii cu care a colaborat, pentru meritul de a susţine demersul european al basarabenilor.
Dacă pentru cetăţeanul de rând nu este nici acum evident, liderii de la Kremlin au înţeles de mult că, atât timp cât România rămâne consecventă parteneriatelor strategice cu UE şi SUA, este doar o chestiune de timp până ce Moldova i se va alătura.
Şi chiar dacă Rogozin (cel care a spus că ideile naziste încă există în Europa, pentru că sunt lăudate de unii politicieni precum Traian Băsescu) a fost numit pentru a ne face să credem că Rusia ia în calcul la modul serios ruperea oficială a Transnistriei şi transformarea ei în bază militară la graniţa cu Occidentul imperialist, este evident că o astfel de variantă ar reprezenta o înfrângere pentru Putin.
Drept urmare, singura strategie acceptabilă pentru Moscova este deraierea parcursului proeuropean al Moldovei după modelul Ucrainei. Doar că, pentru a deraia Moldova, Rusia trebuie să deraieze mai întâi România, să o transforme din nou în ţara fără busolă pe care a dirijat-o cum a vrut în anii de glorie ai lui Ion Iliescu. Ceea ce aproape că era să reuşească. Graţie unei adunături de politicieni iresponsabili, care şi-ar vinde şi părinţii pentru bani şi funcţii.
Nu are nici o importanţă dacă Rusia a finanţat sau a iniţiat ofensiva USL împotriva instituţiilor care garantează relaţia cu Occidentul. Şi dacă a fost un asalt gândit de politicienii de la Bucureşti, iar Rusia doar i s-a alăturat de pe margine, cu o portavoce în mână, vulnerabilizarea ţării prin compromiterea legăturilor cu aliaţii vestici şi crearea unei breşe ca Moscova să devină din nou o voce în spaţiul românesc sunt la fel de grave ca un act de trădare. O Românie măcinată de conflicte interne şi probleme economice este o Românie care nu îşi va mai putea urmări eficient obiectivele de politică externă, dintre care viitorul alături de Moldova este cel mai important. Rusia nu îşi poate dori nimic mai mult.
Şi poate exact aceste dorinţe au făcut obiectul discuţiilor neoficiale pe care Liviu Dragnea le-a purtat cu ambasadorul Rusiei la Bucureşti, la sediul PSD, în zilele în care liderul de faţadă al partidului, Victor Ponta, era plecat în Africa de Sud.
Nu în ultimul rând, mai există un motiv care ar putea explica implicarea isterică a Rusiei în politica României: gazele şi petrolul din Marea Neagră. Când au fost făcute primele estimări ale rezervelor, înainte de începerea procesului de la Haga pentru delimitarea platoului continental, acestea erau estimate la 100 de miliarde de metri cubi. Estimări care au fost deja depăşite de realitate.
Doar forarea unui singur puţ, Domino-1, amplasat în blocul Neptun, a scos la iveală zăcăminte estimate preliminar între 40 şi 80 de miliarde de metri cubi. Ceea ce înseamnă între 10 şi 20 de ani de independenţă faţă de gazul rusesc.
Ce se întâmplă dacă se confirmă predicţiile geologilor, care spun că Domino-1 nu este nici pe departe cel mai mare zăcământ din Marea Neagră şi că mai există altele, mult mai bogate?
Dacă sunteţi sceptici, vă invit să citiţi luni, în "România liberă", fragmente din interviul acordat de Gerhard Roiss, CEO al concernului OMV, revistei germane "Manager". Întrebat despre dimensiunea rezervelor de gaze şi petrol descoperite în Marea Neagră, Roiss a folosit un cuvânt destul de neobişnuit pentru un om în poziţia sa, obligat permanent să-şi măsoare cu grijă vorbele: "gigantice", "o descoperire de importanţă mondială".
Mai mult decât atât, Roiss a prezentat noul concept al proiectului Nabucco din punctul de vedere al OMV: "Nabucco trebuie să se subordoneze nevoilor noastre strategice. Interesul nostru este să obţinem o rută de transport pentru gazul din Marea Neagră. Cu cantităţi adecvate vom putea alimenta Nabucco...".
Pentru cei ce nu sunt familiari cu istoria acestei rute de transport a gazelor menită să reducă dependenţa faţă de importurile din Rusia trebuie spus că ea a fost gândită pentru a aduce gaze din Marea Caspică în special. Faptul că şeful OMV aduce în discuţie posibilitatea ca Nabucco să fie alimentat şi cu gaze din Marea Neagră reprezintă o schimbare totală de paradigmă. Una care include posibilitatea ca România să devină nu doar independentă energetic, dar şi exportator de hidrocarburi.
Ce ar mai rămâne din jocul la şantaj cu gazele al Rusiei, dacă o altă ţară, condusă de politicieni responsabili, ancorată şi mai puternic în parteneriatele strategice prooccidentale, devine principala sursă de gaze a Europei? Nu poate fi acesta un scenariu de coşmar pentru liderii de la Kremlin, unul care să justifice nevoia de a împiedica cu orice preţ România să rămână în afara sferei lor de influenţă şi să devină o forţă regională?
.
Şi ca să nu mai pierdeţi vremea cu căutarea iată aici şi interviul cu interviul cu Gerhard Roiss:
.
În energie, Europa e o... grădină de zarzavat
Fiecare mare ţară europeană s-a focalizatpe câte un segment din piaţa energiei ("Franţa este cu atomul, Polonia mizează pe cărbune, Germania pe vânt şi soare"), iar gazele au presă proastă din cauza gazelor de şist, spune Roiss, deşi "soarta industriei depinde de gaze". Marii consumatori de energie au început astfel să migreze înspre Statele Unite, unde preţul gazului a scăzut o dată cu boom-ul gazului de şist. "Europa deţine cea mai proastă poziţie din prisma costurilor, în timp ce  petrochimia americană a înviat, iar centralele pe gaze le înlocuiesc pe cele pe cărbune scăzând emisiile de dioxid de carbon" subliniază şeful OMV care indică nişte paşi de urmat. Europa trebuie să adopte o politică de comunicare cuprinzătoare, să impună standarde ecologice generoase şi să adopte o strategie energetică unitară la nivelul Uniunii pentru că în prezent, aceasta arată ca o "grădină de zarzavat".
.
În afacerea cu foraj concuraţi cu giganţi precum Exxon şi Shell. Cum credeţi că puteţi face faţă unei valori de bursă cu doar puţin mai mult de şapte miliarde de euro?
.
Roiss: Aceasta este o abordare greeşită. Noi nu concurăm cu uriaşii globali ai petrolului care forează oriunde în lume. Două treimi din producţia noastră provine din două ţări, respectiv Austria şi România. În cadrul OMV este implicat guvernul austriac, iar în cadrul companiei din România este implicat guvernul român. Deci, acestea sunt pieţe principale foarte stabile. Întrebarea însă se pune: dacă acolo putem creşte în continuare?
.
Şi, puteţi?
.
Roiss: În România am găsit în Marea Neagră o rezervă gigantică de petrol şi gaz, o descoperire de importanţă globală. Astfel că aici vom vedea o creştere uriaşă. În România am cumpărat cel mai mare operator de benzinării şi rafinării. Iar prin acest exemplu observăm că: noi deţinem nişa concernului European integrat. (...)
.
Poate acest stat lipsit de resurse (Austria - n.n.) - să finanţeze pe o perioadă mai lungă creşterea OMV?
.
Roiss: Noi suntem importanţi pentru această ţară. Jumătate din gazul european din Rusia, vine prin nodul Baumgarten. Pe componenta de upstream, (...) OMV are o însemnătate strategică pentru întreaga Europă. Acesta este şi motivul pentru care statul este implicat şi aşa va rămâne. (...)
.
... ca gazul rusesc să se transporte prin Marea Neagră, nu este concurenţă pentru proiectul Nabucco?
.
Roiss: Ca parte  a noului nostru concept, Nabucco treebuie să se subordoneze nevoilor noastre strategice. Interesul nostru principal este să obţinem o rută de transport pentru gazul din Marea Neagră. Cu cantităţi adecvate vom putea alimenta Nabucco. (...)
.
Nu vă pierdeţi încet răbdarea? Proiectul este amânat la nesfârşit. Ne aminteşte din ce în ce mai puţin de opera lui Verdi - „Nabucco" şi din ce în ce mai mult de piesa de teatru „Aşteptându-l pe Godot".
.
Roiss: Afirmaţia aceasta nu o pot accepta ca atare. Nu noi impunem un tempo, ci domeniul gazelor. Susţinerea cantităţilor corespunzătoare de gaze pentru piaţa europeană prin Marea Neagră, se va putea realiza abia din anul 2020. Iar Nabucco depinde de zăcământul de gaz Shah-Deniz din Azerbaidjan. Dacă vorbim despre o posibilitate de transport abia din anul 2020, sau chiar mai mult, atunci nu are niciun sens să ne decidem atât de devreme asupra proiectului Nabucco.
.
.
PS Cei neiniţiaţi nu încercaţi a desluşi rostul imaginii de mai sus. Rostul ei nu este de nasul vostru.
de Miticul Popescu

Arhivă blog