27 mai 2012

HOITARII

“Nu ma mira catusi de putin faptul ca se inaugureaza in inima Bucurestiului un bust al lui Adrian Paunescu. M-ar fi mirat sa fie altfel. Marele bocet national de la moartea poetului de curte al dictaturii lui Ceausescu nu s-a incheiat. Privind inapoi si reconsiderand acel moment, as spune ca, simbolic, restauratia a inceput in noiembrie 2010. Nu era glorificat doar fostul conducator al Cenaclului Flacara al “tineretului revolutionar” (cel nerevolutionar asculta muzica la Europa Libera). Cititi pasajele despre Paunescu din “Raportul Final” si veti vedea in ce a constat rolul nefast al acestuia.”, scrie ridicolul Tismaneanu pe blogul lui final, recomandand, in incheierea luptei sale curajoase cu un mort, o voma publicistica aparuta sub titlul “La bustul marelui porc”.

Are dreptate Tismaneanu cand spune ca “restauratia a inceput in noiembrie 2010″. Este momentul cand presedintele Basescu isi da seama ca la moartea lui Adrian Paunescu porcul a ramas viu, rama si guita chiar in curtea lui si se numeste Vladimir Tismaneanu. A scapat vreo doua Craciunuri dar la marea sarbatoare a Inaltarii, Domnul a facut ca, in sfarsit, romanii sa se elibereze de aceasta fantoma sinistra a bolsevismului, poate cel mai scabros antiroman de pe fata pamantului, un vajnic kominternist, “pentru eternitate”. Fie-i tarana istoriei cat mai grea peste teasta! Si-acum iata “restauratia” Basescu:
Mesaj de condoleanţe din partea preşedintelui României, Traian Băsescu
Preşedintele României, Traian Băsescu, a transmis vineri, 05 noiembrie a.c., un mesaj de condoleanţe la încetarea din viaţa a poetului Adrian Păunescu. Vă prezentăm acest mesaj:
„Am primit cu tristeţe vestea plecării dintre noi a poetului Adrian Păunescu. Prin întreaga sa activitate literară, poetul Adrian Păunescu rămâne în amintirea celor care l-au apreciat pentru măiestria creaţiei sale, pentru pledoaria sa constantă pentru valorile naţionale şi pentru generozitatea cu care a promovat generaţii de tineri poeţi şi artişti în cadrul cenaclului „Flacăra”.
În aceste momente de tristeţe doresc să transmit familiei, colegilor şi tuturor celor apropiaţi sincere condoleanţe.
Dumnezeu să-l odihnească!”
Traian Basescu, Presedintele Romaniei

Acelasi Traian Basescu a depus apoi, in persoana, un buchet de crini albi la catafalcul lui Adrian Păunescu, s-a recules la capataiul poetului şi a declarat că s-a regăsit în poezia lui ca “mulţi dintre noi”.

Ce raspuns mai bun decat ultimul articol al marelui Fanus Neagu li se potriveste acestor necrofagi:

HOITARII

Observ, plin de furie, că de la o vreme, ori de câte ori dispare în noaptea veşniciei un scriitor român de prestigiu, imediat, din deşertul gândirii se ridică doi, trei sau patru vulturi hoitari care se reped să-i smulgă celui dispărut orice urmă de virtute sau talent.

Am în minte două cazuri care m-au cutremurat: valul de insulte azvârlit din prăpastia urii asupra criticului Mihai Ungheanu, avându-l ca autor pe Vladimir Tismăneanu, precum şi vârtejul de isterie barbară dezlănţuit la TVR 1 de Andrei Cornea împotriva lui Adrian Păunescu. Ţin să precizez că n-am schimbat în viaţa mea o vorbă cu domnii mai sus pomeniţi. Nu-i duşmănesc, nu-i preţuiesc, iar până acum mi-erau total indiferenţi.

I-am privit uluit cum împroşcau cu bale de turbare pe aceşti colegi ai mei pe care i-am iubit o viaţă întreagă şi mă opresc astăzi o clipă să-i întreb pe cei doi ticăloşi: Cum de îndrăzniţi să ne înjuraţi morţii chiar în ziua când îi ducem la groapă? De unde această pornire imbecilă de a ne spurca izvoarele? Poftei voastre scelerate de a ne însângera zilele când ne e sufletul cernit mă simt dator să îi răspund cu aceeaşi vehemenţă. Sunteţi doi provocatori de duzină, două jerpelituri. Să ne înţelegem, aveţi tot dreptul să nu vă placă ce au scris Mihai Ungheanu sau Adrian Păunescu – gusturile nu se discută, nu se amendează –, dar sunteţi de-a dreptul ticăloşi când voi, fiii unor torţionari comunişti, veniţi şi îi acuzaţi pe prietenii noştri dispăruţi că fac parte din şirul marilor vinovaţi care au întronat şi slujit dictatura stalinistă în România.

Să tragem răbojul din grindă şi să socotim: tatăl dumitale, domnule Vladimir Tismăneanu, cunoscut sub numele de Leon Tismineţchi, zis Ciungul, a fost agent KGB de când a dat în pământ şi până a murit. Stabilit în România după 23 august 1944, el raporta periodic Ambasadei sovietice tot ceea ce se întâmpla în cadrul CC al PCR. La cererea expresă a lui Gheorghiu-Dej, Hruşciov a aprobat să fie eliminat din cadrele activului de conducere. A fost trecut lucrător la Editura Politică, sub conducerea lui Walter Roman, unde a tradus, sunt dator s-o spun, în chip excelent operele lui Vladimir Ilici Lenin. Ani lungi m-am delectat cu scăpărătoarele lui întorsături de fraze. Reproduc din memorie o misivă a lui Lenin către un secretar PCUS de gubernie: “Stimate tovarăşe N, pentru victoria revoluţiei împuşcă-i imediat pe toţi culacii din gubernie, pe toţi ţăranii mijlocaşi şi şi pe şovăielnici”. Acest şi adverbial îi dă şi astăzi emoţii calofilului care sunt. Pe când tatăl tău se străduia să ne pună sub ochi asemenea “opere”, tatăl lui Mihai Ungheanu ara pământul în arida câmpie a Bărăganului. N-a fost membru al PCR, dar, se înţelege de la sine, el a impus comunismul în România.

Şi acum între noi, domnule Andrei Cornea. Vreau să te învăţ o rugăciune musulmană. Iat-o: Dă-mi, Doamne, să ştiu multe, dar să nu trec prin toate. Dar nu! Tu, balaure filozof (cu s sau cu z, nu ştiu cum îţi convine?), vrei să treci de-a curmezişul prin toate şanţurile.

Adrian Păunescu este, după părerea mea, un poet excepţional. Uneori cu aspre scăderi. Dar nu asta mi s-a părut că te interesează pe dumneata, ci faptul că, în timpul comunismului (adică în timpul vieţii noastre!), a scris când n-a avut încotro şi versuri închinate regimului pe care atât de mult îl urăşti, încât îmi vine să cred că eu, şi nu dumneata, sunt fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948 şi 1954. Domnul Paul Cornea, pentru cultura căruia nutresc un deosebit respect, era în acei ani legătura directă a tuturor organizaţiilor de tineret cu următorii tovarăşi din conducerea superioară: Ioşka Chişinevski, Leonte Răutu şi Ofelia Manole.

Chişinevski a fost poate cel mai mare ticălos dintre toţi comuniştii care au pus pingeaua pe grumazul ţării ăsteia. Răutu nu lăsa să mişte nici frunza, nici ramul şi nici un vers din Eminescu. Iar Ofelia Manole… ei, tovarăşa Ofelia Manole, secretară de partid a comitetului regional Bucureşti, a fost cea mai sumbră ticăloasă care a trecut pe Bulevardul Magheru. Bătrânii scriitori pe care i-am cunoscut şi care mi-au rămas în inimă ca mari maeştri preferau să ajungă în Piaţa Unirii ocolind pe la Giurgiu decât să dea ochii cu tovarăşa Manole. Cred că nici Elena Ceauşescu n-a reuşit decât arareori s-o egaleze pe tovarăşa Manole. Cu toţii au răsuflat uşuraţi în ziua când un soldat, îndrăgostit de nepoata tovarăşei, a introdus două rafale de gloanţe în inima ei iubitoare de literatură, pe motiv că i-a refuzat mâna nepoatei sale. Dacă ai şti ce jale a fost în Bucureşti, şi acum sunt oameni care lăcrimează!

În anul 1948, când tatăl dumitale ţinea o strânsă legătură cu corifeii comunismului românesc, învăţătorul Constantin Păunescu, din comuna Bârca, judeţul Dolj, intra în închisoare pentru ani lungi şi grei fiindcă fusese membru al Partidului Liberal. Nu ştiu dacă veniseşi pe lume, dar tocmai în anul acela (ca să vezi brodeală!) marele George Călinescu era dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate şi în locul lui era numit un dentist, un tinichigiu (bine-a zis psalmistul mai anul trecut că şi azi avem nevoie de tinichigii şi chelneri), răspunzând la numele de Ion Vitner şi care-l avea asistent – ţin’te bine, neică! – pe tovarăşul Paul Cornea. Buldozere, progres şi luptă pentru ridicarea Româ¬niei pe noi culmi. Călinescu nu s-a mai întors niciodată la catedră. Nea Costică Păunescu s-a întors acasă ca să moară. Iar Adrian, fiul său, trebuie să plătească în eternitate pentru faptul că nea Costică a ales greşit: în loc să se ţină de pulpana roşie a lui Papaşa, credea în Brătieni şi în I.G. Duca. Când mor scriitori ca Ungheanu şi Păunescu, neamul românesc simte că i se rup un braţ, un râu sau un codru. Norocul acestui pământ este că în aceeaşi noapte, undeva într-un sat sau într-un oraş, la apus de lună sau la răsărit de soare, se naşte un alt soldat care să acopere tranşeea rămasă goală.

Fanus Neagu





































25 mai 2012

Râdem, râdem...da purceaua-i moartă!

May 25, 2012 2:32 PM

demneura said…

Repostez:



Nu am timp de polemici şi nici nu vreau să încalc pactul de neagresiune pe care l-am semnat şi care prevede în mod explicit că am interdicţia de a arunca cu lături în PDL sau în membri PDL, dar nu prevede nici-o restricţie în a spune adevărul şi nici-o retricţie în privinţa subiectului “Monica Macovei fiica securistului Gherghescu”.

Deci iată copy-paste la un comentariu de-al meu.
Asa cum eu am dezamăgit pe alţii şi PDL-ul m-a dezamăgit pe mine:

- Prima oară a fost atunci când colonelului Trosca UCIS la rebeliunea din ’89 i-au fost retrase drepturile post-mortem. (verificaţi cine a propus şi nu uitaţi că T Băsescu volens-trebuia să semneze).

- A doua oară a fost atunci când PDL a fost de acord cu toate mofturile ungurilor privitoare la învăţământ.

- A treia oară a fost când PDL a aprobat TACIT această reînhumare pe care se face atâta caz acum ( despre reînhumarea horthystului Jozsef Nyiro este vorba! ) citește aici: http://roncea.ro/2012/05/25/documente-nu-ceausescu-si-securitatea-l-au-urmarit-pe-nyiro-jozsef-ci-regele-si-siguranta-statului-extremistul-antiroman-si-antisemit-in-dosarele-cnsas-cel-mai-infocat-iredentist-maghiar-de-la-n/

Atenţie la un aspect: problema acestei reînhumări a fost discutată de pe vremea lui Boc şi trebuia rezolvată de către Mihai Răzvan Ungureanu aşa cum a fost rezolvată şi problema Tg. Mureş.

Deci, chiar dacă o să mă înjuraţi ca la uşa cortului iată ce vă spun:

BOC EMIL A FOST PRIM-MINISTRU ATUNCI CÂND TOATE CELE TREI PROBLEME DE MAI SUS AU FOST DISCUTATE ŞI APROBATE!

Încă ceva vreau să mai spun: PDL a uitat că veşnicia nu există în viaţa politică și de aceea şi-a permis să facă ceea ce a făcut:

1. să guverneze prin ordonanţe.

2. să-l trădeze pe T Băsescu.

3. să trântească guvernul Mihai Răzvan Ungureanu.

4. să bage mâinile până la umăr în banii publici sau europeni. (Vă aduceţi aminte ce s-a întâmplat la Cluj? Vă aduceţi aminte când zbieram că ceva nu este în regulă cu Liviu Negoiţă? Vă aduceţi aminte de ăla care a fugit prin Africa? Dar de Ridzi?….şi multe multe alte cazuri!)
Stimaţi amici, din păcate cei pe care noi i-am susţinut ne-au cam înşelat.

TOŢI!

Şi Blaga, şi Videanu, şi Berceanu, şi Udrea, şi, şi……şi toţi în frunte cu Boc.

În timp ce noi strângeam cureaua şi plăteam taxe tot mai mari, ei desfăceau baierele sacilor personali şi încasau şpăgi tot mai grase.

În timp ce noi eram vrăjiţi de paiaţa înfiptă-n vârful unui par care zbiera isteric “SĂ LUPTĂM CU CORUPŢIAAAAAA!”, ei, cei din PDL, erau cei mai corupţi!

În timp ce paiaţa isterică ţipa: “JUSTIŢIA ESTE CORUPTĂĂĂĂĂĂĂ!”, Codruţa Kovesi şi subalternii ei, după ani de anchete, se prezentau în faţa justiţiei cu nişte dosare ce frizau ridicolul. Vouă chiar nu vi se pare ciudat că dosare în care se cereau ani grei de temniţă au fost soluţionate cu achitare sau cu nişte pedepse minore?

Vouă nu vi se pare ciudat că Dinu Patriciu îşi vede linişti şi nederanjat de nimeni de afacerile lui păguboase?

Vouă nu vi se pare ciudat că pe Copos îl doare-n brişcă?

Şi multe-multe alte ciudăţenii de genul acesta.



În mod sigur mă veţi înjura şi mă veţi spurca spunând: TRĂDĂTORULEEEEEE!

Şi eu am să vă răspund:

NU ESTE ADEVĂRAT!

EU NU AM TRĂDAT PE NIMENI!

Sunt doar un alegător X care am votat şi susţinut un Z!

Şi acum la sfârşit de mandat a venit timpul să-l întreb:

BĂI Z, EU X TE-AM VOTAT ŞI SUSŢINUT! TU Z CE AI FĂCUT?
PS Şi deoarece eu sunt puţin turmentat, vreau să vă întreb pe voi românii de dreapta:

NOI CU CINE VOTĂM? CĂ DREAPTĂ ÎN ROMÂNIA NU MAI ESTE! O dreaptă curtă şi românească care să nu lase ca România să fie terfelită de finanţa mondială, de depravarea europeană, de iridentismul maghiar şi de comunism?
Te rog să-mi semnalezi dacă acest comentariu conţine vreun neadevăr.
))))))))
PS. Acest comentariu aparține " celui mai frumos dement din spațiul virtual " și este FOARTE CORECT, EXACT ȘI ..... HAhahahahahahahahaaaa! ( Știe el de ce...) !



24 mai 2012

Cel mai socialist liberal

Astăzi am rămas blocat când am citit interviul “ urmașului “ Brătienilor la A3… Citiți și voi draguților și cruciți-vă! Observați cât de fracturat la logică este acest “socialist libertin” , cât de plin de venin și ce DICTATOR zace în acest personaj , acest Arici Pogonici butonat de Felix Motanul-turnăcios!
Iată interviul:
Mihai Gâdea: Dragi prieteni, în această seară avem un interviu, o exclusivitate ce cred că este importantă, pentru care îi mulţumesc invitatului meu. Este vorba de preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu, copreşedinte al USL, într-un moment în care interesul pentru ceea ce va spune domnia sa cred că este mare. Preşedintele Traian Băsescu s-a exprimat în Statele Unite cu privire la guvern şi a spus, încercând să simplific la maxim: Nu este un guvern convenabil pentru mine. Să vedem însă cum este această coaliţie, această alianţă politică, Uniunea Social Liberală pentru preşedintele Traian Băsescu, cu atât mai mult cu cât şi domnia sa şi preşedintele Camerei Deputaţilor, deci doi importanţi reprezentanţi ai puterii, pentru că vedeţi astăzi în România puterea este împărţită. Preşedintele reprezintă puterea şi preşedintele l-a sfidat într-un mod probabil inacceptabil pe ministrul de externe, ce vine din cealaltă parte a puterii, iar doamna Roberta Anastase astăzi a spus nişte lucruri dincolo de orice fel de limită, vorbind despre ministrul muncii, dna Mariana Câmpeanu, tot din PNL, într-un mod ce aproape este greu de repetat, dar pentru informarea dumneavoastră am să vă ofer exact terminologia folosită. Pe scurt, dna Câmpeanu are probleme psihice, în opinia doamnei Roberta Anastase. Domnule preşedinte Crin Antonescu, vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră din această seară.
Crin Antonescu: Bună seara, mulţumesc şi eu.
Mihai Gâdea: Aş vrea să încep interviul cu dumneavoastră de astă seară, aţi făcut referire la faptul că România nu mai poate fi reprezentată prin mârlănie. Dacă am înţeles corect vă refereaţi la momentul în care preşedintele Traian Băsescu s-a întors cu spatele şi a început să facă fotografii în timp ce ministrul de externe vorbea într-un spaţiu oficial, acesta este momentul la care vă referiţi, sau acesta a stârnit declaraţia dumneavoastră?
Crin Antonescu: Da.
Mihai Gâdea: Dacă colegii mei au momentul pregătit, o să-i rog să-l redifuzeze pe ecran. A tot fost văzut zilele astea. De ce vi se pare într-atât de grav şi l-aţi catalogat chiar a fi mârlănie?
Crin Antonescu: Nu este prima dată când preşedintele procedează astfel şi dacă eu pot să înţeleg sau să accept preşedinte jucător, preşedinte polemic, preşedinte agresiv, preşedinte contondent, cum doriţi dumneavoastră, astfel de atitudini, sunt unele care chiar ne fac de râs, pentru că, mă rog, chiar dacă scenele se petreceau în intimitatea unui grup de suporteri ai preşedintelui, probabil, după întrebările şi comentariile pe care le-am văzut acolo. Nu este mai puţin adevărat totuşi că era o împrejurare oficială cu preşedintele în exerciţiu funcţiunii, cu ministrul de externe al acestei ţări, în funcţiune, şi în contextul unei împrejurări care este de înalt nivel. Acuma sigur, nouă poate să nu ne placă şi nu ne place chiar şi modul cum râde preşedintele, pentru că nu aţi mai văzut nici dumneavoastră, nici eu, nici altcineva un alt preşedinte făcând aşa. Există o galerie foarte bogată de preşedinţi sau de oameni politici de vârf mai excentrici, Berlusconi, până de curând prim ministru al Italiei, Sarkozy însuşi, preşedinte al Franţei, nu o să vedeţi nicăieri la niciunul felul acesta de a râde, anumite glume care s-au făcut şi în orice caz o asemenea atitudine. Eu cred că asta este pur şi simplu sub ceea ce înseamnă diferenţe politice, sub ceea ce înseamnă mesaje, atitudini oricât de pronunţate, înseamnă pur şi simplu o atitudine care este de neacceptat pentru că denotă o atitudine foarte, foarte scăzută de educaţie şi de comportament în lume. Înseamnă, pur şi simplu, o atitudine care e de neacceptat pentru că denotă un grad foarte scăzut de educaţie şi de comportament în lume, cum se spune. E inacceptabil, în general, la un adult, în orice caz la un preşedinte de ţară. Asta am spus. Nu e prima dată, dar e clar că năravul n-are lecuire.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Antonescu, dacă eu în această seară, sigur, v-am invitat în primă instanţă, şi în timp ce dumneavoastră vorbiţi, eu mă duc în public, în gradene, şi fac poze cu spectatorii, pentru dumneavoastră este simplu. Puteţi pleca, considerând că ceea ce fac eu este inacceptabil. În situaţia în care un ministru de externe este împreună cu preşedintele României nu poate să facă gesturi similare şi nu-i poate răspunde pe măsură. Se înţelege de ce. Şi întrebarea este cum va coabita acest guvern USL cu preşedintele, pentru că aceasta este prima ieşire publică a preşedintelui cu unul dintre miniştri. Dacă la prima apariţie a preşedintelui cu unul dintre miniştri atitudinea este aceasta, poate la următoarea, nu ştiu, conferinţă de presă făcută în Japonia cu ministrul economiei, să spunem, poate, nu ştiu, o să-l înţepe cu un ac de gămălie. Cum credeţi că va evolua această relaţie dintre preşedinte şi Guvernul USL, mai ales că vom vedea, domnia sa spune clar, de la început, din primele fraze spune că este un guvern, pentru domnia sa, incomod?
Crin Antonescu: Bun. Cu asta sunt de acord: e un guvern incomod şi poate s-o spună preşedintele. Aici aş vrea totuşi să clarificăm un lucru sau să încercăm să clarificăm un lucru, domnule Gâdea. Noi folosim, cu o oarecare uşurinţă şi cu o anumită inadecvare, termenul de coabitare. Termenul de coabitare, care este specific scenei politice franceze, se foloseşte pentru că acolo preşedintele, preşedintele Franţei, conform prerogativelor constituţionale pe care le are, şi conform votului cetăţenilor francezi, are un rol extrem de bine definit, de fapt, de şef al executivului. Ăla este preşedinte jucător, în termeni constituţionali. Ca atare, atunci când francezii aleg un preşedinte de o anumită culoare politică, cu un program politic şi care are, în consecinţă, un guvern de o anumită orientare politică şi au loc alegeri parlamentare şi survine o altă majoritate, să zicem, un preşedinte de dreapta, o majoritate socialistă sau invers, au fost cazuri în istoria recentă a Franţei, atunci se vorbeşte tehnic de coabitare. În România, de fapt, nu avem de ce să vorbim de coabitare.
Mihai Gâdea: Corect.
Crin Antonescu: Pentru că rolul preşedintelui este unul în afara jocului partizan. El este scos explicit, prin forţa Constituţiei, în afara oricărui partid.
Mihai Gâdea: Corect.
Crin Antonescu: El are prescris un rol de moderator prin excelenţă, şi nu de jucător şi, ca atare, el e obligat prin postura constituţională să coabiteze, dacă vreţi să folosim termenul, cu orice guvern, de orice culoare politică. Diferenţa fundamentală este, ca să exemplificăm şi mai bine diferenţa între Franţa şi România că, în vreme ce Franţa, conform Constituţiei franceze, preşedintele numeşte, învesteşte primul ministru sau îl destituie, preşedintele destituie guverne în Franţa, în România acest lucru se întâmplă în cu totul altă parte, adică în parlament. Ca atare, preşedintele are de făcut unele şi aceleaşi lucruri, indiferent că la Palatul Victoria sau la Casa Poporului are de a face cu o majoritate şi un guvern de stânga, de dreapta, care are aceeaşi sorginte politică cu el sau nu. Noi punem problema unei convieţuiri minimale cu Traian Băsescu, şi ceea ce am văzut la Chicago iese din orice tipar, adică n-avem ce să discutăm. Teoria politică nu reglementează, Constituţia nu reglementează, nu reglementează nimic. Adică nu poţi scrie în Constituţie: preşedintele nu are voie să fie mitocan, să se comporte mitocăneşte. Preşedintele nu poate întoarce spatele propriului său ministru într-o împrejurare oficială şi într-o ţară străină. N-ai cum să scrii aceste lucruri în Constituţie. Nu le face nimeni, nici un preşedinte al României, oricât au fost de contestaţi şi predecesorii lui Traian Băsescu. Nici un preşedinte din altă ţară nu face astfel de lucruri, aşa că astea nu ţin de coabitare, în sens politic, ţin de…
Mihai Gâdea: Iertaţi-mă, sunt ultimul care să fie suspectat că ar putea să fie avocatul lui Traian Băsescu…
Crin Antonescu: Dar este un exerciţiu interesant.
Mihai Gâdea: Este un exerciţiu interesant. Probabil în momentul în care domnia sa nu va mai fi nimic şi cu siguranţă că cei care astăzi îl laudă, îl vor călca în picioare, probabil că atunci voi fi unul dintre apărătorii domniei sale, dar puteţi lua în calcul varianta că preşedintele a făcut o gafă? Puteţi lua în calcul varianta că nu a fost ostentativ, ci pur şi simplu s-a apropiat un copil de domnia sa şi să nu refuze un copil a făcut o fotografie şi, sigur, apoi a urmat şi o a doua şi o a treia? Poate fi luat în calcul şi asta? Sau credeţi că pur şi simplu era ostentativ? Domnia sa a vrut să arate public o anumită atitudine?
Crin Antonescu: Eu o să vă spun ce cred. Şi vine în sprijinul pledoariei dumneavoastră. Va fi achitat în cazul acesta. Depinde cum definim gafa. Da, eu cred că este o gafă. Dacă definim gafa drept un act, un gest nepotrivit cu o anumită împrejurare, pe care nu ţi-l poţi stăpâni….
Mihai Gâdea: A fost fără intenţie.
Crin Antonescu: Făcut fără intenţie, pot să fiu de acord că a fost o gafă. Deci nu cred că Traian Băsescu a vrut să transmită un mesaj, nu cred că a vrut să provoace pe cineva, pur şi simplu Traian Băsescu îl detestă în chip special pe Andrei Marga, din mai multe motive. Că a învăţat multă carte, că este intelectual. Traian Băsescu nu agreează intelectualii decât atunci când, şi oricum nu cu foarte multă consideraţie, vezi cazul Pleşu şi referirile sale atunci când s-a enervat, cred că atunci când îi cântă în strună. Faptul că Andrei Marga probabil într-o măsură mai mare decât noi cei care am făcut politică în prima linie, l-a deranjat foarte tare prin criticile sale foarte dure, critici la bază, în decursul timpului, de multe ori şi în emisiunile dumneavoastră, la adresa regimului Băsescu, şi în plus pomenindu-se cu Andrei Marga şi la conducerea Ministerului de Externe, adică acolo unde domnul Băsescu, excedând şi de data asta Constituţia, chiar şi în cazul acesta, crede că are pur şi simplu monopol, asta l-a făcut să se comporte în felul acesta. Pur şi simplu dintr-un fel de ciudă, că să folosim cuvinte simple. Pentru că nu este vorba numai de vorba de poza cu copilul. Poza cu copilul nu ar fi fost nimic. Să zicem că până la urmă un copil trece peste protocol şi poţi să faci poza aia dar nu în felul acela. Uitaţi-vă la modul în care a comentat Traian Băsescu după aceea chestiunea cu presupusa orientare pro-rusă a lui Andrei Marga, la atitudinea, la figura dacă vreţi, expresia feţei. Toate lucrurile acestea arată ceea ce Traian Băsescu ne-a şi spus că se consideră un şef jignit, un şef al cărui teritoriu a fost încălcat prin faptul că iată i s-a pus un ministru care nu-i convine. Asta este.
Mihai Gâdea: Despre profesorul Andrei Marga se ştiu deja nişte lucruri, nu-l descoperim acum…
Crin Antonescu: Nu, dar iertaţi-mă, este foarte, este cu atât mai grav pentru că profesorul Andrei Marga tocmai explica un lucru important la întrebarea care i s-a pus acolo. Măcar dincolo de etichetă, măcar pentru că Marga vorbea despre poziţia reală a ministrului de externe al României, cred că Traian Băsescu ar fi trebuit să aibă, să simuleze măcar o atitudine cuviincioasă, pentru că Marga nu vorbea despre orice, nu făcea poze cu copii, ci explica acelui domn care a întrebat ce a întrebat, că nu este vorba nicidecum de o schimbare a orientării fundamentale a politicii externe a României.
Mihai Gâdea: Foloseam în această introducere, că nu-l ştim de ieri de azi pe profesorul Andrei Marga, cred că este singurul om din România pentru care, români! în ţara noastră a venit Angela Merkel. În momentul în care rectorul Andrei Marga i-a oferit, a invitat-o, de fapt Universitatea Babeş-Bolyai la conducerea căreia se afla domnul Marga, a invitat-o pe cancelarul german pentru a-i oferi titlul de Doctor Honoris Causa şi ne aducem aminte foarte bine că pe la Bucureşti a trecut aşa într-o foarte mare viteză şi….
Crin Antonescu: Şi cu un scop foarte precis, că nu trecea deloc.
Mihai Gâdea: Nu trecea deloc.
Crin Antonescu: Da. Spunea să se plătească nişte bani şi să se termine cu nişte măgării care se petreceau la adresa unor firme germane.
Mihai Gâdea: Şi cu nişte „coruptionen”.
Crin Antonescu: Păi da, în sensul acesta zic şi eu măgării, ca să continui cu cuvintele plastice şi blânde.
Mihai Gâdea: Apropo de măgării, ce a fost ieşirea de astăzi a doamnei Roberta Anastase, moment în care a spus despre ministrul muncii, doamna Mariana Câmpeanu, că are afecţiuni psihice şi că, mă rog, este ceva chiar mai grav de atâta. Eu încerc să fiu cât mai….
Crin Antonescu: Domnule Gâdea, acum aş încerca eu să fac pe avocatul, îmi pare rău că nu sunt jurist. Primul aspect care îmi sare în ochi este de natură juridică, pentru că doamna Anastase a folosit nişte termeni atât de precişi, încât pare aproape un diagnostic şi am putea discuta despre, nu ştiu cum se numeşte impostura în termeni juridici, uzurpare de funcţie sau ceva de felul acesta. Oamenii sunt nervoşi, oamenii care au deţinut şi încă mai deţin doar o parte din putere, că şi asta este o discuţie foarte interesantă şi un studiu de caz, cine şi câtă putere deţine azi în România. Noi, sigur, raportându-ne la guvern, cum ar fi şi normal, spunem, vorbim despre noi, despre USL sau despre Guvernul Ponta, ca actuala putere, şi îi calificăm pe oamenii lui Băsescu drept opoziţie. Nu este chiar aşa în realitate în România şi o să revenim probabil, acum sau în curând. Ei sunt foarte nervoşi, sunt tensionaţi, pentru că, pe de o parte au pierdut în bună măsură zona care îi interesa mai mult, adică zona din care scoteau bani: ministerele, poziţiile publice. Mai au destul încă, dar cele mai importante. Au un şoc psihologic. Doamna Roberta Anastase a fost obişnuită să aibă o majoritate care să-i îngăduie să facă orice: să numere 80, 170, să declare şedinţe închise, să deschidă şedinţe, să treacă de foarte multe ori peste regulament, peste cutumă. Sigur că, în momentul ăsta, când vine valul din partea cealaltă şi când, în două ore se schimbă sistemul electoral şi te întrebi, chiar probabil doamna Roberta Anastase, domnule eu unde mai ies parlamentar în sistemul ăsta uninominal pur şi dur, cum îşi visau ei prin 2008. Sigur că eşti tensionat. Când eşti tensionat şi te enervezi, cum se spune în popor, la beţie şi la nervi îţi dai arama pe faţă şi aşa a înţeles doamna Roberta Anastase, cu acest grad de violenţă, să răspundă unor acuzaţii grave, ce-i drept şi din partea doamnei Câmpeanu, dar formulate într-un limbaj civilizat. Nu pot să înţeleg, vedeţi cât de înţelegător sunt. Am găsit circumstanţe atenuante, dar nu pot să înţeleg un singur lucru. Dacă această declaraţie era dată pe hol de către doamna Roberta Anastase, sigur era gravă, dar să dai un comunicat cu antetul cabinetului de preşedinte al Camerei Deputaţilor şi să şi semnezi cu această calitate un asemenea pamflet este cu totul şi cu totul nepotrivit şi indică un grad scăzut din nou de cultură politică.
Mihai Gâdea: Aş vrea să-i rog pe colegii mei să difuzăm fragmentul cu preşedintele Traian Băsescu, în interviul pe care l-a acordat la Chicago. Domnia sa tace de foarte multă vreme. De la momentul învestirii Guvernului Ponta, guvernului USL, moment în care a vorbit câte ceva, situaţia era de aşa natură, domnia sa a tăcut, a dispărut din spaţiul public, aşa cum bine aţi observat. Întâlnirea de la summit-ul de la Chicago i-a oferit posibilitatea să vorbească, a ales un loc prietenos pentru a transmite nişte mesaje. Ce fel de mesaje, cum se raportează la Guvernul Ponta – USL este ocazia să aflăm şi noi. Să urmărim fragmentul.

Traian Băsescu: Nu este un guvern convenabil pentru mine, pentru că trebuie să privesc cu atenţie la ce face acest guvern în raport cu ce spune, că una este să spui, una este să faci, dar eu cred că drumul României este ireversibil, indiferent cine este la putere. Nu se mai poate da ceasul înapoi, deja au apărut, din 2005 până acum, câteva schimbări atât de profunde încât oricine ar veni la putere nu mai poate face din judecători subordonaţi, nu mai poate face din serviciile de informaţii servicii la dispoziţie, nu mai poate face din procurori subordonaţi şi nu vor mai putea întoarce nici Codul Muncii, nu vor mai putea întoarce nici Legea educaţiei. Vor trebui, sunt sectoare care devin performante, tot mai performante datorită noii legislaţii.
Deci nu sunt atât de îngrijorat, chiar dacă, repet, nu-mi place. Dar ca şef de stat nu aveam cum să nu ţin cont că Guvernul care a fost şi-a pierdut majoritatea în Parlament, nu aveam cum să nu ţin cont că fosta opoziţie a dobândit majoritatea în Parlament, că sunt realităţi ale democraţiei. Anul acesta îl vom încheia cu o creştere economică în jur de 2%. În privinţa România eu sunt optimist. În primul rând România nu are datorii cum au vechile state ale UE, România are resurse. Avem o problemă care a săpat adânc în conştiinţa românilor, o neîncredere generată de criză. Va trebui să-i convingem că ei pot reuşi, cu ceea ce avem noi acasă, cu o singură condiţie, să vrea să reuşească, să nu caute tot timpul un vinovat pentru soarta fiecăruia dintre ei. Pentru soarta fiecăruia dintre noi suntem responsabili fiecare dintre noi. Poate între timp şi românii care au rămas acasă vor înţelege tot mai mult că soluţia este ca tu să fii responsabil de viaţa ta, şi nu statul, pentru că dacă aştepţi să devină statul cel care să aibă grijă de tine, statul îţi devine şi stăpân. Dacă vrei să fii liber faţă de stat, trebuie să înţelegi că viaţa ta depinde în primul rând de tine, şi nu de mila sau demagogia unui Guvern sau altul care să-ţi dea bani să trăieşti, ajutoare sociale. Sper ca până la sfârşitul mandatului să se mai întâmple două lucruri pe care le consider fundamentale: noua Lege a sănătăţii, care să introducă şi participarea privată în finanţarea sistemului de sănătate. În România sistemul pe care-l avem acum îţi permite o asigurare de sănătate suplimentară. Stai la ce-ţi dă statul. Eu, şi ca mine mulţi alţii, am fost nevoiţi să ne facem asigurări de sănătate în străinătate, pentru că n-am avut cum să vin cu bani suplimentari şi să spun: eu vreau servicii mai bune decât cele oferite de stat şi uite vreau acest tip de servicii de sănătate în caz că mi se întâmplă ceva. Este o luptă acum. Am încercat să promovez legea şi a existat o reacţie teribilă a sistemului. Vă spun regretele după ce-mi termin mandatul. Mai am destul. Mai am şi obligaţii, şi speranţe, şi convingeri. Sper să se împlinească toate. Încă sper să mai fac câteva lucruri care să modifice instituţiile statului în profunzime.

Mihai Gâdea: Reacţia publicului este absolut spontană. Vă mulţumesc pentru faptul că reacţionaţi spontan, însă am să vă rog să le păstraţi pentru pauza de publicitate ce urmează în câteva clipe. Domnule Antonescu, e ceva, aveţi ceva de spus cu privire…
Crin Antonescu: A, da, mult.
Mihai Gâdea: Aveţi mult…
Crin Antonescu: Dar încerc să le concentrez. Mai întâi să încep cu ce îmi place. Vedeţi cât sunt de tolerant în seara asta.
Mihai Gâdea: Sunteţi pozitiv în seara asta.
Crin Antonescu: Da, da. Sunt pozitiv în general. Dar n-am apucat să mă manifest. Super pasajul despre responsabilitatea noastră înainte de toate pentru soarta fiecăruia dintre noi. Superb pasajul, de asemenea, despre raporturile stat-cetăţean – dacă vrei milă de la stat şi pomană vei ajunge să fii sclavul statului. Superbe, liberale, perfect de acord! Cu o singură precizare. Da, eu sunt responsabil pentru soarta mea, nu statul, nu preşedintele, nu primul ministru. Dar aşa cum, de pildă, pot să-mi angajez un şofer ca să-mi conducă maşina, la fel votez şi plătesc din impozitele mele nişte guvernanţi sau primari sau miniştri sau preşedinte ca să facă anumite lucruri de care eu trebuie să beneficiez ca cetăţean. Deci dacă domnul Băsescu spune chestiune asta cu soarta aşa, filozofic, e superb. Dacă o spune politic pentru a arăta că statul nu mai are nici o responsabilitate, atunci nu e în ordine pentru că ar trebui să nu mai avem, dacă suntem fiecare exclusiv responsabili de soarta noastră şi ei n-au, ei, cei care ne guvernează, oricare ar fi aceia nici o obligaţie, atunci nu mai avem nevoie de ei. Apoi, încă două consideraţii. Unu: foarte ciudat începe preşedintele, spunând de ce nu îi convine guvernul; aţi văzut că spune şi de ce.
Mihai Gâdea: Da.
Crin Antonescu: Nu pentru că spunea despre Ponta ce spunea şi acum a trebuit să-i dea mandatul, nu pentru că e format din USL, ci pur şi simplu pentru că trebuie să fie foarte atent la el, la guvern, să vadă dacă se ţine de cuvânt. Păi, asta trebuie să facă oricum un preşedinte, probabil că asta facem toţi, dar un preşedinte trebuie s-o facă oricum. Înţelegem de aici care e oful domnului Băsescu, că pe vremea Guvernelor Boc sau Guvernului Ungureanu nu avea nicio grijă; guvernul era pe pilot automat şi pe butoane apăsa domnul Traian Băsescu. Acum e incomod şi neconvenabil pentru că trebuie să urmărească ce face guvernul, dacă se ţine de cuvânt sau nu se ţine de cuvânt. Şi, în fine, despre această reformă ireversibilă a statului şi despre drumul bun al României şi eu sunt optimist, de exemplu, în legătură cu România, dar nu pentru că domnul Funeriu ar fi făcut o lege extraordinară a educaţiei sau pentru că, mă rog, domnul Băsescu şi echipa sa ar fi făcut nişte reforme. De fapt, aici…
Mihai Gâdea: Domnule Antonescu, am o rugăminte…
Crin Antonescu: Da.
Mihai Gâdea: … pentru că simt că vreţi să detaliaţi şi pentru că sunt foarte multe lucruri de spus.
Crin Antonescu: Da, despre ce reforme a făcut Băsescu sau nu, după publicitate.
Mihai Gâdea: Despre reforme, despre intenţii. Luăm o scurtă pauză de publicitate. Doamnelor şi domnilor, urmăriţi “Sinteza zilei”. Invitatul nostru din această seară, preşedintele PNL, domnul Crin Antonescu. Detaliam, de fapt, spuneam că vom detalia după pauză replica dumneavoastră cu privire la spusele preşedintelui.
Crin Antonescu: Vorbeam despre reforma – şi ireversibilă pe deasupra – pe care o tot clamează domnul Băsescu de multă vreme şi o reia în acest interviu. Domnule Gâdea, cum să spun eu mai simplu… Ştiţi de ce cred eu că Grecia a ajuns în situaţia, mă rog, pe care o cunoaştem, dezastruoasă financiar, bugetar? Ţările, statele din bătrâna Europă, cu excepţia Marii Britanii, care are un model separat şi electoral, mă rog, de astăzi i se alătură şi România, dar în orice caz, economic…
Mihai Gâdea: O să vorbim şi despre asta.
Crin Antonescu: Da, dar în orice caz economic… Deci, cu excepţia Marii Britanii, bătrânele ţări din bătrâna Europă au cheltuit public foarte mult, din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult, până când au fost silite, în ultimii ani, şi pe contextul crizei mondiale, să facă nişte opţiuni. Grecia a ajuns atât de rău, pentru că în dilema de a sista cheltuielile pentru corupţie, cheltuielile publice pentru corupţie şi cheltuielile publice pentru statul social, Grecia a ales să le întreţină în continuare pe amândouă. Corupţia nu a fost limitată, ba chiar a crescut, cheltuielile sociale nu au scăzut deloc şi Grecia a ajuns aici. În ţara românească, marea reformă a lui Traian Băsescu şi a guvernelor sale şi a PDL constă în faptul că în această situaţie dânşii au ales să taie cea mai mare parte a cheltuielilor statului social; statului social, nu zic asistenţial. Eu nu vorbesc doar de cheltuielile nejustificate pe care, într-adevăr, guverne anterioare le-au făcut; pur şi simplu, statului social. De aici vine domnul Băsescu şi ne povesteşte că să nu aşteptăm noi de la stat ca pensionarul, care a muncit o viaţă întreagă pe unde a muncit el, să aibă un trai decent. Nu, e responsabil de propria soartă. Adică omul ăla, la 70 de ani, după ce a muncit o viaţă întreagă, acum nu ştiu ce trebuie să facă, să emigreze în Australia să crească tauri. De asta domnul Băsescu vine şi ne explică faptul că nu trebuie să aşteptăm de la stat, de fapt, că statul nu are nicio obligaţie, pentru că au preferat ca banii publici, câţi au avut, să-i ducă înspre clientelă; clientela a fost preferată obligaţiilor sociale. Acum au făcut asta, cred că toată lumea ştie. Faptul că au intitulat asta “politică de dreapta” sau “liberalism” ne-a revoltat mereu pe noi, liberalii, de exemplu, care am încercat să denunţăm chestiunea asta. Dar, una peste alta, domnul Băsescu, de fapt, nu a făcut nicio reformă. Pot să fiu de acord – şi nu numai în seara asta – că în Legea educaţiei, asta, a domnului Funeriu, există lucruri bune, lucruri care au fost acceptate, lucruri despre care se vorbea, lucruri care trebuiau făcute; ceea ce nu justifică alte aberaţii din lege. Pot să fiu de acord că, în bună măsură, Codul Muncii, ca să iau exemplele domnului Băsescu, Codul Muncii liberalizează piaţa muncii; ceea ce nu scuză nici faptul că el a fost adoptat fără niciun fel de dialog social şi fără niciun fel de consultare publică şi nici faptul că, sub aspectul sau sub pretextul acestei liberalizări, el, pur şi simplu, pune într-o situaţie foarte delicată forţa de muncă românească, în România, în contextul pieţei europene. În rest, domnul Băsescu avea mari reforme de făcut şi dacă dânsul crede astăzi că justiţia este ultraperformantă şi ultraindependentă, eu nu prea cred. Dacă ne spune, are tupeul să ne spună că serviciile de informaţii, vechea noastră temă, sunt independente şi nu mai sunt folosite de factorul politic, eu îi spun că probabil serviciile de informaţii fac politică ele, mai mult decât oricând, că în continuare există legi în vigoare în România care ar trebui puse în discuţie, dacă nu abrogate, prin care aceste servicii au activităţi economice nefireşti, că nu se întâmplă în altă parte, iar dacă Traian Băsescu ne spune că s-a făcut reformă în ceea ce priveşte viaţa politică din România, nu avem decât să ne aducem aminte ce s-a întâmplat până acum o lună, şi anume faptul că ne îndreptam încet, încet, încet nicidecum spre un regim care să se maturizeze democratic, ci către un regim autoritar condus de un singur om şi folosind instrumente politice şi extrapolitice. Cam asta cred despre reforma lui Traian Băsescu, şi aici este, după părerea mea, judecata asupra mandatului sau mandatelor sale până acum.
Mihai Gâdea: Astăzi, aţi fost susţinător în parlament şi până la urmă a fost şi votată această lege, a unui nou sistem electoral – poate că e spus nou, pentru că el nu este radical diferit, are nişte aspecte diferite.
Crin Antonescu: Este destul de…
Mihai Gâdea: E radical diferit?
Crin Antonescu: Aş putea să-i spun radical diferit.
Mihai Gâdea: Puteţi să ne explicaţi, în seara asta, pentru cei care ne urmăresc, care sunt diferenţele semnificative între modul în care am votat la ultimele alegeri şi modul în care vom vota la aceste alegeri care vor fi, nu ştiu, în octombrie, noiembrie, că am înţeles că se doreşte – aţi dori, sau cel puţin unii din USL ar dori ca alegerile să fie în octombrie – care sunt diferenţele semnificative şi mai mult decât atât, nu doar diferenţele tehnice mă interesează. Pe mine mă interesează cum eu şi oamenii de aici, din studioul ăsta, şi de acasă vor fi mai bine reprezentaţi prin alegerea pe care o fac.
Crin Antonescu: E o discuţie lungă. Eu încerc să comprim. Fiecare sistem electoral, din cele pe care peisajul democratic le cunoaşte, are avantaje şi dezavantaje, fiecare dă sau oferă dreptate unui anumit criteriu, dar generează frustrări în altele. Dacă, aşa cum s-a întâmplat ani de zile, partidele pun în faţa dumneavoastră nişte liste în care nu puteţi să umblaţi, faţă de care n-aveţi nici un fel de soluţie, să spunem, vă place doctrina liberală, vă place, în general, PNL, dar omul pe care îl aveţi sau oamenii pe care îi aveţi pe listă, pe care îi cunoaşteţi, pe care îi detestaţi, nu aveţi decât să puneţi ştampila pe ei – acest sistem care răspundea criteriului proporţionalităţii, adică ceea ce acum se clamează foarte mult şi ceea ce acum dispare, el răspundea perfect criteriului proporţionalităţii – orice forţă politică peste un anumit prag, care la noi s-a fixat mai întâi la 3, după aceea la 5%, era reprezentată în parlament. Votul dumneavoastră nu se pierdea. În formula valabilă în 2008, valabilă până acum.
Mihai Gâdea: Da?
Crin Antonescu: Aveam de-a face tot cu un vot proporţional cu aparenţe de uninominal, sau eu i-aş spune un semiuninominal, dar de fapt de ce s-a ajuns să intre oameni de pe locul 2, cum am intrat şi eu, şi poate o să mai fac o dată o precizare în legătură cu asta, că şi azi i-am văzut pe dragii de pedişti, că asta a fost suferinţa lor patru ani de zile. Alţii – de pe locul trei, alţii – de pe locul patru, unii chiar, am văzut recordul, e de vreo opt sute şi ceva de voturi, pentru că la nivelul întregii ţări, în conformitate cu criteriul proporţionalităţii, lucrurile erau corecte. Cu alte cuvinte, dacă pentru liberali, să iau acelaşi exemplu, au votat 25% dintre cetăţeni, atunci liberalii au avut, în baza acestei legi, 25% din mandate. Atenţie însă cum! Prin acest sistem de compensaţii, care face ca cineva, Norica Nicolai, de exemplu, cu 49% din voturi, să nu câştige mandatul, iar altcineva de pe locul doi, sau chiar locul trei, să câştige mandatul. Acum, mutaţia pe care o facem noi este aceea de la criteriul proporţionalităţii, la criteriul majoritar. Deci peste tot dumneavoastră veţi avea de ales între nişte oameni care poartă nişte culori politice sau nu şi conformaţia parlamentului va fi dată de suma câştigătorilor de colegii. Cu alte cuvinte, în fiecare colegiu va fi o competiţie, primul clasat ia mandatul. Asta bineînţeles poate să ducă la o nereprezentare sau o pierdere a votului, numai că noi nu putem să condamnăm uninominalul în general. Structurile de vot uninominal, cum sunt cele de la primărie, într-un tur sau în două, cum sunt cele de la preşedinţia unei ţări, când este vot direct. Toate astea pierd voturi. Votul meu dat lui Mircea Geoană a fost pierdut. Asta este viaţa. Cinci milioane de oameni care l-au votat pe Traian Băsescu nu sunt reprezentaţi. Preşedintele este unul singur. Zeci de mii sau sute de mii de oameni în oraşe mari pot vota un alt candidat de primar decât cel care câştigă. Putem spune că oamenii ăia nu sunt reprezentaţi. În sensul acesta, sigur că există o…
Mihai Gâdea: Pentru colegiul respectiv, pentru a fi cât mai clar.
Crin Antonescu: Dar consecinţele… Da.
Mihai Gâdea: În toamnă, dacă dumneavoastră candidaţi pentru Senat, deci am mai mulţi candidaţi. Din partea USL candidaţi dumneavoastră, din partea PDL candidează domnul Boc, să zicem, da?
Crin Antonescu: Da. Şi din partea altor partide alţi domni, plus posibili independenţi.
Mihai Gâdea: Bun. În condiţiile în care… Va fi în două tururi?
Crin Antonescu: Nu. Este într-un singur tur. Este cea mai dură formă de uninominal.
Mihai Gâdea: Deci, cine este pe primul loc acela a luat mandatul.
Crin Antonescu: A luat mandatul. Acum, care sunt consecinţele practice? Consecinţele practice ale unui asemenea tip de scrutin este că formaţiunile mari sunt avantajate. Adică dacă un partid are în medie 40% pe ţară şi altul are 20%. Păi dacă el în fiecare colegiu are 40% şi celălalt 20%, el câştigă toate colegiile, ăla cu 40%, la limită. Sigur că, în realitate, nu se întâmplă asta. Eu sunt de acord că sistemul este destul de brutal, chiar nu mă feresc de cuvântul ăsta pentru România. Sistemul a fost folosit în peisajul european în Marea Britanie şi este încă folosit. Partidul Liberal, de pildă, din Anglia, Partidul Liberal Democrat, ani de zile a făcut 15% – 20% din sufragii şi avea câteva mandate în parlament. Sigur că acolo contextul şi tradiţia sunt cu totul altele, dar în România asta va duce, foarte probabil, la simplificarea scenei politice şi vom avea două, poate trei partide, plus UDMR reprezentate în parlament şi se va ajunge, în această perspectivă, la o reordonare a vieţii politice pe aceste criterii. Care sunt însă şi avantajele? Unu: majorităţi solide. Doi: responsabilizarea totuşi a partidului care va desemna candidaţii, chiar ţinând cont de faptul că este un uninominal curat, adică nu punându-i în locuri în care să spere la redistribuire, ci punându-i pur şi simplu pe oamenii despre care crede că vor câştiga numai dacă sunt votaţi de cel mai mare număr de cetăţeni. Astea sunt efectele pozitive. Sigur, eu am spus şi în parlament azi: ipocrizia nu este între apucăturile mele. Da, USL optează acum pentru o lege pe care PD ar fi vrut să o dea sau Traian Băsescu în 2008, în bună măsură pentru a tranşa disputa politică cu PD, care într-adevăr a alarmat, pentru că riscă, nu să dispară din parlament, dar să devină nesemnificativ şi în felul acesta USL sigur că este favorizat, USL tinde să obţină o majoritate covârşitoare. Adică dacă, să spunem, în sistem proporţional am fi obţinut 55%, în acest sistem putem obţine 80% din colegii.
Mihai Gâdea: Am să vă mărturisesc un lucru foarte simplu. Pe mine un pic mă înspăimântă asta cu 80%.
Crin Antonescu: Este foarte bine. Este o reacţie normală din partea dumneavoastră.
Mihai Gâdea: Pentru că pe mine majorităţile acestea foarte puternice mă înspăimântă un pic. Eu aş vrea, sigur că nu vreau să fie, avem nişte guverne foarte fragile, care sunt susţinute în parlament aşa, la limită şi… Dar un 80% pe mine mă înspăimântă.
Crin Antonescu: Domnule Gâdea, este şi de speriat. Sunt perfect de acord cu dumneavoastră. Lucrul care mă consolează şi care sper să vă mai liniştească şi pe dumneavoastră este că acest 80% – probabil nu o să fie 80%, nu ştiu, până la toamnă se pot întâmpla multe, noi vorbim pe situaţia actuală, o să fie 60% şi ceva, 70%; este mult oricum – dar acest 60%-70%-80%, cât vreţi dumneavoastră, nu este al unui singur partid. Să nu uităm că este vorba, totuşi, de o alianţă de trei partide, cu orientări doctrinare diferite, care acoperă în bună măsură plaja de opţiuni politice şi care în nici un caz nu prezintă riscul de a deveni un partid monolit, un partid stat, un partid unic sau un partid dominant
Mihai Gâdea: Vă pun o întrebare: Nu credeţi că ar fi fost si mai democratic, este evident, are un sens în sine, eu apreciez foarte mult tipul de democraţie din Marea Britanie, cel de unde este luat modelul, dar nu ar fi fost poate mai democratic, dacă democratic poate fi şi mai democratic, să avem de ales în următoarea structură: vot uninominal dar în două tururi de scrutin. În două tururi de scrutin ar fi oferit o legitimitate totală….
Crin Antonescu: Corect.
Mihai Gâdea: Dădeam exemplul mai devreme, dumneavoastră, Emil Boc, Kelemen Hunor şi Gigi Becali. In condiţiile în care dumneavoastră luaţi 30%, asta sigur că vă oferă, sunteţi pe primul loc, luaţi mandatul. Dar în condiţiile în care avem un tur doi în care primii doi, poate nu cel de primul loc este preferatul majorităţii din comunitatea respectivă, nu ar fi fost mai democratic?
Crin Antonescu: Ba da. Şi am spus-o şi azi în parlament, opţiunea mea strict personală, pentru că atunci când iniţiezi legi nu te exprimi numai pe tine. Asta a fost o lege iniţiată de mine şi de Victor Ponta evident în mod simbolic. A fost o decizie a partidelor noastre. Opţiunea mea strict personală era fie pentru revenirea la sistemul de liste, care astăzi iată face obiect de nostalgii, dar care a fost atacat cu vehemenţă 15-20 de ani în România, sau uninominal în două tururi. Vă aduceţi aminte că atunci când s-a modificat legea pentru alegerile locale am spus foarte clar, uninominal în două tururi şi la primării unde este de-a dreptul absurd şi unde la noi este ca la nimeni, nimeni nu mai are primari aleşi dintr-un tur. Parlamentari sunt în Marea Britanie şi în alte părţi, dar primari nu are nimeni aleşi dintr-un singur tur. Adică nu poţi fi liderul executiv al unei comunităţi dintr-un singur tur. Este ca şi cum ai fi preşedintele României dintr-un singur tur, sau al altei ţări. Nu se poate. Şi atunci am spus, corect era fie pe liste, dacă vrem proporţionalitate, fie dacă vrem să dăm….
Mihai Gâdea: De ce nu aţi făcut-o?
Crin Antonescu: Păi nu am făcut-o, şi am să vă spun extrem de cinstit, în momentul în care PDL şi cu majoritatea lui de atunci au impus alegeri locale într-un tur, şi PSD a votat împotrivă, se tot vehiculează, vehiculează pedeliştii ideea că şi pesediştii au votat. Nu! Pesediştii nu au votat. Primarii pesedişti, ca şi primarii liberali s-au bucurat. Este o deosebire între a te bucura şi a vota. Sunt martor că împreună cu Victor Ponta am luat deciziile politice şi că ele s-au respectat şi în parlament noi am votat împotriva alegerii primarilor într-un tur. Dacă aşa s-a întâmplat, şi-mi pare rău că atunci nu a existat, cu excepţia câtorva jurnalişti, Bogdan Chirieac este unul care a făcut un laitmotiv şi pe bună dreptate din asta, de a denunţa caracterul nepotrivit al alegerilor dintr-un tur al primarului, în momentul în care s-a întâmplat asta, de ce s-a întâmplat? Şi vă răspund acum cu maximă sinceritate. Păi s-a întâmplat pentru că PD care avea şi încă are baza în primarii titulari a dat o lege prin care să-şi favorizeze interesele sale politice. Ei bine, USL a venit în contrapartidă, da?, şi noi liderii a trebuit să mergem pe această voinţă, să facem la parlament acelaşi lucru. Numai că, atenţie, la parlament vot majoritar într-un singur tur de scrutin există. Este o formulă democratică acceptată. La aleşii locali nu.
Mihai Gâdea: Vă pun o întrebare şi mizez pe sinceritatea dumneavoastră, spuneaţi mai devreme că ipocrizia nu este una dintre…, nu este unul dintre defectele dumneavoastră, lucru cu care sunt de acord. Motiv pentru care vă întreb foarte tranşant, foarte direct. Miza lui 70%, să zicem, pe care-l speraţi conform acestui tip de vot, este suspendarea fără drept de apel a lui Traian Băsescu?
Crin Antonescu: Nu. Nu este nici măcar modificarea Constituţiei. Pentru că, repet, dacă vom avea 66%, două treimi, ceea ce este destul de probabil, dacă lucrurile se vor menţine ca acum, vor merge bine, nu va fi uşor să facem o constituţie împreună. Avem multe păreri diferite. Şi azi în parlament a fost un vot la care PSD a votat într-un fel şi noi în altul. Şi vor mai fi astfel de ocazii. Nu, pentru suspendarea preşedintelui, eu cred că nu majoritatea de 60% sau 70% contează. Pentru suspendarea preşedintelui, dacă de asta va fi vorba, sunt alţi termeni, alte elemente. În orice caz, majoritatea în viitorul parlament noi o aveam în orice sistem; dacă ăsta era scopul, nu modificam sistemul electoral pentru asta. Din punctul meu de vedere, o mai spun o dată, cât se poate de tranşant, scopul prin această lege este ca în România să rămână două partide, pentru următorul ciclu cel puţin, două partide semnificative, două partide mari: unul de stânga – PSD şi unul de dreapta – PNL, chiar dacă ele sunt acum în alianţă şi în alianţă vor obţine acest scor. Că se va întâmpla aşa sau nu, nu ştiu, vom vedea, dar asta cred că… asta, din punctul meu de vedere, ar fi sănătos şi de asta am optat pentru o formulă, repet, atât de radical diferită de ceea ce am avut până acum.
Mihai Gâdea: Mai vedem un fragment din interviul oferit de preşedintele Traian Băsescu acelei televiziuni din Chicago şi revenim apoi la comentarea, evident, a spuselor domniei sale şi la un interviu-fulger. Vă rog, materialul.
„ Traian Băsescu: România a avut o abordare extrem de abruptă din acest punct de vedere, chiar dacă ea a fost tergiversată. A mers pe principiul “restitutio in integrum”, ceea ce nu s-a întâmplat în prea multe ţări foste comuniste. La noi s-a mers pe această linie şi nici nu s-a pus o limită până la care sunt acceptate revendicările. Oricine a revendicat ceva, s-a încercat un proces de restituire. Asta ne-a costat extrem de mult şi a şi stimulat, mi-aş permite să spun, şi impostură, şi fraudă. Am avut foarte mulţi oameni care au dobândit proprietăţi fără să fi fost vreodată proprietari, doar venind cu certificate din afară, că sunt ruda nu ştiu care, de a cincea spiţă a defunctului sau foarte mulţi care au revendicat mai mult decât au avut şi s-au declanşat procese infinit de lungi. Acum suntem într-o mare dificultate, după ce am plătit, cred, cu tot cu restituirile, zeci de miliarde, constatăm că încă mai avem un volum foarte mare de revendicări şi trebuie să căutăm alte surse, pentru că restituirea în natură de multe ori nu mai este posibilă. Vom găsi soluţii. Cert este că abordarea pe care a avut-o România, de a face “restitutio in integrum”, a fost şi extrem de costisitoare, şi extrem de greoaie, dar nu vom modifica principiul, vom merge pe ideea că cei care au dreptul la o restituire, s-o primească” .
Crin Antonescu: Perfect de acord, chiar cu tot.
Mihai Gâdea: Iată…
Crin Antonescu: Nu, aici, preşedintele a descris foarte corect ceea ce s-a întâmplat. Pe noi, pe liberali, ne preocupă principial, în mod special această problemă. Nu avem, nici eu, nici alţi colegi din conducerea partidului, nimic de revendicat. Dar e o chestiune de principiu, e o chestiune care ţine de o valoare fundamentală a liberalismului, care este proprietatea. Cred că pentru lucrurile pe care Traian Băsescu le descrie corect, apropo de cei doi termeni, foarte bine fixaţi de altfel, impostură şi fraudă, care a fost, în fond, în dauna adevăraţilor proprietari sau urmaşilor adevăraţilor proprietari, pentru asta se fac vinovate toate autorităţile cu responsabilitate directă şi toate guvernele, la urma urmelor, de până acum. Şi, de altfel, noi am şi constituit ieri, luând în discuţie această temă ca pe una din temele grele, foarte grele ale guvernării în care suntem implicaţi, am şi constituit o comisie, la noi, la partid, în fine, care să se ocupe cu această problematică, în căutare de soluţii, condusă de domnul Tăriceanu, fost prim-ministru, fost ministru al economiei, şi o să vedem ce soluţii se pot găsi; ştiu că şi guvernul le caută. Da, e o chestiune care ne preocupă în mod special, pentru că e vorba de un principiu. În rest, discuţia istorică despre “restitutio in integrum” şi toate celelalte se poate face, dar situaţia e aşa cum a descris-o aici Traian Băsescu.
Mihai Gâdea: Da. Haideţi să facem interviul-fulger pe care l-am anunţat şi pe care l-am mai făcut. Zâmbiţi!
Crin Antonescu: Zâmbesc, da.
Mihai Gâdea: Vă place interviul-fulger sau dimpotrivă?
Crin Antonescu: Sigur, sigur.
Mihai Gâdea: Ce notă aţi acorda guvernului Ponta de la instalare şi până acum?
Crin Antonescu: Guvernului Ponta sau lui Victor Ponta?
Mihai Gâdea: Nu, guvernului.
Crin Antonescu: Guvernului Ponta? Nouă, deocamdată, nouă.
Mihai Gâdea: Şi lui Victor Ponta?
Crin Antonescu: Lui Victor Ponta aproape zece. Cred că Victor Ponta s-a mişcat foarte bine, în calitatea sa de prim-ministru. Ţineţi cont de faptul că nu e uşor să, mă rog, devii prim-ministru aşa, cam pe neaşteptate. Cred că s-a mişcat foarte bine, cred că a găsit tonalităţile corecte, cred că nu a falsat, ceea ce e mare lucru. Episoadele nefericite de pe la învăţământ, mă rog, i-ar putea pune un minus înainte, dar, totuşi, trebuie să admitem că nu avea de unde să ştie primul-ministru că, la un moment dat, în cariera unui profesor universitar există articole discutabile.
Mihai Gâdea: USL-ului ce notă i-aţi da?
Crin Antonescu: A, USL-ului? 10 din plin. USL e ceva ce chiar aş vota cu două mâini. Da, domnule Gâdea, chiar nu râd. USL e o performanţă în sine, faptul că există, faptul că a ţinut. Ştiţi că noi am vorbit mult despre nevoia ca noi să rezistăm, să rămânem uniţi, să ducem aceste alegeri, să ducem această bătălie politică. Ori, USL a reuşit o victorie extraordinară, în sensul în care, aşa cum povesteam, păstrându-şi unitatea, păstrându-şi determinarea, neintrând în niciuna din capcanele, nici liderii USL naţionali, locali. Iată, a reuşit să vină la putere, să răstoarne un guvern şi o parte din putere care dăuna acestei ţări. USL-ului chiar îi dau nota 10 din plin.
Mihai Gâdea: Veţi schimba Legea referendumului, care în momentul de faţă împiedică de fapt suspendarea preşedintelui?
Crin Antonescu: Da. Există chiar o iniţiativă legislativă în acest sens care şi-a pornit cursul şi cred că este normal, pentru că e aberantă în sine această lege.
Mihai Gâdea: Credeţi că măsurile anunţate de guvern, de restituire a banilor reţinuţi din pensie, CAS, şi de restituire a 8%, la 1 iunie, şi la 8% la 1 decembrie, de fapt, nu la 1 decembrie, pentru luna decembrie, vor fi lucruri care se vor face ad litteram?
Crin Antonescu: Da. Sunt absolut convins. De altfel, uitaţi-vă că guvernul – şi asta îmi place foarte mult la acest guvern, deocamdată, când n-o să-mi placă ceva, o să vă spun, fiţi convins – guvernul nu a făcut deloc, aşa cum ne-a acuzat, promisiuni populiste, iresponsabile, n-am vândut iluzii. Până la urmă, sunt lucruri minimale. Restituirea banilor către oamenii cărora le-au fost reţinuţi ilegal era un lucru absolut obligatoriu, iar această restituire la salarii de 8, cu 8, e una prudentă, e una pe care noi am anunţat-o, e una care a fost studiată, negociată cu FMI, deci nu s-au promis nebunii. Sunt lucruri foarte, foarte serioase, n-am nici un fel de îndoială şi de asta îmi pare foarte rău că, de pildă, un om foarte dedicat, precum doamna ministru Mariana Câmpeanu, a fost insultat, pentru că scandalul a pornit de acolo. Roberta Anastase a insinuat, absolut nejustificat, că noi am vrea alegeri puţin mai devreme, pentru ca guvernul să nu se achite de aceste obligaţii asumate, şi sigur că atunci Mariana Câmpeanu, care e un om care chiar e dedicat, devotat şi care munceşte foarte mult, ca ministru, şi a făcut-o şi ca deputat, s-a indignat şi a spus adevărul.
Mihai Gâdea: Odată cu trecerea timpului, în această formulă, ca să nu-i mai spunem coabitare, această formulă politică, şansele domnului Traian Băsescu de a fi suspendat cresc sau scad?
Crin Antonescu: Nu ştiu ce să vă spun. Eu cred că va veni foarte curând. Nu ştiu dacă până în alegeri, dar probabil după alegeri sau după alegeri cu siguranţă, un moment al adevărului în care e greu să ne imaginăm că Traian Băsescu va reintra în prerogativele sale, va elibera sau va accepta eliberarea unor instituţii, pentru că vorbeam de cine deţine puterea. Traian Băsescu continuă să deţină foarte multă putere, nejustificat şi neconstituţional de multă putere în statul român, şi asta, situaţia asta trebuie oricum suspendată. Dacă pentru asta va fi nevoie şi de suspendarea preşedintelui, vom vedea.
Mihai Gâdea: Ce aţi dori să se spună şi care ar fi eticheta, brandul care aţi dori să rămână în urma construcţiei politice pentru care aţi luptat într-atât de mult peste timp, şi aici mă refer la USL?
Crin Antonescu: Aş dori să se spună, pur şi simplu: iată că se poate, iată nişte oameni care s-au ţinut de cuvânt. S-au ţinut de cuvânt în relaţiile dintre ei, pentru că până la urmă, deocamdată, cea mai mare performanţă a noastră, în USL, este că am reuşit să dovedim, repet, până acum, că nişte oameni politici, nişte lideri, nişte personalităţi, şi nu mă refer doar la cei trei preşedinţi, pot să stea împreună, pot să se ajute unul pe altul, pot să nu fie ranchiunoşi, invidioşi, lacomi. Deci, lumea să spună, după guvernare, că nu e vorba aici de relaţiile dintre noi, iată că se poate, iată că sunt nişte oameni care s-au ţinut de cuvânt, iată că într-adevăr instituţiile româneşti pot funcţiona ceva, ceva mai aproape de ceea ce ne-am dori şi ceea ce vedem în altă parte. Atât mi-aş dori, pentru că oricum USL este o construcţie care are o durată de viaţă relativ scurtă.
Mihai Gâdea: Domnule preşedinte Crin Antonescu, e realmente o plăcere să ne reîntâlnim, şi acest dialog, cred şi pentru telespectatori, vă mulţumesc foarte mult pentru participarea la emisiunea noastră” .
(Prin Monitoring Media: Antena 3, Sinteza zilei, 21:30)

16 mai 2012

PROFETIILE VANGAI



- Ii vad cam de un an de zile. Sunt transparenti. Ei apar asa cum omul isi vede chipul reflectat in apa. Sunt imbracati in haine aidoma zalelor, care stralucesc precum solzii de peste. Se pare ca printre ei se afla si femei. Pletele lor se aseamana cu algele si sunt moi ca puful de gasca, inconjurandu-le capetele ca niste aureole! Uneori, in partea din spate au ceva asemanator cu aripile. Adesea cand ma intorc in casa mea din Petrici, ii gasesc asezati prin camere. Vorbesc cu ei. Cateodata, de la distanta, inca inainte de a ajunge la poarta casei aud sunete lente si taraganate, ceva ca o melodie, ca si cand un cor ar canta psalmii.
Imi spun ca vin din tara Vamfim, sau cel putin asa inteleg eu, si ca aceasta este a treia fata de Pamant.
- A treia de unde?
- Nu-mi spun, iar eu nu pot sa-i inteleg. Nu-mi spun nici cu ce scop vin aici. Uneori, unul dintre ei ma prinde de mana si ma duce in tara lor. Pornim. Merg pe un pamant semanat cu stele, ca si cum as calca pe ele. Cei care ma insotesc se deplaseaza cu repeziciune, de parca ar sari. Pleaca si se intorc. Pe pamantul lor totul este foarte frumos. Aici este o natura atat de minunata incat, pur si simplu, nu poate fi descrisa... insa nu stiu de ce nicaieri nu vad case.  Aceste fiinte sau veniti, nu stiu cum sa-i numesc, sunt foarte severi. Cand vorbesc, glasurile lor rasuna ca ecoul. Uneori imi aseaza la urechi ceva asemanator castilor. Acolo, pe pamantul lor, totul este foarte bine organizat si pe pamantul lor se munceste mult. Aceste fiinte imi spun ca eu sunt cea mai directa legatura a lor cu pamantul. Ei comunica cu foarte putin oameni de pe planeta noastra. Ei ne controleaza. Nu imi ingaduie sa vorbesc despre ceea ce vad, despre ceea ce aud pe planeta lor. Cateodata unii dintre ei imi spun: "Venim pentru un timp si trebuie sa ne intoarcem imediat. Nu cere prea mult de la noi si nu ne intreba, pentru ca ne este interzis sa vorbim"...Intr-o zi, doi dintre ei au asezat doua sculpturi, reprezentand, se pare, doi vestiti barbati de ai lor. Cunosc locul cu exactitate, da nu pot sa va spun unde este. Una din sculpturi este a unui barbat, care sta ingandurat parca, sprijinandu-si capul cu mana. Cealalta este a unui barbat, care sta in picioare si tine in mana sa dreapta un fel de instrument, pe care, cu mare greutate, l-as putea asemui cu un pistol... Cand au asezat sculpturile, una din aceste fiinte i-a spus celeilalte:
- N-ar trebui sa le mutam putin mai departe, pentru a nu fi vazute de oameni?
Iar cealalta i-a raspuns: Nu te teme, nu vezi ca sunt orbi?
Cativa ani mai tarziu. Revenind de la Rupi la Petrici, sora Vangai, Liubka, i-a povestit ceva si pe urma, fara sa vrea, a trantit cu putere poarta, iar Vanga i-a spus:
- Nu vorbi tare si nu face zgomot, pentru ca in casa sunt foarte multi oameni!
Desigur, dupa sora ei, acolo nu era nimeni, deoarece casa Vangai era intunecata, linistita si pustie, adica asa cum este intotdeauna cand Vanga nu se afla acolo.
Dar, dupa Vanga:
- Am intrat in casa si m-am asezat in mijlocul holului, la parter, iar ei s-au randuit in jurul meu. Erau cu totii barbati in varsta, mai degraba batrani, imbracati in haine stralucitoare. straluceau atat de puternic, incat holul parea scaldat in lumina soarelui. Mi-au spus: "Stai in picioare si asculta, iar noi iti vom vorbi despre viitor. Nu te teme de nimic pentru ca in fata usii tale este un paznic, un stalp de fier". Mi-au mai spus ca inca nu a venit vremea sa va spun tot ceea ce mi-au impartasit, dar pot sa va citez urmatoarele:" Lumea va suporta multe schimbari. Va urca si va cobora. Si echilibru va aparea atunci cand vom incepe sa vorbim cu oamenii!"...
Cine sunt aceste aceste fiinte care comunica cu Vanga si ca populeaza adesea casa ei? Dupa parerea ei, intre ele exista o anumita ierarhie pentru ca au sefi, care vin mai rar si, de regula, atunci cand trebuie sa comunice despre evenimente exceptionale, sau cand urmeaza sa se intample mari catastrofe.
In astfel de ocazii ea devine palida, lesina si dintre buze, incepe sa se auda un glas care nu are in nimic in comun cu acela al sau. Este un glas foarte puternic si cu un timbru total diferit. Cuvintele si propozitiile care ies de pe buzele sale nu au nimic comun cu vorbele pe care Vanga le intrebuinteaza in vocabularul sau cotidian. Ca si cum o ratiune, o constiinta straina ar patrunde in ea pentru a comunica prin gura ei evenimente majore care urmeaza sa se petreaca in viata oamenilor.
Cele mai socante predictii pe care Vanga ( care era oarba) le-a facut in 1980. In acel an Vanga a spus urmatoarele: “ La sfarsitul secolului, in august 1999 sau 2000, Kursk va ajunge sub apa si intreaga lume va plange dupa el” Atunci aceste cuvinte pentru intreaga lume stiintifica si nu numai, pareau a fi o adevarata prostie. Cum poate orasul Kursk din Rusia sa ajunga in totalitate sub apa? Dar au trecut 20 de ani si deodata cuvintele lui Vanga au capatat un sens groaznic. Submarinul Kursk a haufragiat in urma unei explozii a combustibilului unei torpile. Imensul submarin Kursk, care purta acelasi nume cu a orasului a disparut sub apa pentru totdeauna, in marea Barents. Nu au existat supravetuitori. Iata ca Vanga a avut dreptate in aceasta situatie.

Vanga a mai prezis si alte lucruri.
1. “Groaza, groaza! Teroare! Fratii americani vor cadea sfasiati de pasarile din fier. Lupii vor urla din tufisuri si sange nevinovat va curge rauri” (1989).
Rezultatul : Predictia s-a realizat in 2001. Cu totii stim ce s-a intamplat in SUA odata cu actele de terorism in urma carora cele doua cladiri “Gemeni”, WTC , au disparut pe 11 septembrie luand vietile a miilor de oameni nevinovati.
Descifrare
Cele doua cladiri “Gemeni” distruse in totalitate pe 11 septembrie 2001 in viziunea lui Vanga erau “Frati”. “Gemeni” – “Frati”. “Fratii americani vor cade…” In aceste doua cladiri au fost indreptate avioanele “pasarile de fier” deturnate de catre teroristi. Dar ce legatura are aici tufisul? “Lupii vor urla din tufis” E simplu; din limba bulgara cuvantul tufis se traduce in engleza ca Bush, ceea ce vrea sa spuna ca “Lupii vor urla” din spatele lui Bush, adica tragedia se va produce pe timpul presedentiei lui Bush.

La zece ani de la moartea sa, faimoasa prezicătoare oarbă Vanga Dimitrova nu a fost încă redată pământului, titrează în ediţia sa de miercuri publicaţia moscovită 'Jizni', fără a preciza unde se află rămăşiţele pământeşti ale acesteia. Vanga a murit la vârsta de 85 de ani, de cancer, iar ziua morţii şi-a prezis-o singură cu mulţi ani înainte de producerea evenimentului - 11 august 1996. S-a scurs aproape un deceniu de la moartea femeii, dar prezicerile sale continuă să atragă atenţia la fel de mult ca şi cele ale lui Nostradamus. Există o întreagă listă cu preziceri de importanţă crucială pentru istoria lumii făcute de Vanga, ce au pus în încurcătură minţi raţionale şi luminate. Bunăoară, Vanga a numit cu exactitate matematică ziua în care va începe cel de-al doilea război mondial şi invadarea fostei Iugoslavii de armata germană. A prezis moartea regelui bulgar Boris al III-lea. Cu o jumătate de an înaintea morţii lui Stalin, femeia a prezis ziua şi condiţiile în care acesta va pieri, fiind arestată şi întemniţată. A fost eliberată din închisoare abia după moartea sângerosului dictator de la Kremlin. Vanga ştia dinainte de invazia trupelor sovietice în Praga revoltată, în 1968. În 1969, Vanga a anticipat victoria Indirei Gandhi la alegerile parlamentare anticipate. Catastrofa de la Cernobâl, perestroika, ieşirea lui Gorbaciov de pe scena marii politici, destrămarea URSS - toate s-au întâmplat conform prezicerilor bătrânei oarbe, care nu avea noţiuni prea profunde de politologie sau geopolitică. Până şi arestarea recentă a unui şarlatan în Rusia, care promitea mamelor din Beslan învierea copiilor morţi, în schimbul unei sume de bani, tot pe seama prezicerilor sale a fost pusă. Înainte de a muri, Vanga l-a demascat, chiar în faţa camerelor de filmat, pe un şarlatan care se dădea drept vraci şi dădea asigurări că tămăduieşte de toate bolile şi că, prin meditaţie, ar putea să învie până şi un mort. În timpul vieţii, nimeni n-a reuşit să dezlege misterul legat de prezicerile bulgăroaicei oarbe. Însă, după cum susţine publicaţia menţionată, oamenii de ştiinţă au găsit cheia acestui fenomen, de care s-ar servi în prezent serviciile speciale ruse pentru a dejuca acţiuni teroriste. Omul de ştiinţă rus Iuri Negrebiţki, care a cercetat fenomenul Vanga, a găsit o metodă cu ajutorul căreia poate nu doar să prezică unele catastrofe, dar şi să le prevină. Raportul său despre metodele netradiţionale de combatere a terorismului a fost discutat recent la o reuniune confidenţială a conducerii Ministerului rus de Interne. Înainte de a ajunge în atenţia serviciilor speciale ruse, fenomenul Vanga a fost studiat în ţara de origine a prezicătoarei. Institutul pedagogic din Sofia a înfiinţat încă în anul 1967 un laborator special care a încercat să descifreze prezicerile sale. Profesorul Gheorghi Lozanov, care conducea acest laborator, a inclus-o pe Vanga (analfabetă) pe statele de angajaţi ai instituţiei. Casa Vangăi era arhiplină de aparate de ascultat, care înregistrau toate discuţiile sale cu persoanele care o vizitau, iar prezicerile ei erau verificate. Oamenii de ştiinţă bulgari susţin că acestea s-au împlinit în proporţie de 70-80%. Negrebiţki susţine că creierul Vangăi era mobilizat pe căutarea informaţiei exact ca un computer. La baza metodei prezicerilor stă, în opinia lui, capacitatea de a găsi rapid şi eficient legături între cauză şi efect. „Lumea este făcută astfel încât nimic nu e întâmplător!”, spune Negrebiţki, care a patentat recent o metodă de stabilizare a câmpurilor electromagnetice între oameni şi obiecte, descoperită după 20 de ani de cercetări: o combinaţie specială de cifre introdusă în calculator alături de numele pacienţilor influenţează starea de sănătate a acestora şi o schimbă în bine, potrivit publicaţiei 'Jizni'. Datele experimentului său au fost preluate de Ministerul pentru Situaţii de Urgenţă de la Moscova, pentru prognozarea şi prevenirea unor situaţii ieşite din comun. Negrebiţki a colaborat o vreme cu Rosaviacosmos, toate lansările de rachetă cu participarea sa decurgând în condiţii excelente, conform aceluiaşi ziar. Negrebiţki a fost o vreme consultant la Ministerul rus de Interne, în prezent numărându-se printre consultanţii ministrului rus al economiei.

Titlul subiectului: Al treilea razboi mondial aproape de foarte mult - preziceri Vanga Scris de: aress1818 din 02 Ianuarie 2009, 20:28:07 -------------------------------------------------- ------------------------------ Din pacate prezicerile celebrei clarvazatoare bulgaroaice Vanga s-au confirmat 100%.pana acum ...
Vânzarea Previziunile preluate dintr-un ziar rusesc (traduse cu traducator Google):
2008 - Încercarea de a patru şefilor de guvern. Conflictul din indo. * Acesta va fi una
dintre cauzele de război din lumea a treia.
2010 - începutul războiului din lumea a treia. Războiul va începe în noiembrie 2010 şi sa
încheiat în octombrie 2014. Will, ca de obicei, va fi apoi aplicate arme nucleare în primul
rând, şi apoi arme chimice.
2011 - ca urmare a căderi în emisfera nordică nu va rămâne nici animale sau de vegetaţie.
Apoi, musulmanii vor salariul de război împotriva chimice care au supravieţuit europeni.
2014 - Cei mai mulţi oameni vor suferi gnoynikami, cancer de piele şi alte boli de piele(o consecinţă a războiului chimic).
2016 - Europa este aproape nelocuita.
2018 - a devenit noua putere mondială China. * Azvivayuschiesya ţară se întoarcă de la
exploatatori de operare.
2023 - uşor schimba orbita Pământului.
2025 - Europa nu este încă stabilit.
2028 - a crea o nouă sursă de energie nucleară (probabil că este controlată de energie de
fuziune). Foamea este treptat depăşite. Lansarea nave spaţiale cu echipaj la Venus.
2033 - topirea gheţii polare, creşterea nivelului mării.
2043 - economia mondială este înfloritoare. În Europa, regula musulmani.
2046 - a ridicat nici un organisme. Înlocuirea organismele devine una dintre cele mai bune metode de tratament.
2066 - în timpul unui atac asupra musulman * pe care o folosesc arma SUA noi - climatice. * De răcire ezkoe.
2076 - societatea fără clase (comunismul).
DESPRE ROMANIA Vanga nu a avut copii, insa a avut mai multi nepoti din partea fratilor si a surorilor pe care i-a iubit mult si i-a ajutat. Dintre toti nepotii, cea mai apropiata de ea a fost Diana Radneva, careia Vanga i-a incredintat, cu numai cateva zile inainte de a muri, ultima si cea mai de pret profetia a sa: profetia despre Romania – o profetie despre rolul important al poporului roman in procesul de evolutie spirituala ce se va petrece in viitorul apropiat la nivelul intregii planete. Aceasta profetie a fost inregistrata pe banda de magnetofon. Vanga i-a indicat Dianei sa dezvaluie aceasta profetie la data de 24 ianuarie 2005 si mesajul sa ajunga in Romania. Vanga a spus: "Romanii sunt oameni speciali si cu toate ca Dumnezeu i-a ales pentru o nobila misiune, din nefericire, multi dintre ei nu mai cred in valorile lor nationale. De aceea, daca acest mesaj – pe care am indatorirea sa-l transmit – le este adus de un strain,va fi mai bine primit de ei decat daca l-ar primi de la unul de-ai lor."
Eu sunt prea mica pentru ca el sa vina la mine, asa ca eu transmit aceasta veste care mi-a venit de Sus si care va trebui dezvaluita in luna ianuarie, ziua 24, anul 2005. In cel mult o luna de zile, aceasta profetie sa fie dusa aceluia la care voi face referire aici. Daca nu se va putea ajunge la el, atunci sa fie data oamenilor din jurul lui. Sa va ajute Dumnezeu! In bucuria acestei lumi, in Romania va fi ACELA care a fost promis lumii. Intraga lume se va bucura de nasterea lui. Dumnezeu il va ocroti intr-un loc, departe de locul unde se odihnesc strabunii sai, pana cand va veni ceasul sau. Putere de Sus el va avea! Pamantul, Apa si Focul il vor ajuta. Odata cu inceperea lucrarilor lui in aceasta lume, minciuna va disparea. Acest lucru se va intampla in 2005. El va fi piatra de temelie pentru omenire. Primul care il va recunoaste,va fi poporul sau. Drept rasplata, va aduce acest popor pe inalte culmi ale desavarsirii din aceasta lume. Acest popor va fi un exemplu real pentru toate popoarele lumii. El nu va calari un cal real, cu unul de fier pe care singur il va manui." Anul 2005 a trecut... mai ramane doar sa putem recunoaste, dincolo de aparente, toate aceste realitati tainice anuntate de Vanga. Adesea, multe dintre evenimentele,transformarile spirituale chiar salturile de mare anvergura, trec neobservate de catre oamenii preocupati mai mult de lumea materiala. Cunoscand aceasta profetie a Vangai, se cuvine ca noi sa devenim mai constienti si mai  atenti la semnificatia tainica a anumitor evenimente pe care le traversam. Daca coroboram acest mesaj cu alte mesaje despre Romania – cum ar fi mesajul indianului Sundar Singh si al clarvazatorului Petrache Lupu – ar fi bine sa ne pregatim din punct de vedere spiritual pentru a fi la inaltimea transformarilor spirituale care ne asteapta.
Este semnificativ faptul ca toate aceste profetii indica ca Romania are o misiune divina planetara. Daca acesti profeti au transmis mesaje din care reiese menirea spirituala a poporului roman, ar trebui, chiar si pe cei mai sceptici dintre noi, sa ne puna pe ganduri.
PROFETIILE VANGAI
- a prevazut cu exactitate inceperea celui de-al doilea razboi mondial si invadarea fostei Iugoslavii de armata germana. Cu putin inainte sa inceapa razboiul, un barbat blond,
frumos, imbracat ca un razboinic din antichitate, in armura, calarind pe un cal alb, s-a oprit in fata portii Vangai. A intrat in camaruta intunecoasa iradiind atata stralucire incat
inauntru s-a facut lumina. El i-a spus: "In curand lumea se va tulbura si multi oameni vor pieri. Tu vei ramane in acest loc si vei prooroci despre morti si vii. Nu te teme! Eu iti voi spune ce sa prezici. La 6 aprilie, asa cum spusese Vanga cu un an in urma, trupele germane au intrat in Iugoslavia
a prezis cu exactitate moartea fratelui ei mai mare. In timpul razboiului l-a avertizat sa nu se inscrie in randul partizanilor pentru ca va muri la varsta de 23 de ani. El nu a ascultat-o si numai dupa cateva luni a fost prins de germani, torturat si executat.- este cunoscut cazul lui Boris Gurov, vecinul Vangai, un taran al carui frate in varsta de 15 ani, Nikola, disparuse in 1923. Vanga a spus:" Fratele tau, Nikola, se afla intr-un mare oras din Rusia. A crescut acolo. A ajuns om de stiinta. Dar... acum nu este acolo. A fost prins de germani. Nu-ti face griji, el va veni la tine in primavara acestui an. Il vei recunoaste dupa uniforma sa gri. Va veni cu doua valize." Boris Gurov nu a crezut-o. Doua luni mai tarziu, intr-o dimineata de primavara, un strain s-a oprit in dreptul casei lui Gurov. Avea doua valize si uniforma gri. Nu parea cunoscut nimanui. Era Nikola, care se intorsese dupa aproape 20 de ani.
- in 1942 a fost vizitata de tarul Bulgarie, Boris al III-lea caruia Vanga i-a spus la plecare sa tina minte bine data de 28 august. Ulterior, tarul Bulgariei a murit in data de 28 august 1943.
- cu o jumatate de an inaintea mortii lui Stalin, Vanga a prezis cu exactitate ziua si imprejurarile in care acesta va pieri. A fost arestata, intemnitata si eliberata abia dupa moartea sangerosului dictator.
- a prezis invazia trupelor sovietice in Praga revoltata 1968
- a anticipat victoria Indirei Ghandi la alegerile parlamentare anticipate
- a prezis razboiul din Liban - 1982
- a prezis catastrofa de la Cernobil - 1986 in anul 1988, Vanga a facut o declaratie demna de consemnat: "Suntem martori ai unor evenimente decisive pentru planeta. Doi dintre cei mai mari conducatori ai Pamantului si-au strans mana si au semnat, pentru a dovedi ca au facut primul pas pentru a ajunge la pacea universala. Dar va trece inca mult timp. Va curge inca multa apa... Va veni al Optulea (in grupul G8?) si el va semna pacea finala a planetei."
- a prezis perestroika, iesirea lui Gorbaciov de pe scena politica si destramarea URSS - "la inceputul secolului, in august 1999 sau 2000, Kursk va fi acoperit de apa si intreaga lume va deplange acest eveniment" (1980). Mentiune: predictia nu avea niciun sens atunci. Din pacate, dupa 20 de ani a avut sens cand un submarin nuclear rusesc s-a scufundat in august 2000. Submarinul se numea Kursk.















Arhivă blog