30 iul. 2011

Mi-aduc aminte timpul....


Cu boltă și presiune și cu tot cu comentarii!


".... că dacă zvonul ar fi adevărat..."

Ieşind la rampă într-o scenă demnă de "pupat toţi Piaţa Endependenţi", Patriciu şi Băsescu nu vor face altceva decât să-şi dezamăgească alegătorii, scârbiţi de o asemenea întorsătură de sentimente.
(Spartakus)

Un vierme a intrat adânc în curul multora. Cică Baragladina şi Marinarul au gânduri de împăcare. Pedeleştii fierb, peneleştii fierb, analiştii calculează, jurnaliştii, toţi, sunt precum măgarii în ceaţă (cei mai haioşi sunt cei de la Adevărul, care efectiv nu mai înţeleg ce să întâmplă). Astăzi fiind căldură mare, am ieşit la terasa "noastră", adică terasa unde eu şi amicii mei tragem vara nişte chindii ameţitoare.
- Ce se întâmplă beiiiiii! Ţi-a înebunit marinarul?
M-am aşezat tacticos la masă.
M-am uitat la ei.
Ei mă fixau.
Mi-am aprins tacticos o ţigară!
Am tras un fum.
Iar m-am uitat la ei.
Şi ei tot mă fixau.
Am mai tras un fum.
Iar m-am uitat la ei.
Şi ei tot mă fixau.
A venit Fane.
Chelnerul
Cu sticla.
Bordeaux.
Alb şi turbat de sec.
Şi cu sonda.
Transparentă şi plină vârf cu gheaţă.
A turnat în sonda.
Iar m-am uitat la ei.
Şi ei tot mă fixau.
M-am uitat la sondă.
Şi gâlgâlgâl am ras-o!
Fănel, ştiindu-mi năravul de a rade dintr-o suflare primul pahar, aştepta cu sticla-n mână. 
A umplut din nou sonda. 
Iar m-am uitat la ei.
Şi ei....... au cedat psihic.
- Băăăăăă ţi-ai uitat limba-n pizda vreuneia? Zii dreacu' ceva.
- Nu vorbesc de două ori pentru babe surde.
- Adică?
- Păi am mai spus că vor apărea nişte alianţe ciudate!
şi am rânjit........
- Am rânjit gândindu-mă că dacă zvonul ar fi adevărat, toţi cei din tabăra marinarului care până acum l-au înjurat de mama focului  pe broscoi, de-acum încolo vor trebui să-l mângâie pe creştet.
- Am rânjit gândindu-mă că dacă zvonul ar fi adevărat, toţi cei din tabăra broscoiului care până acum l-au înjurat de mama focului pe marinar, de-acum încolo vor trebui să-l pupe-n cur.
- Am rânjit gândindu-mă că dacă zvonul ar fi adevărat, există două posibilităţi:
1. Să mai avem un Preşedinte înfrânt de sistem.
sau
2. Să avem un Preşedinte care se face frate chiar şi cu dracu pentru a dinamita puntea de acces a şobolanilor roşii la putere.
- Am rânjit gândindu-mă că dacă zvonul ar fi adevărat, multe curve deontoloage care arată cu dispreţ şi superioritate spre cei ce au tupeul de a recunoaşte: "DA SUNT UN MERCENAR!" vor fi căcate la cur. Vor fi căcate cam aşa: 


PS1 Ţin să vă atrag atenţia că exprimarea mea este:
".... că dacă zvonul ar fi adevărat..."
 PS2 În rest rămâne cum am stabilit.
- Indiferent de ce ar face Traian Băsescu, am încredere oarbă în el.
- Indiferent de ce ar face Dinu Patriciu, am încredere că am să trăiesc clipa când am să-l văd întins pe năsălie cu bani pe ochi şi mâinile pe piept, rigide şi încleştate pe-o lumânare aprinsă.
PS3 Voi cei de aici din ogradă ştiţi foarte bine că eu tastele nu le bat niciodată de pomană. Dar nu ştiţi faptul că totdeauna clipurile şi imaginile ce însoţesc textul sunt cu foarte mare atenţie alese.
PS

5 comentarii:


ZeV comentariu repostat spunea...
Elena Udrea, scrie pe blogul personal : ,,Nu este ușor nici să schimbi o echipă care nu funcționează! Legislația în vigoare face aproape imposibilă rezilierea unui contract de muncă pe criteriul incompetenţei ori al lipsei de performanţă. Iar în timpul acesta, șeful instituției răspunde pentru tot. De aceea îmi pare incorectă şi incoerentă abordarea des întâlnită în spațiul public prin care, pe de o parte, este criticată lipsa de rezultate a instituțiilor statului, numărul mare de angajați ai acestora, pe de altă parte, sunt criticate măsurile Guvernului prin care se încearcă tocmai eficientizarea aparatului de stat. Sigur că orice astfel de măsură are limitele ei, obiective sau subiective, dar, prin aplicarea lor, fondul problemei este vizat în mod direct." COMENTEZ: Nu se poate Doamnă, suntem o țară doldora de ,,mentalitate". Și apoi, tocmai dvs v-ați trezit să puneți în discuție ,,statul social" al bugetarienilor echivalent cu o ,,oază de socialism în capitalism" ?? Vedeți, stimată doamnă, de asta nu trebuie să ocupați funcții înalte în partid și în stat...dvs, cu munca de jos, pentru care aveți toată ,,susținerea pioasă a diaconimii patriei". ;)
Licheaua Politică spunea...
Bre ZeV, ştii bancu' cu sânii? SÂ NI PUPI ÎN CUR BULDOGULE! Şi pe Udrea şi pe noi "diaconimea patriei"! :)))))))) Ham, ham, ham! V-a bătut Udrea la alegeri de v-a sunat apa în cap buldogilor ofticoşilor! Ham, ham, ham! Aţi pierdut capitala! Ham, ham, ham! Aţi pierdut şi alegerile în partid! Ham, ham, ham! De nimic nu sunteţi în stare! doar de ham, ham, ham! Dacă dă strechea-n marinar şi vă fute muma-n cur pentru toate măgăriile pe care i le-aţi făcut, pierdeţi şi alegerile astea! Ham, ham, ham! Potecă faceţi la DNA! Şi să vezi ham, ham, ham-ul dracului acolo! Hihihi :))))))))
Licheaua Politică spunea...
Bre ZeV! Ştii de ce n-au buldogii coadă? Că-s la fel de fraieri ca urşii! A naibii Vulpe! :))))))
Anonim spunea...
Rostogolim ? Joker 2009,user gerulian
Licheaua Politică spunea...
Oricând, oricum, orice! Dujmanii trebuie ajitaţi! :)))))))

29 iul. 2011

Comisia poloneză de anchetă>




Comisia poloneză de anchetă privind prăbuşirea avionului preşedintelui polonez Lech Kaczynski, în aprilie 2010, la Smolensk, a anunţat vineri că iluminarea aeroportului rusesc era "foarte slabă şi incompletă".
Comisia a constatat de asemenea că "şeful zonei de aterizare a dat instrucţiuni eronate echipajului avionului".
Raportul rus, prezentat în ianuarie, a pus toatăresponsabilitatea pe seama părţii poloneze.
Avionul de tip Tupolev-154 s-a prăbuşit la 10 aprilie 2010, în timp ce încerca să aterizeze lângă Smolensk, în condiţii de ceaţă.Toţi cei 96 de ocupanţi, între care preşedintele Lech Kaczynski, soţia sa şi numeroşi oficiali polonezi de rang înalt, au murit în catastrofă.
http://www.mediafax.ro/externe/accidentul-de-la-smolensk-polonezii-sustin-ca-echipajul-avionului-a-primit-instructiuni-eronate-de-aterizare-8541472/

28 iul. 2011

Mă doresc toate femeile din spital:


de Bătrânultrăgător


sînt un bărbat normal, înalt și sănătos. cu aspect interesant dar asta nu contează prea tare. mama mea e fericită și femeile mele sînt fericite. iar în spital oamenii întorc capul și le simt privirile moi și calde lipindu-se de mine. e un fel de bine, ca la o înmormîntare care se termină cu bine. și repede. merg pe culoarele spitalului, prin secția arși. sute de flori își deschid boboci roșii prin pansamente. bărbații icnesc la vederea mea, femeile își întind spre mine mîinile cioplite. este iod, cu siguranță iod este mirosul acela, un fel de parfum al vieții încercînd să învingă celălat parfum. la pediatrie copiii sînt absorbiți de o ciudățenie de joc. întinși pe paturi scuipă bucăți de plămîn. fac schimb de medicamente și cred în mine și în portocale. mai mult în fructe decît în oameni. o fetiță cu păr negru vrea să îmi dea cîteva șuvițe. poate ultimele. ochii ei de fier înroșit îmi transpiră palmele. cînd mă ating, cineva îmi face injecția letală. de obicei nu stau mult, doar cît să iau oftatul unei infirmiere drăguțe. dragostea e un fel de alhzeimer, întotdeauna alți oameni alte decoruri, doar durerea aceea cînd nu-ți aduci aminte cît mai ai de trăit. e o muzică de război în spital. la terapie intensivă, concurs de trageri și amputări. femeile de acolo își rețin gesturile, o timiditate stranie. doar privirile lor mă îmbrățișează le simt piepturile lipite de al meu, inimile alerte căutînd o intrare. sînt un tip sănătos, cicatricele mele sînt demult vindecate. am impresia că totul se prăbușește și aud baloane care se sparg e sînge pe jos de parcă inimile zac pocnite pe gresie. dar nu se întîmplă nimic, o femeie de serviciu dă cu mopul și totul e la fel ca înainte. privirile sînt un alt fel de atele și femeile urcă ajutîndu-se cu ele în obrazul meu și mușcă. sîngele meu nu curge aici sîngele meu este de altă culoare aici. ele închid ochii și le simt pleoapele grele ca niște platoșe de fier forjat. mă îmbracă în ele. plec asemenea unui cavaler către noi cuceriri. la oncologie încep să mă simt bătrîn. nu e prima dată, întotdeauna e la fel. mă simt slăbit, golit de putere în fața acestor tineri. toți au puțină viață. dacă le adun viața, nu reușesc să o ajung pe a mea. așa că la fel ca de fiecare dată, plămădesc din timpul rămas o fecioară în pragul măritișului. se dezbracă în fața mea și prin ea văd o ușă, o ușă imensă din pămînt bătătorit. mîinile ei, flori neudate cerșesc o picătură din sîngele meu proaspăt. am venit să-ți aduc sîngele, spun. femeia zîmbește o secundă, apoi dispare odată cu zîmbetul. în locul ei văd toate femeile din spital cum întind degetele spre mine și unghiile lor cresc pînă în carnea mea. mă doresc toate femeile din spital. în zilele care vor veni, pînă la următoarea vizită, femeile suspină iar eu mă voi culca pe rînd cu fiecare din ele. 

25 iul. 2011

Fereastra Serviciilor Secrete Aurel Rogojan Editura Compania


În ianuarie 1990 mi-a fost dat să asist, secvenţial şi fără să vreau, la o parte din regizarea primului proces politic postdecembrist. Martorii minci­noşi ai acuzării îşi negociau „la sânge“ gradele, funcţiile şi evoluţia profesională. Regizorul-şef era acuzatorul, asistat îndeaproape de cei care puteau să garanteze recompensele solicitate. Unii dintre acei martori erau ei înşişi pasibili de trimiterea în justiţie, deoarece se numărau printre executanţii reprimării armate a manifes­tan­ţilor din zona centrală a Capitalei (Hotel Intercon­tinental-Piaţa Universităţii). Sperjurii au ajuns departe, iar astăzi au în urmă o carieră în care, graţie înaltei protecţii politice şi a exo­nerării de răspundere, totul le-a reuşit. De altfel, ge­neralul Militaru, alături de ambasadorul U.R.S.S. la Bucureşti, Evgheni Tiajelnikov, a supravegheat ares­tarea generalului Vlad. Iar comunicatul de presă privind arestarea se difuza tocmai în momentul în care genera­lul Vlad, cu adjuncţii săi şi cu generalul Vasile Gheorghe se deplasau la Ministerul Apărării Naţionale cu proiectele a două chestiuni urgente : clarificarea diversiunii teroriste şi reorganizarea D.S.S. ca Serviciu de Informaţii în subordinea Ministerului Apărării Naţionale. De altfel, cei din sediul central intraserăm deja în posesia noilor legitimaţii de serviciu cu antetul Ministerului Apărării Naţionale.

Documentele clasificate sustrase în timpul evenimentelor din decembrie 1989 din sediul unei securităţi judeţene din „secuime“ se publicau, în serial, în presa locală de limbă maghiară. Sursa era cunoscută. Când documentele au fost ridicate şi depuse acolo unde le era locul, cine s-a scandalizat ? Cel deposedat ? Nu. Directorul Serviciului !
Încet-încet, asemenea scurgeri de informaţii au căpătat ţinte şi sensuri politice : atac la un ministru, apoi la altul… Au urmat şi editorialele pe temă dată, care aveau să-l pună în dificultate pe primul-ministru şi, nici o grijă, nu avea să fie iertat nici preşedintele. Dacă preşedintele sau vreun membru al guvernului se arăta contrariat, răspunsul era invariabil : „Ăştia sunt securiştii ! Până nu scăpăm de ei… “ 
Virgil Măgureanu a fost directorul cel mai prezent în presă, atât la vedere, cât şi în subteranele ei. Au existat ziare privilegiate, care şi-au ţinut tirajul şi cititorii pe seama generozităţii directorului S.R.I. Dar au existat şi proprietari de gazete care au cumpărat informaţii şi dosare. Virgil Măgureanu xerocopia în mod uzual notele de informare pe care le primea, cel mai adesea fără blank pe antetul, caracterul şi numărul documentelor. Apoi le împăturea în patru şi le punea în buzunar.

”La Uniunea Scriitorilor funcţiona un nucleu «de front», foarte activ în unele momente, al KGB-ului. Surprinzător, nucleul era alcătuit din tineri scriitori, dar şi responsabili de cinematografe, cronicari de film ş.a., pretinşi critici ai lui Ceauşescu pentru că nu-i lăsa să scrie despre transformările şi noile realităţi din Uniunea Sovietică. Unii s-au legat cu lanţuri de grilajul Uniunii Scriitorilor şi au chemat la faţa locului corespondenţii presei sovietice acre¬ditaţi la Bucureşti. Azi, unii din acel nucleu se află în prospere relaţii cu «foşti» ai serviciilor sovietice: îl aduc pe fratele (mason) Kondyakov la Palatul Victoria, fac privatizări de succes, se angajează ca mercenari – «analişti» şi «consultanţi» – prin partide, staffuri electorale şi pe lângă lideri politici. Cum erau recompensaţi unii dintre aceşti «activişti de front» ai KGB-ului? Primeau periodic (cam la două săptămâni) coşul cu produse alimentare multrâvnite în acele vremuri de numeroase «lipsuri şi greutăţi» (caviar, votcă, mezeluri, carne, batog, ulei, fructe exotice, cafea, dulciuri etc.), livrat în faţa porţii dintr-o maşină cu număr TC (taxi creditar) a Ambasadei URSS. Singur acest fapt arată până unde au întins ruşii coarda”.

Pleşu, captatio benevolentiae pentru Securitate Cât despre Pleşu, iată ce se spune: ”De departe, filosoful şi esteticianul Andrei Pleşu era cel mai solid în concepte. Inteligenţa sa, receptivă la persuasiunea «ofiţerului de caz», l-a decis să facă un gest de «spovedanie a unui învins», dar nu în sensul lui Panait Istrati, ci într-unul cu cert efect de captatio benevolentiae. A fost invitat să conferenţieze în faţa ofiţerilor din Securitate, la Casa de Cultură a Ministerului de Interne, despre curente şi tendinţe în artă. A avut o bună audienţă şi s-a bucurat de aprecieri sincere. I s-a rezervat «un exil» confortabil la Tescani (unde era vizitat de Magureanu si Iliescu – n. red). Ce lucru periculos făcuse? Îl însoţea pe Mircea Dinescu la diversele evenimente organizate de ambasadele occidentale la Bucureşti, căci poetul, deşi beneficiase de o bursă postacademică în Marea Britanie, nu deprinsese limba şi avea nevoie de un interpret cu ştaif”.
”Cercul”). Printre oaspeţii acestui club secret se află Richard Nixon, Henry Kissinger, sultanul Omanului, Ion Iliescu şi regele Hussein al Iordaniei. Nu de mult, la conducerea «Cercului» s-a aflat lordul Lamont, coordonator al grupului Balli, care a achiziţionat combinatele de aluminiu de la Oradea şi de la Tulcea. Lamont a venit în România însoţit de Julian Amery, girantul lui Ion Iliescu la Cercul”. Ce mică e ”lumea mare” a „Cercului”!

Preşedintele Traian Băsescu



Preşedintele Traian Băsescu a declarat în aceată seară, la TVR, că în acest an România nu are nevoie de bani de la FMI sau de la UE, precizând însă că nu bagă mâna în foc pentru ce se va întâmpla anul viitor."România nu are nevoie anul acesta în mod cert de nici un euro de la FMI sau UE. Nu ştim ce se va întampla după 2011 pe pieţe. Momentan cea mai mare economie, SUA, are probleme de plăţi. Eu sper să terminăm acordul şi să nu avem nevoie să tragem aceşti bani. Pun mâna în foc că nu vom lua un euro anul acesta", a spus şeful statului.Băsescu a insistat, totodată, asupra situaţiei din sistemul de sănătate, precizând că reducerea arieratelor din sistem este o obligaţie asumată faţă de FMI, iar dacă şeful CNAS şi ministrul sănătăţii nu acţionează în sensul îndeplinirii acesteia vor trebui să plece."În ultimul trimestru al anului trecut guvernul a luat din alte domenii şi a dat 2,5 miliarde de lei pentru stingerea arieratelor din sănătate. Astăzi avem din nou aproape 2 miliarde arierate. Acest lucru nu mai poate continua şi este pentru prima dată când ajungem la o înţelegere pe această temă cu FMI şi UE. Nu suntem dispuşi să mai sacrificăm banii pentru investiţii pentru un domeniu care nu se reformează.(...) Casa de Asigurări de Sănătate şi Ministerul Sănătăţii au două variante: ori se înţeleg ori demisionează. Şeful Casei şi ministrul au puncte de vedere diferite. După întoarcerea Parlamentului din vacanţă guvernul va lua o decizie şi le va spune ce să facă.Ori pun ordine în sistem, ori pleacă".
Despre Ministerul de Interne. Băsescu a criticat din nou faptul că la Interne nu s-a făcut restructurare, insistând că mai are "oareşce speranţe" în Traian Igaş: "Personal am încredere într-o astfel de structură a statutului. El nu e suficient de performant datorită calităţi slabe a multora. Ce restructurări s-au făcut în Poliţie. Toţi miniştrii care au fost până acum, îmi mai pun oareşce speranţe în Igaş, după douăsăptămâni vorbeau ca generalii din Ministerul de interne. După douăsăptămâni uită să vorbească de reformare şi la ministerul de Interne şi la Finanţe. Reformarea e responsabilitate politică. (...) Ministerul de Interne trebuie restructurat. Academia de Poliţie ia an de an sute de copii ca să ţină catedre chestorilor, generalilor şi apoi vin şi îi varsă direct în sistem. Nu mai avem nevoie de atâţia poliţişti. (...) Această restructurare trebuie făcută pe competenţe. Să nu ne trezim iarăşi că rămân toate rudele".
http://www.gandul.info/politica/basescu-romania-nu-are-nevoie-anul-acesta-de-niciun-ban-de-la-fmi-pun-mana-in-foc-ca-nu-vom-lua-un-euro-cele-mai-importante-declaratii-ale-presedintelui-8522687

Clipul postat pe You Tube de Anders Behring Breivik -asasinul din Norvegia

Acest clip ("Knights Templar 2083" - Cavalerii templieri 2083) este atribuit lui Anders Behring Breivik, suspectul reţinut în legătură cu recentele atentate teroriste din Norvegia. Clipul original "ar fi dispărut" de pe YouTube (se poate urmări mai bine full screen):


23 iul. 2011

Amy Winehouse a murit!




Amy Winehouse, cantareata si compozitoare britanica de soul, a murit sambata la locuinta sa din Londra, la doar 27 de ani. Înca nu se cunosc cauzele mortii sale, arata publicatia britanica Daily Mail, insa mai multe surse spun ca ar fi vorba de o supradoza.

Clasic vs Nou









De pe net sunt adunate



A te marita cu un barbat divortat este o datorie ecologica. Intr-o lume in care sunt mai multe femei decat barbati, barbatii trebuie neaparat folositi de mai multe ori.

Cand se uita le meciuri, barbatii isi inchipuie ca, daca se
concentreaza, isi ajuta echipa favorita.

Daca vrei sa-ti acorde atentie, nu te atasa de un barbat inaintea unor meciuri de campionat european sau mondial.

Barbatilor le plac telefoanele cu multe butoane. Acest tip de telefon ii face sa se simta importanti.

Barbatilor le place sa fie ei primii care citesc ziarul de dimineata.

Toti barbatii arata caraghiosi in sandale, cu sosete negre.

Dupa modul in care un barbat se uita in oglinda poti sa deduci daca mai tine si la altceva decat la el.

Nu incerca sa inveti un barbat, in public, sa faca sau sa spuna ceva. Sfaturile trebuie date acasa. In public, el trebuie sa stie tot.

Barbatii care incep sa cheleasca, poarta sapca.

Barbatilor le plac ceasurile cu agenda, alarma, muzicuta etc.

Toti barbatii detesta a li se spuna "Trebuie sa vorbim despre noi". Aceste cinci cuvinte ii baga in toti dracii.

Barbatii au un mod ciudat de a fi sensibili.

Barbatii sunt destul de curajosi sa mearga la razboi, dar nu atat de curajosi incat sa accepte sa faca o injectie.

Barbatii nu au celulita.

Femeile iau toaletele altor femei mult mai in serios decat o fac barbatii. N-o sa auzi niciodata un barbat la o petrecere zicand: "O, Dumnezeule, mai e cineva imbracat in costum gri!"

Daca un barbat gateste pentru tine mai multe decat un fel de mancare, précis are intentii serioase.

Cand trei sau mai multi barbati se intalnesc, vorbesc despre sport.
(Cand trei sau mai multe femei se intalnesc, vorbesc despre barbati.)

Asociatia de idei la o femeie se face asa:"Sunt indragostita. Apropo, trebuie sa-mi cumpar sutien." Un barbat spune: "A castigat echipa mea. Apropo, trebuie sa duc masina la service."

Nu te ingrijora daca un barbat spune "Te sun eu" si nu suna. Poti sa fii sigura ca n-a uitat, nu ti-a pierdut numarul, n-a murit. Pur si simplu n-a vrut sa te sune

Barbatilor nu le place sa piarda.

Barbatii care pot manca tot ce vor si nu se ingrasa ar trebui sa manance doar cand nu sunt femei de fata.

E o problema daca vrei sa scapi de un barbat fara sa-l ranesti. Expresii ca "iesi afara" sau "nu vreau sa te mai vad" nu fac decat sa te oblige sa-i dai explicatii ca sa scapi de el. Incearca sa-i spui "Te iubesc, vreau sa ma marit cu tine, vreau sa avem copii". Va pleca fara sa ceara explicatii.

Barbatii accepta complimentele mult mai usor decat femeile. De exemplu: "Costica, arati foarte bine azi".
Costica: "Multumesc".
Invers: "Maria, arati foarte bine."
Maria: "Da? Probabil din cauza luminii."

Barbatii care asculta muzica clasica nu prea scuipa.

Barbatii sunt mai siguri pe ei pentru ca, inca din copilarie, se vad niste eroi legendari. Femeile sunt mai putin sigure pe ele pentru ca toata viata vor sa fie ca o papusa Barbie.

Cand o femeie incearca o rochie care ii este stramta, se gandeste ca s-a ingrasat. Cand un barbat incearca niste haine care sunt stramte, se gandeste ca au intrat la apa.

Andropauza este mult mai distractiva decat menopauza. La momentul M femeia se ingrasa si se deprima, pe cand barbatii incep sa agate fete tinere si sa cheltuiasca.

Barbatii uita tot. Femeile isi amintesc tot. 

22 iul. 2011

V-aţi gândit vreodată?


V-aţi gândit vreodată că noi toţi, indiferent de rasă, vârstă,sex, ideologie, religie, trebuie să-i fim profund recunoscători unui simplu locotenent-colonel din Aviaţia Militară a Uniunii Sovietice de pe atunci?
Este vorba de Stanislav Yevgrafovici Petrov, astăzi un respectabil ofiţer în rezervă în cadrul Armatei Rusiei.
Omul care ne-a salvat pe toţi, de la bacterii la miliardele de oameni, se afla la datorie pe data de 26 septembrie 1983, în buncărul secret Serpukov-15, una din bazele Forţelor Strategice de Rachete, situate în apropierea Moscovei.
Situaţia relaţiilor americano-sovietice se deteriorase îngrijorător. Cu doar trei saptămîni înainte, aviaţia militarăsovietică distrusese aeronava sud-coreeană 007, la bordul căreia se afla şi un important oficial american, congressman-ul Larry McDonald.
Buncărul Serpukov-15 făcea parte din sistemul de averizare timpurie prin sateliţi, pentru detectarea rachetelor balistice intercontinentale via SUA - aşa-numitul sistem de avertizare Oko, de care liderii de la Kremlin erau foarte mândri.
Responsabilităţile lui Petrov constau în observarea reţelei de avertisment prin satelit şi anunţarea de urgenţă a superiorilor săi despre iminenţa oricărui atac nuclear asupra Uniunii Sovietice. Dacă avertismentele erau interceptate de sistemul de apărare, strategia sovieticilor consta în declanşarea imediată a unui contraatac nuclear cu toate rachetele disponibile. Scenariul -nebunesc, dar real - fusese de fapt aprobat în prealabil de ambele tabere şi specificat în Doctrina Comună de Distrugere Reciprocă,adoptată atât de sovietici, cât şi de americani, în speranţa intimidării reciproce.
Cu alte cuvinte, "Abţineţi-vă şi voi, că ne abţinem şi noi. Altfel murim cu toţii ca proştii într-un conflict în care nu vor exista nici supravieţuitori, darmite învingători sau învinşi"...
Imediat după lăsarea serii, computerele din buncăr au detectat un atac cu rachete intercontinentale lansat asupra Uniunii Sovietice dinspre Statele Unite.
Sistemul informa despre 5 asemenea rachete, care se îndreptau în mare viteză spre URSS. Îndoctrinat în sute de ore de propagandăcomunistă împotriva duşmanului american şi planurilor imperialiste de dominare a lumii, locotenent-colonelul Petrov ar fi trebuit săreacţioneze mecanic şi conform regulamentului foarte strict.
Dar nu a fost aşa.
Factorul uman şi dorinţa de pace inerentă unei fiinţe umane normale s-au dovedit (din fericire pentru toată lumea) mai puternice decât idelogiile politice şi militare cu care Kremlinul spăla creierele agenţilor săi secreţi.
Eroul întregii omeniri nu a crezut computerul şi bine a făcut.
A ignorat voit alarma sistemului Oko, fiind convins, în sinea sa, că "iminentul atac american" nu putea consta într-o salvă de doar 5 rachete, în condiţiile în care cele două super-puteri deţineau mii de rachete cu focoase nucleare. Petrov şi-a adus aminte şi de conversaţiile în care câţiva savanţi sovietici puneau la îndoială acurateţea sistemului de alarmă prin satelit. Imediat după semnalul cu privire la cele 5 rachete, computerele au mai identificat alte 4 rachete recent lansate. Petrov era acum sigur căsistemul era defect, în ciuda faptului că nu avea nicio metodă cu care să-şi verifice suspiciunea. Sistemul de radare terestre al Uniunii Sovietice nu detectase nicio rachetă.
Emoţiile şi încordarea trăite de acest om, disperat să găseascăo urmă de sânge rece în propriile vene, erau la apogeu. Următoarele 10 minute au fost cele mai grele din viaţa sa. Petrov asuda litri de transpiraţie, urmărind dacă traiectoria rachetelor se va abate spre Moscova.
Din fericire, ecranele nu au arătat nicio lumină; nicio explozie de 150 de ori mai puternică decât cea de la Hiroshima nu a zguduit împrejurimile. În schimb, sirenele şi semnalele de agresiune nucleară au încetat, iar luminile de alarmă s-au stins de la sine.
Alerta fusese falsă, sistemul avea o defecţiune majoră.Ceea ce păreau a fi 9 rachete care aduceau Apocalipsa pe aripile lor era, de fapt, reflexia neobişnuită a luminii solare pe norii de mare altitudine - fenomen optic interpretat de satelitul Molnia drept rachete în plin zbor.
de aici....http://www.descopera.ro/cultura/8424305-1983-anul-in-care-am-ratat-apocalipsa

Interviu cu Bobby Fisher:



Atenţie: următorul interviu conţine limbaj dur, obscen pe alocuri şi constituie părerea geniului care a fost Bobby Fischer, vis-a-vis de fosta lui ţară, Statele Unite şi despre evrei. Cei care sunt ofensaţi uşor, sunt invitaţi să nu citească mai departe. Opiniile tranşante ale lui Bobby Fischer sunt ce sunt şi exprimă resentimentele unui om pe care guvernul fostei sale ţări, nu ar fi ezitat să îl arunce în puşcarie pentru 10 ani confiscându-i întreaga avere, dacă ar fi putut. Notorietatea lui însă l-a salvat în mare măsură de mânia dezlănţuită a guvernului împotriva sa. In fond el fusese persecutat serios până atunci.

La câteva ore după căderea turnurilor gemene din 11 Septembrie 2001, regele necontestat al şahului care a fost Bobby Fischer, a acordat un interviu unui post de radio filipinez. Gazda emisiunii, Pablo Mercado, îl cunoştea de ceva vreme, astfel încât francheţea lui Fischer nu a fost o problemă. Reamintim că Bobby Fischer a murit în 2008 în Islanda, ţara lui adoptivă, după ce a fost hăituit de către guvernul SUA chiar şi în Japonia, unde a fost închis, la cererea guvernului SUA, care căuta extrădarea lui presand guvernul japonez. Marea lui crimă?

În 1992, în faţa camerelor de luat vederi, Bobby Fischer a scuipat pe ordinul Dept. de Stat al SUA, semnat de Madeleine Albright, adevărata măcelară din Balcani si Irak, prin care i se interzicea expres să participe la un campionat de şah, datorită embargoului american impus asupra Iugoslaviei de atunci. Fischer s-a dus oricum, câştigând campionatul şi peste 3,5 milioane de dolari.


” Bobby are o personalitate tragică…El e un bărbat onest cu o natură bună. Absolut nu un om de societate. El nu se poate adapta felului de viaţă al tuturora. Are un spirit foarte înalt al dreptăţii pe care nu e dornic să şi-l compromită, după cum nu îşi compromite propria conştiinţă şi nici nu compromite în relaţiile cu cei din jur. El e genul de om care face aproape totul împotriva propriului interes. Nu mi-ar place să îl apăr sau justific pe Bobby Fischer. El este ce este.

Aş cere doar un lucru. De dragul milei, al carităţii. Dacă dintr-un oarecare motiv, nu este posibil, v-aş cere următoarele: Vă rog corectaţi greşeala Preşedintelui François Mitterand din 1992. Bobby şi cu mine am comis aceaşi crimă. Sancţionaţi-mă şi pe mine. Arestaţi-mă. Apoi, puneţi-mă în aceeaşi celulă cu Bobby Fischer. Şi daţi-ne o tablă de şah.”

* Boris Spassky, campion mondial de şah, într-un apel făcut către George W. Bush, August 7 2004
Acum, interviul promis, în numele libertăţii de exprimare garantat atât de Constituţia României, cât şi de cea a Statelor Unite:


Mercado: Avem la telefon pe unul dintre prietenii nostri, pe care l-am mai intervievat in decursul ultimilor ani, aa, cred ca de doi ani deja. Avem un mare maestru al sahului, Campionul Mondial de sah Bobby Fischer. Se afla cu noi chiar acum si ar dori sa isi exprime cateva ganduri si opinii, comentariul sau global aupra celor intamplate la World Trade Center acum cateva ore, incluzand atacul asupra Casei Albe si cred a Pentagonului, deasemena, corect?
(exista multa confuzie asupra atacului la ora aceea – nota trad.)

De fapt, chiar acum, Bobby, buna ziua! E seara aici.

Fischer: Yeah, ce mai faci Pablo? Da, bun, toate acestea sunt vesti minunate. E timpul ca nenorocitei SUA sa i se dea la cap. De fapt, e timpul ca ea sa fie terminata odata pentru totdeauna.

Mercado: Desigur, toata lumea stie cum tu… uh… stii tu…

Fischer: Stii, am auzit la BBC acum cateva luni, a afirmatie foarte profunda si simpla. M-a socat de-a dreptul, nu imi venea sa cred ce spunea tipul acela, stii, vorbind despre crimele comise de catre Statele Unite. Cunosti comportamentul oribil al SUA in intreaga lume si acolo, la BBC, omul a spus-o! Nu-mi venea sa-mi cred urechilor! Aceasta arata ca dupa fapta si rasplata, chiar si pentru Statele Unite. Asta-i ce s-a intamplat in seara aceasta. Dupa fapta si rasplata, chiar si pentru Statele Unite.

Mercado: Mmm, spui cumva ca esti … esti fericit in acest moment ?

Fischer: Da, aplaud acest act. Uite. Nimeni nu scapa… SUA si Israel au masacrat Palestinienii, pur si simplu, de ani de zile. Jefuit si masacrat. Nimanui nu i-a pasat. Acum i se intoarce inapoi SUA-i. S-o fut de SUA, Vreau s-o vad stearsa de pe fata pamantului.

Mercado: Ha ha…Bun. SUA este insa o supraputere, cum ar putea…

Fischer: Ma rog, aparent nu-i chiar atat de puternica pe cat credea lumea. Au deturnat avioanele acelea, iar ei nu aveau nici o informatie despre asta. A fost o operatiune majora, Pablo. Probabil sute de oameni erau implicati in ea. Cum e posibil ca “mareata SUA” sa nu stie?
(nici Bobby Fischer nu avea cum sa stie adevarul despre 11 Sept. la ora aceea . Ele au fost comise de catre statul Israel, in colaborare cu elemente corupte din sfera politico-militara a SUA- nt)

Mercado: Da, asta-i ce se intreaba oamenii aici in Filipine. Considerand tehnologia pe care-o au acum, nu ar fi ei capabili sa observe aceste lucruri …?

Fischer: Ce sper eu acum Pablo… ai vizionat filmul “Sapte zile din Mai” ?

Mercado: Da, da.

Fischer: Acela e un film despre un general care incearca sa preia controlul asupra SUA. Iti amintesti asta? Cred ca era Burt Lancaster; era bazat pe un roman. L-am vizionat de ani de zile. Tineam cu generalii, stii, dar la sfarsit, presedintele asa-zisei democratii, a castigat. Dar sper ca un soi de Sapte Zile din Mai vor veni, iar tara va fi preluata de catre armata, care sa inchida sinagogile, sa aresteze toti evreii, sa execute sute de mii de capi ai crimei organizate evreiesti, apoi sa isi ceara scuze arabilor, terminand cu toti evreii din statul banditesc Israel. Sper intr-o lume cu totul noua.

Mercado: Intr-adevar?

Fischer: Da. Nimanui nu i-a pasat de japonezi. Cate milioane, cate sute de mii de oameni a ucis SUA cu bombele atomice ? Justificand crima cu scuza ridicola ca ar fi salvat un milion de soldati americani. Pe cand Japonia era gata sa se predea in cateva saptamani, sau o luna, oricum. Corect?

Mercado: Da, sigur. Aha.

Fischer: Statele Unite sunt bazate pe minciuni. Bazate pe jaf. Uite la tot ce am facut eu pentru SUA. Nimeni nu a facut mai mult de unul singur pentru SUA, decat mine. Chiar cred asta. Stii, cand castigasem Campionatul Mondial in 1972, SUA avea imaginea unei tari de fotbal american, sau a unei tari de baseball, dar nimeni nu se gandea la ea ca la o tara intelectuala. Am schimbat toate acestea de unul singur, corect?

Mercado: Da.

Fischer: Dar acum nu le mai sunt folositor, vezi tu? Razboiul rece s-a terminat si acum ei vor sa ma distruga, da? Sa-mi fure tot ce am, sa ma inchida si-asa mai departe, corect?

Mercado: Mmm-hmm.

Fischer: Statele Unite nu..pur si simplu, nu…totul se intoarce la radacinile ei, la istoria ei. Priveste la istoria tarii.

Mercado: Ce-i gresit cu …

Fischer: Ce e la baza istoria tarii acesteia? Sa primesti ceva pe gratis, corect? Ia. Ucide. Au invadat tara; au jefuit pamantul indienilor americani. I-au omorat aproape pe toti. Au adus sclavi sa lucreze pamanturile, sa dezvolte tara, din Africa, am dreptate?

Mercado: Mmm-hmm.

Fischer: Acum, de ce n-au venit albii in America in mod civilizat,, sa spuna “suntem persecutati in Europa, nu avem libertate religioasa. N-ar place sa ne stabilim aici, Ne-ar place sa ne asimilam. Ne-ar place sa ne casatorim cu femeile voastre si-asa mai departe. Dar nu. Au spus, “venim aici sa va luam pamanturile si sa va omoram pe toti”, asa-i ?

Mercado: Nu.

Fischer: Asta-i istoria Statelor Unite, o tara demna de dispret. Chiar ca si baiat, nu m-a interesat niciodata istoria Americi. Niciodata! Stiam ca ceva e putred in Danemarca!

Mercado: (rade) Ce crezi ca o sa se intampla in urmatoarele 24 de ore, atunci ?

Fischer: Ma rog, stii, Bush rage. I se spune ce sa spuna, bineinteles, de catre Cheney, de catre tatal sau si de catre evrei, stii. Dar SUA se va razbuna fireste, dar tu stii ca va merge din rau in mai rau in tara. SUA nu va face ceea ce-ar trebui sa faca. Ea trebuie sa spuna “ne pare rau, politica noastra externa a fost gresita in ultimele sute de ani, ne vom retrage trupele din intreaga lume si vom inceta sa mai sprijinim Israelul” si-asa mai departe. Intelegi? Dar ei nu vor admite asta. Nu. Ei vor spune acesti teroristi, acesti criminali, acest act de lasitate va fi pedepsit. Stii tu, probabil ca va fi un nou presedinte dupa ce Casa Alba va fi aruncata in aer. Va fi instalat intr-un buncar la sute de picioare sub pamant, in muntii Stancosi din Colorado, spunand, “Acest act miselesc al distrugerii Casei Albe, va fi pedepsit!”. Doar va vorbi in mod constant despre “acei lasi”, pana cand America va fi distrusa.

SUA nu va fi rezonabila. Nu va admite ca ei sunt caracterele negative si ca dintotdeauna a fost asa. A fost personajul negativ in al II-lea razboi mondial, a fost personajul negativ in I-ul razboi mondial, a fost banditul cand a jefuit… cand a invadat Filipine..luandu-le Spaniei, a fost banditul cand albii au sosit si i-au ucis pe indienii Americani, cand i-au adus pe negri, primii sclavi din Africa. Intotdeauna au fost banditul. Democratia e doar o basculanta plina cu rahat de bou. E doar o masca pentru natura criminala ale acestei “Jew-nited States of America”. (in original-nota trad.)

Mercado: Exista temeri Bobby, ca asta va declansa ceva mai rau, ca si un al III-lea razboi mondial. Crezi ca este posibil ?

Fischer: Cred ca este. Din nefericire, acolo e marele pericol. Ca evreii, acesti oameni nebuni, ne vor lua si pe noi dupa ei, intelegi ce spun? (Fischer prevedea in mod corect “razboiul impotriva terorismului”, nota trad.)

Mercado: Mmm-hmm.

Fiscer: Dar eu sper dupa cum am spus, intr-un scenariu “Sapte zile din Mai”, unde oameni normali vor prelua Statele Unite acum, intelegi ce spun?

Mercado: Oameni normali?

Fischer: Oameni normali, militari, da. Ei ii vor inchide pe evrei, vor executa cateva sute de mii dintre ei, cel putin. Si tot ei, vor aduce acasa trupele pe care SUA le are imprejurul lumii. In final, albii ar trebui sa paraseasca SUA, iar negri sa se intoarca in Africa. Albii sa se duca inapoi in Europa, iar tara ar trebui returnata indienilor americani care-au trait acolo pentru cine stie cate mii de ani. Ei au mentinut pamantul curat ca lacrima. Era o tara frumoasa cand au sosit albii.
Acesta-i viitorul care mi-ar place sa-l vad pentru asa-zisa Statele Unite.

Mercado: Ma rog, oamenii spun ca ceea ce s-a intamplat in America acum, va avea un efect asupra economiei intregii lumi.

Fischer: Ma rog, sigur. Acesta e doar inceputul, Pablo. Arabii s-au saturat de rahatul asta. Toata lumea s-a saturat de rahatul primit din partea Statelor Unite.

Mercado: Crezi ca planuiesc si altceva?

Fischer: Da, sigur, sigur. Bineinteles. Cum ramane cu Pakistanul? Daca decid sa ii sprijine pe Palestinieni, corect? Dar despre China? E timpul ca SUA sa manance rahatul, sa se umileasca, retragandu-si trupele din intreaga lume. Sa admita ca au gresit, Aceasta este singura solutie. Altfel, SUA trebuie distrusa.

Mercado: Mmm-hmm.

Fischer: Vreau sa spun, uite ce au facut in Iugoslavia recent, din 1999 incoace. Au bombardat Kosovo si alte parti ale Iugoslaviei cu uraniu saracit. Acum, asta e mai rau decat bomba atomica. Stii de ce?

Mercado: De ce?

Fischer: Cand lansezi o bomba atomica, ii omori, suferinta e gata, asa-i? Cu uraniu saracit in schimb, vei avea o moarte inceata, pe parcursul a 10, 20, 30, 40 de ani. Sau poate numai 2,3, in functie de expunere. Dar niciodata nu vei fi la fel, intelegi? Doar vei suferi de o boala de fond si viata iti va fi mizerabila, ma intelegi?

Mercado: Da, inteleg.

Fischer: Pentru mine, asta e mai rau. Ce a facut SUA in Iugoslavia e mai rau decat lansarea unei bombe atomice, intr-adevar.

Mercado: Uh huh. Uh huh.

Fischer: Pentru ca creaza atata suferinta.

Mercado: In regula, e timpul sa ne oprim Bobby, e stare de urgenta acolo acum. Bineinteles, ei vor opri multimea de oameni care este impotriva lor, iar tu ai putea sa fii unul dintre ei!

Fischer: Poate! (razand) Poate! Ma fut in Statele Unite! Nu mi-e frica de ei. Deja m-au inchis in Japonia in inchisoare, cu acuzatii false ca as fi folosit droguri. Eu, cel mai curat om din lume, cand vine vorba de droguri! M-au inchis pentru 18 zile cu acuzatiile lor false. Deja am fost torturat in America pentru doua zile. ( dati difuzoarele incet – nt ) Deci sunt obisnuit cu chestiile astea, intelegi?

Mercado: Au vre-un motiv ca sa te aresteze?

Fischer: Lasa-i sa ma aresteze! Eu spun moarte Presedintelui Bush! Spun moarte Staelor Unite!
“Fuck the United States! Fuck the Jews!” (orig.) Evreii sunt un neam criminal. Isi mutileaza proprii copii (se refera la circumcizie – nota trad.) Sunt niste bastarzi ucigasi, criminali, hoti si mincinosi. Acum, dupa fapta si rasplata. Incep sa si-o primeasca inapoi, in fine. Laudat fie Dumnezeu, pricepi, aleluia! Aceasta este o zi minunata. Ma fut in Statele Unite. Plangeti plangaciosilor!
Chelalaiti bastarzilor! Acum vine si timpul vostru.

Arhivă blog