30 iun. 2011

Moscova indignată


Moscova s-a declarat indignată de declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, potrivit cărora, în 1941, şi el i-ar fi trimis pe soldaţii români să ia parte la atacul împotriva Uniunii Sovietice, relatează agenţia oficială ITAR-TASS, preluată de Agerpres.
"Cuvintele lui Băsescu - despre faptul că, «în locul mareşalului Antonescu, în 1941, şi el i-ar fi îndreptat pe ostaşii români peste Prut» pentru a lua parte la agresiunea Germaniei hitleriste împotriva URSS - sunt revoltătoare", consideră Ministerul rus al Afacerilor Externe.
Diplomaţia rusă a subliniat că o asemenea declaraţie, făcută chiar în ziua comemorării a 70 de ani de la intrarea României în al Doilea Război Mondial, în care poporul rus "a pierdut 27 de milioane de vieţi", nu poate fi explicată "nici prin actualele circumstanţe din politica internă (a României - n.r.), nici făcând trimitere la întrebările provocatoare ale jurnaliştilor".
Moscova se arată indignată? Dar de furtul Basarabiei strămoșești de către URSS, a celorlalte teritorii românești nu se scandalizează Moscova? De pactul anti-românesc Ribbentrop-Molotov nu este indignată Moscova? De 50 de ani de amestec în afacerile interne ale României nu e indignată Moscova? De sutele de mii de soldați morți în gulagurile siberiei sovietice nu este indignată Moscova? De cei peste 140 de milioane de morți produși de CEL MAI CRIMINAL REGIM DE PE PĂMÂNT nu-i indignată Rusia? Și dacă-i indignată Rusia ce-i ??? Să-și bage indignarea undeva și noi suntem indignați că am fost destul asupriți și șantajați de Rusia! Rusia să mai lase aerele de putere indignată, ori este o societate democratică și se dezice de gravele CRIME produse de regimul criminal sovietic, ori se consideră continuatoarea sovietelor și atunci este o societate nedemocratică! Nu poți fi indignat pentru-că ești cotinuatorul unui regim criminal, criminalii nu au dreptul să fie indignați, ei au dreptul să fie JUDECAȚI ȘI CONDAMNAȚI! Atât!

Grecia, un fel de bag pula-n lume și v-o fac cadou!



..... Să purtați peste organe declarația de venit!
           

29 iun. 2011

O rețea:


http://roncea.ro/wp-content/uploads/2011/06/Maghiar-cersind-autonomia-la-New-York.jpg
Precizam ca folosim termenul "retea" drept echivalent al englezescului "network". Desi nu este sef de stat, miliardarul George Soros si-a castigat, prin rolul jucat de-a lungul anilor '80 - iar recent prin finantarea si organizarea "revolutiilor colorate" din Georgia (2003) si Ucraina (2004) - reputatia unui super-lider al "Noii Ordini Modiale". Dar si pe cea de adversar infatigabil al presedintelui George W. Bush si al grupului neoconservator de la Casa Alba, "Project for a New American Century" (PNAC). Adeseori se afirma, in mod indreptatit, ca Soros a stat in spatele ascensiunii unor lideri, carora le-a fost si prieten de la Gorbaciov la Havel, de la Saakasvili la Iuscenko.
La un forum desfasurat la New York, George Soros critica cu duritate strategia "razboaielor preventive", politica promovata de Bush si de neoconservatori. "Ideologia supermacista a Administratiei Bush este in totala opozitie cu principiile unei "societati deschise" ("open society"), care recunoaste ca oamenii pot avea pareri diferite, si ca nimeni, la urma urmei, nu detine adevarul absolut. Ideologia supermacista a lui Bush postuleaza insa, ca, doar pentru ca noi suntem mai puternici decat altii, stim mai multe decat ei si, in consecinta, avem dreptul moral sa decidem pentru cei slabi", spunea Soros. La acelasi forum de la New York, Soros a mai declarat: "Asistam la o revenire puternica a antisemitismului in Europa. Politica Administratiei Bush si cea a Administratiei Sharon au contribuit la aceasta. Nu este vorba de un antisemitism specific, ci asistam la o reactie de respingere mondiala, care include si antisemitismul. Sunt critic fata de o asemenea politica."
Spre deosebire de Bush - adeptul interventiilor militare (cu rezultatele care se pot vedea in Irak) - Soros a militat, a finantat si a organizat, prin fundatiile sale, "schimbarile unor regiuni autoritare sau nedemocratice" din Est, pe cale pasnica, "fara violenta". Este metoda miscarilor din '89 - cu exceptia Romaniei - precum si a "revolutiilor portocalii", recente. "Revolutiile portocalii" au adus in sfera de influenta a "Noii Ordini Mondiale", tari ca Georgia sau Ucraina, fara sa se traga un singur glont! De partea cealalta, avem tragedia din Irak. Metodele lui Soros de "destabilizare pasnica" a unor societati putin democratice pot fi comentate mai ales ca magnatul finanteaza si in Romania o vasta retea de organizatii "open society". De partea cealalta, presedintele Bush este ferm convins ca Soros incearca in realitate sa-si creeze un "nou plan mondial de putere", pentru care a cheltuit enorm. Acest "pol mondial de putere" urmareste rasturnarea regimurilor ostile lui Soros, precum si controlul total asupra societatilor, prin influenta fundatiilor sale. Subminarea societatii comuniste
"Organizatiile Non-Guvernamentale" (ONG) au aparut la inceputul anilor '80, prin "privatizarea" unor activitati specifice CIA. Fondatorul lui "National Endowment for Democracy", Allen Wistein - un ONG binecunoscut - spunea recent: "Facem o multime de lucruri, pe care acum 25 de ani le facea CIA." Ideea a fost foarte buna. Prin "privatizarea" unor activitati CIA, SUA impiedicau astfel adversarii sa o critice pentru "amestec in treburi interne". Pentru ca acum era vorba despre organizatii "non-guvernamentale", deci (aparent) fara legatura cu Guvernul american sau CIA. Asa au aparut "Freedom House" (director James Woolley, fost director CIA), "National Democratic Insitute" (condus de fostul secretar de Stat, Madeleine Albright), "Open Society Institute" (patronata si finantata de George Soros), "National Endowment for Democracy" si multe altele. Toate aceste ONG-uri si-au creat rapid filiale in tarile de interes pentru politica americana. La inceputul anilor '80, George Soros a inceput sa finanteze gruparile de rezistenta, precum si persoanele aflate in dizgratia regimurilor comuniste din Europa de Est, prin "Open Society" ("Societatea Deschisa"). Un concept formulat de filosoful britanic Sir Karl Popper, profesorul si mentorul sau. Innobilat in 1965, filosofia lui Popper a capatat consistenta prin crearea de catre George Soros a lui "Open Society Institute", sustinut financiar de "Soros Fund Management". Din 1979, "Open Society" patrunde in Europa Centrala si de Est (statele comuniste), dar si in multe alte state din Africa, Asia si America Latina. In 1992, Soros a fondat - la Budapesta - "Central European University", care formeaza cadre selectionate din intreaga Europa de Est si fosta URSS. Inclusiv din Romania. Metoda preferata a lui Soros: atragerea establishmentului comunist prin burse. "In fiecare tara identificam un grup de oameni - unii dintre ei chiar din aparatul de conducere, altii mai putin cunoscuti - care impartaseau ideile mele", afirma Soros despre metoda sa de a castiga increderea "establishmentului" comunist de atunci. Metoda lui Soros de a atrage, in primul rand, oameni nemultumiti ai sistemului - pe cei din interiorul grupului de conducere comunist mai ales - care cunosteau foarte bine atat sistemul, cat si punctele sale slabe, a facut ca, in curand, "Open Society" sa numere in randurile sale oameni politici, sefi ai armatei si serviciilor secrete, economisti, finantisti si juristi, oameni din media, penetrand astfel "coloana vertebrala" a sistemului comunist. Metodele lui Soros sunt dezvaluite in "Washington Post" din 22 septembrie 1991 (vezi "The New World of Apyless Corps"), precum si in "East and Central Europe Program" (www.newschool. edu/centers). O lucrare interesanta este si Dan Seligman: "The Life and Times of a Messianic Billionaire", sau Theodore Spencer: Investors of the Century" (Fortune, decembrie1999). Penetrarea prin burse si manuale. Prima tara comunista tintita a fost, cum era de asteptat, Ungaria natala. Soros a oferit mai intai, burse "establishmentului" comunist maghiar si a castigat astfel incredere si influenta politica la Budapesta. A promovat apoi celebrele sale manuale. Studenti, cercetatori, scriitori, artisti, tineri activisti de partid maghiari au devenit astfel sensibili la ideile si la proiectele "societatii deschise". Miscarea urmatoare a lui Soros in Europa de Est, a fost Polonia unde miliardarul american a subventionat "Solidaritatea". Cea care a preluat, prin alegeri, puterea in 1988. Trebuie insa sa mentionam ca, printre prietenii lui George Soros s-a numarat si generalul Wojciech Jaruzelski, cel care, la inceputul anilor '80, decretase in Polonia "legea martiala", evitand astfel o ocupatie sovietica, declansata de greva la scara nationala a "Solidaritatii" poloneze. In URSS, Soros l-a cunoscut si a devenit mentorul lui Mihail Gorbaciov. O dovada in acest sens este ca, sub influenta lui Soros, Gorbaciov (venit la putere in '85) a inceput sa se refere in discursurile sale, tot mai des, la "casa noastra europeana" la "societatea deschisa", si sa promoveze concepte reformiste ca "glaznosti" ori "perestroika". Numerosi tineri sovietici au luat calea burselor lui Soros, si au ajuns in Occident. La inceputul anilor '90, Soros si-a lansat in Rusia celebrele "manuale" (vezi Irma Dezhina: "US Non-Profit Foundation in Russia, Impact on Research and Education"). Dar foarte repede au aparut criticii. Acestia sustineau ca, in realitate, Soros urmareste "dezmembrarea Rusiei ca stat, care avea potentialul de a redeveni superputere mondiala". Unul dintre adversarii lui Soros - miliardarul Boris Berezovski - declara despre Soros: "Aproape am lesinat cand am auzit, cu ani in urma, ca Soros este agent al CIA." Dupa ce a cheltuit 250 de milioane de dolari pentru "transformarea educatiei si economiei ruse", Soros a mai investit 100 de milioane de dolari pentru a crea in Rusia "International Science Foundation". SVR-ul rus l-a acuzat insa de spionaj. Vezi, in acest sens, "Washington Post" (Margaret Shapiro: "Russian agency said to accuse americans of spying"), din 4 ianuarie 1995, sau "FSK suspects financing of espionnage on Russia's teritory", 18 ianuarie 1995, Associated Press. Soros i-a creat o fundatie lui Gorbaciov, cu sediul in SUA. Ca si lui Dalai Lama, la Presidio (California). In China, adeptii lui Soros au fondat "Fund for the Reform and Opening China", au fost organizatorii mitingului-maraton din Piata Tien-An Men, miting inecat in sange de autoritatile de la Beijing, dupa o indelungata ezitare. (In Romania, pentru spargerea mitingului-maraton din Piata Universitatii si anihilarea opozitiei au fost preferati "minerii".) Ulterior, chinezii l-au acuzat pe Soros de legaturi cu CIA (vezi "Washington Post", 8 august 1989, Mariane Yen: "Fund's representative arrested in China"). Probabil ca Vaclav Havel si "revolutia de catifea" de la Praga, din 1989, urmata de celelalte miscari de schimbari pasnice din Europa de Est, au reprezentat marile succese ale filosofiei lui George Soros. Cu exceptia notabila a Romaniei, peste tot nu s-au inregistrat morti sau raniti. Nu s-a tras un singur glont! Schimbarea politica majora din 1989, din Europa de Est, a insemnat un veritabil "carnaval popular", care s-a propagat ca un dominou. In timpul razboiului din fosta Iugoslavie, Soros a fondat "International Crisis Group". Iar in 2003, si in 2004, George Soros a fost "creierul" din spatele loviturilor colorate din Georgia si Ucraina (vezi "Dosare Ultrasecrete" din 17 ianuarie 2004, 18 decembrie 2004 si 9 aprilie 2005). "Societatea deschisa" in Romania Oficial, Soros a infiintat la Bucuresti, in 1990, fundatia care ii purta numele: "Fundatia Soros". Ulterior, numele a fost schimbat: "Fundatia pentru o Societate Deschisa" (FSD). A fost printre primele ONG-uri infiintate in Romania. In realitate, era vorba de o adevarata retea: "Soros Open Network Romania" (Reteau Deschisa Soros din Romania). In cadrul acestei retele functioneaza o mare varietate de organizatii, asociatii, institutii, cluburi etc. Personalitatile de varf ale retelei "Soros Open Network Romania": Renate Weber, Alina Mungiu, Monica Macovei, Cristian Parvulescu, Razvan Ungureanu, Adrian Cioroianu etc. In cadrul retelei "Soros Open Network Romania" sunt grupate ONG-uri cunoscute, si unele mai putin cunoscute. Dintre cele mai putin afisate (pana acum) in public, remarcam: "Uniunea pentru Reconstructia Romaniei", "Centrul de Parteneriat pentru Egalitate", "Centrul pentru Dezvoltare Economica", Fundatia "Concept" etc. Cele mai importante sunt: "Fundatia pentru o societate deschisa" (FSD), fosta pana in 1997, "Asociatia Fundatiei Soros pentru o Societate Deschisa", care reprezinta punctul central al "piramidei" celorlalte "ONG"-uri. Care se mai autodefinesc si drept "societatea civila". FSD asigura finantarea celorlalte ONG-uri, care insa - intre timp - si-au creat si surse proprii de subventionare. Mai ales dupa 2000. Apartenenta la FSD a creat membrilor sai multiple oportunitati. Razvan Ungureanu este un bun exemplu in acest sens. Pana in 1997, actualul ministru de Externe - Razvan Ungureanu - a lucrat pentru FSD. Aceasta i-a permis sa beneficieze de burse si stagii de pregatire. Astfel, in '90-'91, Ungureanu a primit o bursa pentru masterat la "St. Cross College" al lui "University of Oxford", masterat luat in 1993. Acest lucru i-a ingaduit ulterior lui Ungureanu sa devina membru al prestigioasei "European Association for Jewish Studies" de la Oxford. In 1998, Ungureanu a devenit "Senior Fellow" la "Oxford Centre for Jewish and Hebrew Studies" din cadrul lui "St. Cross College" (Oxford), cel mai cunoscut centru cu acest profil din lume. Primind "Premiul Posen", Ungureanu a beneficiat si de o bursa de doi ani (1996/1997 si 1997/1998), la cunoscuta "Universitate Ebrica" din Ierusalim. In 2000, Ungureanu a sustinut cursuri ca "Senior Reader" la "NATO School" din Oberammergau (Germania), iar in 2003 Ungureanu este "senior Reader" la "George C. Marshall Center for Security Studies" de la Garmisch-Partenkirchen (Germania). Din martie 2005, Mihai Ungureanu este profesor asociat si la "Universitatea Nationala de Aparare". La 2 mai 2005, intampinandu-l la Ierusalim pe Mihai Ungureanu, Silvan Shalom (ministrul de Externe al Israelului) spunea: "Bine ai venit, prietene Ungureanu, expert in iudaism si prieten al Israelului!" Mihai Razvan Ungureanu este doar un exemplu pentru oportunitatile oferite de FSD si George Soros tinerilor romani. Acelasi lucru se poate spune despre multi altii dintre cei citati mai sus. Cele mai cunoscute ONG-uri din cadrul lui "Soros Open Network Romania" (SON) sunt: "ASOCIATIA PRO DEMOCRATIA" (APD). Infiintata in august 1990, de Adrian Moruzi, la Brasov. A fost finantata, mai intai, de "National Democratic Institute", dupa care a intrat in piramida SON. Are 30 de filiale in intreaga tara si peste 1000 de membri. Specializare: supravegherea alegerilor, numaratoarea paralela a voturilor etc. Organizeaza in fiecare an "Universitatea de vara de la Balvanyos" (Covasna), alaturi de "Liga Pro-Europa", si "Uniunea Tineretului Maghiar" precum si de FIDESZ. "Pro-Democratia" este finantata pe langa SON (mai exact de FSD) si de: "National Democratic Institute", "Freedom House", "USAID" (United States Agency for International Development) si "Westminster Foudation for Democracy". Din 1999, "Pro-Democratia" il are in frunte pe Cristian Parvulescu, care a analizat finantarea partidelor in ultima campanie electorala. Rezultatul: nici un partid nu a respectat legea la acest capitol! Cu o exceptie: Partidul Democrat! "SOCIETATEA ACADEMICA ROMANA" (SAR). Societate recent infiintata, condusa de Alina Mungiu. La ultimele alegeri a venit cu ideea aliantei "DA" - dintre Partidul Democrat si Partidul National Liberal - care le-a si castigat. Finantarea vine de la "Open Society Institute", precum si de la "Banca Mondiala", "Freedom House" (James Woolsey), si "Marshall Fund". "ASOCIATIA PENTRU APARAREA DREPTURILOR OMULUI IN ROMANIA-COMITETUL HELSINKI" (APADOR-CH). Condusa la inceput de Renate Weber, apoi din 1996 de Monica Macovei. Trebuie precizat ca "APADOR-CH" este, probabil singurul ONG apolitic din Romania, care corespunde criteriilor pretinse acestor oranizatii non-guvernamentale. "GRUPUL PENTRU DIALOG SOCIAL" (GDS). Infiintat cu mult zgomot in 1990, in prezenta lui Ion Iliescu, la "Hotelul Intercontinental", GDS-ul s-a dovedit ulterior a fi principala pepiniera a FSD. Condus actualmente de Radu Filipescu, GDS-ul numara intelectuali importanti ai Romaniei de azi: Gabriela Adamesteanu, Mariana Celac, Andrei Cornea, Andrei Oisteanu, Adrian Cioroianu etc. Din lipsa de spatiu tipografic, ne oprim aici cu enumerarea ONG-urilor din cadrul retelei SON. Nu inainte de a aminti "AGENTIA DE MONITORIZARE A PRESEI ACADEMIA CATAVENCU" (Mircea Toma), precum si "ALIANTA CIVICA".
Finantarea Soros in Romania
George Soros a investit in 1990, pentru fundatia sa din Romania, 1,5 milioane de dolari. Banii au servit implementarii unor programe civice. Intre 1990 si 1994, Fundatia s-a ocupat de pilda, cu elaborarea "manualelor alternative" - scrise de membrii Fundatiei - in colaborare cu Ministerul Educatiei. Investitiile lui Soros in Romania au crescut progresiv. De la 4,3 milioane de dolari in 1992, la 11,3 milioane de dolari in 1996, pentru a ajunge, in 1999, la suma record de 15,8 milioane de dolari. Din anul 2000, insa, strategia finantarii Fundatiei s-a schimbat. Soros explica astfel strategia financiara a Fundatiei sale: "Calea pe care Fundatia a ales-o este ca atunci cand a devenit foarte eficienta in anumite domenii, sa infiinteze organizatii autonome in aceste domenii, la a caror finantare sa contribuie doar partial." Astfel se explica scaderea finantarii lui Soros in Romania dupa 2000: ONG-urile din cadrul SON au inceput sa se autofinanteze din acel an. De la 12 milioane de dolari, investiti in anul 2000, Soros a ajuns la 7,6 milioane de dolari in 2002, la 5,4 milioane de dolari in 2003, la 3,9 milioane de dolari in 2004, si la 3,2 milioane de dolari in 2005.
Dupa alegerile din 2004, unii membri ai SON au ajuns in Guvern. Ceea ce ridica o problema de "incompatibilitate", sa recunoastem. Adica nu poti sa fii membru al unei "organizatii non-guvernamentale" si acelasi individ sa ajunga si membru in Guvern! Pentru ca rolul unei "organizatii non-guvernamentale", prin definitie, este tocmai sa "supravegheze" viata politica, partidele, Parlamentul, Presedintia, si, bineinteles, Guvernul. Or, cum poate cineva sa "arbitreze" Guvernul, de pilda, si sa fie - in acelasi timp - membru al Executivului? Cu un picior in ONG si cu celalalt in Parlament sau in Guvern! Cu speranta ca, dupa aderarea Romaniei la UE, sa ajunga si euro-parlamentar!
Aici este o clara incompatibilitate, care ar trebui rezolvata. Altfel, alegatorii ar ramane cu impresia ca ONG-ul a fost folosit ca "vector" (ca samanta) pentru lansarea unui individ in politica, in partide, sau in Parlament. Si chiar in UE! Ceea ce ar compromite activitatea ONG-urilor. Suntem de parere ca membrii ONG trebuie sa se abtina de la tentatiile - atat de numeroase - ale intrarii in partide, Parlament si Guvern, pentru a-si putea pastra credibilitatea "arbitrarii" jocului politic. Metoda ingenioasa a lui George Soros - de a atrage pe membrii "establishmentului" aflat la putere prin burse, catre filosofia "societatii deschise" (a lui Karl Popper) - a creat o alta metoda de a "schimba pasnic, fara violenta, regimurile nedemocratice".
Intr-un foarte interesant interviu dat ziarului ZIUA, din 17 iunie 2006, Sandra Pralong, prima conducatoare a "Fundatiei Soros" in Romania declara: "Trebuie sa acceptam si ideea ca, in general, Partidul si Securitatea i-au recrutat pe cei mai buni." Si: "Am vazut - si mama mea a vazut in jurul meu - cum Securitatea venea sa-i recruteze in liceu pe elevii cei mai buni." Sau: "Eu, in scoala generala, cand nu m-au facut pioniera, am venit acasa plangand. Nu pot sa garantez ce as fi devenit (daca nu plecam)." Despre dosare: "Ce credibilitate mai au dosarele, daca sunt deja suspectate de a fi traficate?" Sandra Pralong adauga: "Daca au facut compromisuri, mi-ar placea sa mi-o spuna ei primii. Sa nu aflu eu din terte surse. Voi avea un respect nemarginit pentru acesti oameni... Aduceti-va aminte de Paleologu."

COPYPASTE
http://roncea.ro/wp-content/uploads/2011/06/Maghiari-conspirand.jpg

28 iun. 2011

Ejacularea care este decât ejaculată



Așadar Psd-ul la ejaculat pe Vanghelie! Taman ce revenise din state cu o importantă comandă de mititei de la " Cocoșatu " și ei l-au pus pe liber?! Și cum? Prin ejaculare!!! Dă o naibii domnule procurel, chiar așa o puță mică a ajuns psd-ul? Da chiar nu vă puteți abține ejacularea? Am înțeles că sunteți obsedat de zeița blondă, dar încercați domnule să numai ejaculați cu membrii! Da ceva bunicuțe, bombonei, nu binevoiți a ejacula??? Almanahele și elicopterele care v-au ejaculat pe goagăle!

Întrebări:



O întrebare pt cei care au fost antrenatzi in emigrare de catre parintii lor, fiind copii la epoca..
aveti aerul de a va plângeti.. nimeni nu v-a consultat, întrebat.. ati fost obligati...  acum, ca ati devenit majori si aveti latitudinea de a decide singuri de soarta voastra... ce asteptati sa va întoarceti în RO? cine va mai împiedeca?
"In 1945 se lucra pamantul cu plugul cu boi" iar in 1980 ma duceam cu bunica cu carul cu boi dupa lemne sau la arat cu calul!  Bucurestiul in epoca de aur a "inflorit", nu? S-au distrus cartiere intregi de case ca sa "implantam" modelul corean. Oribilisme arhitectonice de genul Casei Poporului, Centrele Civice din marile orase ale Romaniei au masacrat arhitectuta romaneasca traditionala si ne-am umplut de cartiere de blocuri care de care mai anoste. Ne-am industrializat fortat, am construit colosi industriali care acum sunt in majoritate ruine. De ce a trebuit sa transformam o tara, care ar fi trait bine merci din turism si agricultura, intr-un monstru industrial care acum crapa de foame? Numai ca sa indeplinim directivele planului cincinal? Da, din turism am fi putut trai mai bine chiar decat austriecii.  Dar, daca ti-a fost atat de bine in comunism si suspini dupa binefacerile lui, grabeste-te sa emigrezi .... vezi inspre Cuba sau Corea! 
Multor emigranti le vine greu sa invete limba noii tari. Nu toti oamenii au talent la limbi straine (uite Iliescu!), iti trebuie ureche muzicala si rabdare si perseverenta ca sa ajungi sa comunici fluent intr-o limba total noua. Mai conteaza si varsta in multe cazuri, la 60 de ani e mai greu sa inveti franceza sa zicem...decat la 20. Depinde. Unii pot, altii nu. Totul e sa vorbesti corect si sa te faci inteles. Slefuirea accentului se face pe urma, in timp (daca se mai face...) da´nu e musai in fond.

Marea majoritate a oamenilor au retineri la inceput sa-si dea drumul la conversatie intr-o limba straina, indiferent daca o stiu mai bine sau mai prost. Cei mai dezinvolti au de castigat, chiar daca vorbesc mai prost (cu greseli multe) insa vorbesc! Cu timpul mai prind. O data ce-ti dai drumul mai repede la conversatie ai mai multe sanse sa comunici, sa te integrezi, sa-ti gasesti de lucru, etc. Daca taci ca sa nu gresesti e cel mai prost. Iar daca incerci sa vorbesti din prima mai destept, cu exprimari mai elevate dar nu-ti iese/te balbai...iar e prost.
Putini dintre imigrantii (romani sau neromani) cu care am avut de-a face au pus efectiv mana pe manuale de gramatica si studiat sistematic noua limba a tarii de emigratie (zilnic, ani la rand). Nu mai vorbesc de casete sau CD-uri speciale pentru pronuntie si accent. Marea masa ramane cu nivelul conversatiei cam la acelasi treapta (cea initiala) - pana la moarte. Oamenii gasesc de lucru si cu asta basta, se mai prinde limba de ei in timp, in ani. Da, se prinde! Unii insa raman cu carente in exprimare, cu greseli de gramatica si cu formulari nefiresti (traduc din limba lor nativa in cea noua si nu merge mereu!). Daca esti foarte bun in meserie ti se iarta toate astea, daca insa esti la nivel mediu...si vrei sa avansezi intr-o firma sa zicem...trebuie sa ai o exprimare ceva mai desteapta/sa ai vocabular mai bogat. Tre´sa pui osul la treaba si sa-ti perfectionezi limbajul, conversatia, exprimarea. Musai! Despre romanii care emigreaza si vorbesc intre ei in rogleza...sau chinezii in chinoengleza etc....nu am de zis decat ca nu fac bine. Ajung sa se invarta pana la urma numai in comunitati de romani, chinezi, etc....si nu se integreaza cu adevarat in noua societate/lume. De aici apar frustrarile inerente.  Cat despre schimbarea numelor din Marghioala in Maggie sau Ion in John...fiecare face ce-i pofteste inima. Oamenii sunt liberi sa aleaga precum vor, e viata lor.  Mie personal nu-mi plac aia care sunt plecati din tara lor de bastina de scurt timp si "uita" multe cuvinte din limba materna printr-o amnezie subita atunci cand vorbesc/isi scriu cu rude sau prieteni din tara (pe forumuri, la telefon, etc.). Aia sunt cu adevarat ridicoli, parerea mea.  Eu sunt plecata de ceva timp din Romania si inca nu am avut "amnezii" de acest tip. Am schimbat ceva tari si totusi cand vorbesc romaneste nu "condimentez" cu nimic strain. Mi se intampla insa sa uit cate un cuvant (in conversatia rapida) si sa-mi vina in schimb altul in alta limba. Asta tine cam 2 secunde, pana fac conexiunea in creier si dau drumul la gura zicand cuvantul in romaneste (daca mi-a venit in creier) sau schimb exprimarea si cu asta basta.  Sunt cuvinte care intr-o limba exprima mai clar o stare si care in romaneste nu exista (sunt sub forma de expresii lungi). Asa este. La astea am dificultati de regula. Dar se poate controla treaba.  Pentru cei care insa au parteneri neromani si cu care nu discuta in romaneste - e mai greu. In timp isi uita limba materna, mai mult sau mai putin. Asta e adevarul, asa e viata...dupa formula "Ochii care nu se vad - se uita!" 
Întrebări și frământări care nu și-au găsit încă răspunsul sau rezolvrea.

27 iun. 2011

Dragă Evelyne

Dragă Eveline nu știu dacă ești frumoasă dar proastă ești cu siguranță fatăăăăă!

"Evelyne spune:
http://www.reportervirtual.ro/2011/06/bordelul-politic-e-acelasi-ca-in-1944-doar-curvele-sint-altele.html#comment-85992
in primul rand , nu vad de ce fiecare se ascunde dupa pseudonime !!!??? Mai barbatii lumii …”curajosii” patriei , dar voi nume nu aveti ???? De exemplu , “Cronici geruliene” este “LULU” …acelasi cu antideontologul, acelasi care e amicul lui Eusebiu si care schimba ei pareri despre Elena Udrea , ei intre ei !!! Dintre toti , niciunul nu este fara de pata : TOTI ati plecat capul ca sa va luati bani grei, toti v-ati dat cu cine spunea clipa pt ca deh !oportunismul este sfant !!!!! Asa ca mai scutiti-ne de lectii , voi astia care stati pe saci de bani …."
Cât de idiot trebuie să fi ca să produci o asemenea postare? Acum îmi dau seama de ce dl. Geoană a pierdut alegerile! Cu asemenea susținători este foarte clar că nu ar fi putut câștiga indiferent câte miliarde ar fi investit poporul estic în el! Acum văd foarte clar de ce alianța socialistă psd-pnl nu are viitor și o să fie din nou opoziție până la desfințare. Te las acum, pentru-că tocmai am primit un sac de bani și vreau să verific dacă sunt toți în euro, că data trecută m-au păcălit ăștia ai lui Băse.... m-au plătit în dollari și ai văzut ce curs scăzut are dollarul! Te felicit și-i felicit  și pe aliați, cu asemenea gânditori sigur scapă România .... în bălărie! Ia și o dedicație numai pentru tine:





26 iun. 2011

OZN-uri la Galați sau promoție la etnobotanice?


Carol al II-lea. Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. V (1946-1948)



Carol al II-lea: "Marţi, 30 decembrie 1947. O zi îngrozitoare, ce zi sfâşietoare: la 5 d.a. [dupa-amiaza], bietul şi credinciosul Ribeiro telefonează că Reuters a comunicat că Mihăiţă a abdicat, azi, la 3. Vestea a căzut ca o măciucă pe capul nostru, am rămas, literalmente, trăznit. Reprezentantul lui Reuters a şi venit aci aducându-mi telegramele, cari dau oareşicări detalii. La 3, a iscalit abdicarea şi a dat o Proclamaţie către popor, iar unele veşti zic că la 4 va părăsi Bucureştiul. A şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică. M-a apucat o furie auzind această ştire; cine dracul l-a pus pe Mihăiţă să se întoarcă, ca, după o săptămână, să plece în condiţiile cele mai urâte şi dând către popor o proclamaţie ruşinoasă. Nu numai că abdică pentru el şi urmaşii săi, dar spune, în proclamaţie, că lasă poporului grija de a-şi alege felul cum doreşte să fie guvernat, considerând că monarhia este un obstacol serios în calea dezvoltării democratice a Ţării. Mă sufocă ideea că fiul meu, ca suveran, să poată să-şi puie iscălitura sub un document astfel redactat. Toţi luptăm pentru a arăta lumei că forma democratică nu numai că este compatibilă cu Monarhia, dar că şi asta este, de fapt, mai garantată sub un suveran, decât sub un preşedinte, care-i, totdeauna, un om de partid şi iată că, acuma, Mihăiţă declară, sub iscălitură, contrariul şi, în acelaşi timp, autentifică actul de naştere a Republicii, forma de stat care nu poate permite României de a trăi."

Marcel-Dumitru Ciuca: Volumul al cincilea al lucrării "Între datorie şi pasiune" conţine însemnările zilnice ale lui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1946 şi 31 decembrie 1948. La începutul acestei perioade, Carol se afla încă în Brazilia, la Rio de Janeiro, şi pentru această vreme el a consemnat în caietele sale eforturile depuse pentru a obţine aprobările necesare în vederea trecerii în Europa, cu scopul de a fi mai aproape de ţară. Deoarece lipseşte caietul nr. 11 I, pentru perioada cuprinsă între 11 decembrie 1946 şi 4 decembrie 1947, nu putem cunoaşte cum a reuşit să ajungă în Portugalia, la Estoril, şi de asemenea nu ştim data plecării sale din Rio. Dar, deoarece la 5 ianuarie 1948 el a consemnat că: "de trei luni de când suntem în Portugalia", putem deduce că au plecat din Brazilia la sfârşitul lunii septembrie şi începutul lui octombrie 1947 şi, mai mult chiar, din însemnarea din 5 octombrie 1948, "Azi s-a împlinit anul de când, după atâta vreme, am sosit, din nou, pe scumpul nostru pamânt al Europei", rezultă că la 5 octombrie 1947 au pus piciorul pe continentul nostru. În perioada pentru care lipseşte caietul cu însemnări în viaţa lui Carol a avut loc o schimbare pe care, în anii anteriori, el o tot anunţa ca posibilă: căsătoria cu Elena Lupescu (Duduia). Nu putem cunoaşte detaliile acestui eveniment, aşa cum le-a consemnat el în caietul amintit, dar din însemnările ulterioare aflăm că el a avut loc în ziua de 3 iulie 1947. La fiecare 3 iulie, Carol şi Duduia aniversau căsătoria lor. S-a păstrat şi o fotografie a celor doi miri. La Rio nu au făcut şi cununia religioasă, negăsind, probabil, un preot ortodox acolo. Cum ţineau ca să fie cununaţi în religia ortodoxă, de un preot român, acest lucru a avut loc în ziua de 18 iulie 1949, la Estoril. După stabilirea la Estoril şi-au cumpărat o casă acolo, pe care au renovat-o, şi în ea au locuit până la moarte. De la Estoril, Carol al II-lea a urmărit evenimentele care aveau loc pe plan internaţional şi, mai ales, pe acelea care aveau loc în România. A consemnat în însemnările sale ştirile ce le avea despre situaţia din ţară, privind: începutul comunizării, arestările din rândurile opozanţilor noilor guvernanţi impuşi de armatele sovietice în România. A fost consternat la aflarea veştii că fiul sau, regele Mihai, la 30 decembrie 1947, a abdicat şi că a şi fost proclamată Republica Democratică Populară, alias Sovietică . După un timp, văzând că regele Mihai nu întreprinde nimic pentru a reveni pe Tron, a socotit că este de datoria sa să reia Tronul României, fiind îndreptăţit la aceasta prin faptul că el nu a abdicat, ci a dat fiului său doar o delegaţie, pe când regele Mihai a semnat un act de abdicare. În însemnările sale, Carol al doilea a redat şi lupta pentru supremaţie ce începuse între foştii Aliaţi din vremea războiului: URSS, pe de o parte, şi SUA, Anglia şi alte ţări democrate, pe de alta parte, şi care se manifesta fie prin conflicte militare ce apăreau în diverse zone ale globului, fie prin conflicte diplomatice.

Dilema regelui

A fost odata un rege tanar, care fu prins odata intr-o lupta cu armatele imparatiei vecine.
Monarhul imparatiei vecine ar fi putut sa-l omoare imediat, dar gandindu-se poate la tineretea prizonierului ii oferi libertatea, cu o singura conditie: ca in decurs de un an regele cel tanar sa afle raspunsul la o intrebare dificila si sa aduca raspunsul in anul urmator, chiar in ziua in care a pierdut batalia.
Intrebarea era: "Ce vor cu adevarat femeile?"
O asemenea intrebare poate sa incurce chiar mintile cele mai cunoscatoare din regat, gandi tanarul rege, care stiu atunci ca a primit o sarcina imposibila. Acceptand totusi provocarea pentru ca n-avea incotro, el pleca cu promisiunea ca se va intoarce cu raspunsul, sau se va pregati sa moara exact peste un an.
Ajuns acasa el lua personal la intrebari toate femeile din regat, de la printese pana la bucatarese si prostituate, apoi intreba preoti, intelepti, tarani, cersetori, chiar si mascariciul curtii fu rugat sa-si dea cu parerea. Nimeni insa nu putu sa dea un raspuns satisfacator.
Mai ramasese doar o vrajitoare - Muma Padurii - o faptura urata, stirba si cocosata care traia intr-o padure, inconjurata de animalele si farmecele ei. Regele stia ca vrajitoarea ii va cere un pret exorbitant, dar ziua cand trebuia sa dea raspunsul era atat de aproape incat el se gandi ca nu mai are practic nimic de pierdut. Vrajitoarea ceru in schimbul raspunsului ca regele sa se casatoreasca cu ea.

Regele accepta alianta cu inima grea si gandind la propria infrangere, dar dincolo de interesul personal el gandi atunci ca este mult mai important sa se afle neaparat raspunsul la acea intrebare la care n-a putut raspunde nimeni. Raspunsul pe care vrajitoarea i-l dadu era ca "Ceea ce doreste o femeie cel mai mult este sa decida ea insasi ce face cu viata ei".
Monarhul tarii vecine vazu corectitudinea raspunsului primit, si din ziua aceea intre cele doua tari se instaura o pace si o prietenie trainica.
Intre timp, la palatul tinarului rege se faceau pregatiri de nunta. Fiind o persoana de o integritate deosebita, el se purta frumos cu viitoarea sotie si ii asigura tot ce avea nevoie pentru viata impreuna, vorbindu-i intotdeauna cu multa rabdare, bunatate si respect. In dimineata zilei in care urma sa aiba loc nunta, el intra in camera ei, aducandu-i in dar un minunat buchet de flori.

Dar spre surpriza lui, in locul unei vrajitoare urate, il astepta o fata de o frumusete orbitoare, imbracata in cea mai splendida rochie de mireasa. Regele intreba cum de s-a schimbat astfel...iar ea raspunse ca vrajitoarele sunt maestre in ale Transformarii, si jumatate din timp de acum inainte ea va avea aspectul de Muma Padurii, iar cealalta jumatate ea va arata frumoasa ca Zana Florilor .
Fata ii spuse iarasi ca el are dreptul sa aleaga in care din cele doua aspecte si-ar dori sa apara ziua, si in care isi doreste sa apara noaptea. Grea dilema pentru tanarul mire, care, indragostit pana peste cap dintr-o singura privire, ar fi vrut sa mearga cu ea oriunde, si sa o arate intregii lumi ...dar pe de alta parte, desigur, tare ar fi vrut sa imbratiseze si noaptea in intimitatea iubirii, tot pe sotia cea frumoasa.
Ce alegere credeti ca a facut in final tanarul rege?
Nobilul rege raspunse viitoarei sale sotii ca... o va lasa pe ea sa decida ce face cu viata ei.Si ce s-a intamplat mai departe? Fata incepu sa rada, si-i spuse regelui ca daca alegerea este a ei, atunci ea vrea sa fie si ziua si noaptea tot Frumoasa si Buna, de dragul Iubirii unui Om atat de bun.

Sursa: http://vnigama.blogspot.com

24 iun. 2011

Banc la ceas de noapte

- John! - Da, sir! - Unde este cainele? - Facea politica si l-am impuscat! - Cum ti-ai dat tu seama ca facea politica? - Manca rahat in gradina.

In fata unei gradinite, se plimba agitat de vreo 10 minute un barbat. Educatoarea: - Buna ziua! Asteptati un copil? Barbatul: - Nu doamna, asa sunt eu, gras!!!

Doi prieteni se refugiaza din cauza ploii intr-un bar. Isi beau ei berile in liniste, in timp ce privesc pe geam. - E binevenita ploaia asta pentru pamant, spuse unul dintre ei. Totul va renaste acum din nou. - Nu ma speria! spune celalalt.. Tocmai mi-am inmormantat soacra...

La tribunal se audiaza martorii: - Cand ati vazut ca inculpatui intentioneaza sa-si arunce soacra de la etaj, de ce n-ati intervenit? - Pentru ca am vazut ca inculpatul este destul de puternic ca s-o faca si singur...

- Dumneata intr-adevar ai 114 ani, mosulica? - Exact! - Si ce ai facut de ai ajuns la o varsta asa de inaintata? - Am avut rabdare!

Doi ardeleni citeau ziarul: - Bai Ioane, uite ce scrie in ziar: "o bomba costa 4 milioane de dolari"! - Tulai, de-ar cadea si in curtea noastra una!

- Ce faci atunci cand iti spune doctorul ca ti-au mai ramas 6 luni de trait? - Te duci si le petreci cu soacra - vor fi cele mai lungi zile din viata ta...

Un motan se plimba pe camp. O vaca il intreaba: - Asa mic si deja ti-a crescut mustata ? - Si tu asa mare si tot fara sutien?

Dom' doctor, cred cã am probleme cu ochii. - De ce credeti asta, domnule? - Pãi, de cînd m-am cãsãtorit nu mai vãd un ban prin casã...

O fetita abia terminase prima saptamâna de clasa întâi si vine nervoasa acasa: "Îmi pierd vremea cu scoala", îi spune mamei. "Nu stiu sa citesc, nu stiu sa scriu si nici sa vorbesc nu ma lasa!".

Dumnezeu, dupa ce a facut barbatul si femeia, îsi admira opera. Întâi îi cade privirea asupra barbatului: - Ce minunatie, ce opera reusita, câta frumusete! Apoi se uita si la femeie: - Eh. Tu va trebui sa te machiezi putin.)

Cum se saluta doi clarvazatori? - Tu esti bine, eu cum sunt?

Copilasul vede dimineata cum din baia sa iese un tinar atletic, costumat numai in chiloti. - Tu esti noul baby sitter? - intreaba pustiul. - Nu... Eu sunt noul mother-fucker!

Bunicul il intreaba pe nepotel: - Cum il cheama pe neamtul ala mic care imi tot ascunde lucrurile? - Alzheimer, bunicule!

23 iun. 2011

Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, ne-a prezentat mecanismul prin care interesele statului, dar şi ale mediului privat sunt apărate.


Regii asfaltului, baronii din industria medicamentelor, baronii locali, responsabili cu atribuirea banilor publici, toţi sunt puşi în dificultate dacă nu respectă condiţiile legale privind licitaţiile. Bogdan Lehel Lorand, preşedintele Consiliului Naţional pentru Soluţionarea Contestaţiilor, ne-a prezentat mecanismul prin care interesele statului, dar şi ale mediului privat sunt apărate.
• Care sunt motivele contestării licitaţiilor?
În primul rând, orice operator econo- mic care participă la o procedură, sau in- tenţionează să participe la o licitaţie şi este nemulţumit, poate contesta caie- tul de sarcini, documentaţia de atribu- ire, actul care stabileşte regulile licita- ţiei. Prin care poate să spună, domnu- le, nu sunt de acord cu cerinţele de ca- lificare! Sunt mult prea exagerate! Sau, nu sunt de acord cu criteriul de atribui- re! Ori, dacă este mulţumit de documen- taţia de atribuire, poate contesta rezulta- tul procedurii, fie contestă documenta- ţia, fie contestă rezultatul.
• Ce se contestă mai mult şi în ce domenii?
Aproape 70% contestă rezultatul pro- cedurii. Adică, se contestă anumite nere- guli în ceea ce priveşte procedura de eva- luare a ofertantului câştigător. Iar dife- renţa de 30% contestă caietul de sarcini, respectiv, documentaţia de atribuire.
În ultimii doi ani, am constatat o creş- tere a numărului de proceduri, în cana- lizări, pe infrastructură, curent, reabili- tări.
Şi atunci e normal ca şi contestaţiile să fie mai multe în acest domeniu. În do- meniul medical sunt multe proceduri şi sunt şi multe contestaţii. A crescut şi nu- mărul firmelor străine care participă la proceduri, care se bat pentru banii pu- blici, care fac contestaţii.
Caietele de sarcini, eterna problemă
• Ce susţin aceste firme?
De obicei, contestă cerinţele de calificare, pe care ei le consideră ca fiind mult prea exagerate, cerinţele care se regăsesc în caietul de sarcini. Se poate stabili ca şi cerinţă, domnule, vreau să-mi faci dova- da că ai 100 de angajaţi cu carte de mun- că! Sau, îţi cer pentru o lucrare să ai in-
giner constructor. Şi îţi cer ca inginerul să aibă nu ştiu câte atestate şi să aibă o vechime de vreo 20 de ani. Or, această cerinţă este mult prea exagerată! Cu ce este mai bună o firmă care are un ingi- ner constructor, dar nu are 20 de ani ve- chime, are doar 18 ani, dar are mai multe lucrări decât un alt inginer constructor, care are 20 de ani vechime, dar poate că n-a făcut lucrările respective?
E un criteriu irelevant...
Este irelevant, disproporţionat şi mult prea exagerat! Aceste cerinţe pot fi contestate de către operatori economici care participă la o anumită licitaţie. Zice, domnule, este disproporţionat în raport cu natura şi obiectul contractului! Dacă se contestă rezultatul, zice: domnule, eu contest pentru că eu consider că acela nu trebuia să fie desemnat câştigător, pen- tru că, uite, s-a cerut un document şi fir- ma care a fost desemnată câştigătoare nu avea documentul respectiv, prin urmare trebuia respins! Şi eu trebuia să fiu de- semnat câştigător!
Sau, punctajul pentru operatorul care a fost desemnat câştigător nu a fost cal- culat în mod corect şi atunci noi avem obligaţia de a verifica aceste aspecte, de a verifica regulile stabilite în caiet şi dacă, într-adevăr, operatorul respectiv a fost în mod corect sau nu desemnat câştigă- torul licitaţiei.
• Care a fost valoarea cea mai mare a procedurii contestate?
De obicei, valorile cele mai mari sunt pe infrastructură şi aici vorbim de auto- străzi, şosele şi aşa mai departe. Aici sunt două lucruri diferite. Deci, noi am făcut o analiză, care a fost valoarea însuma- tă a procedurilor în care am admis con- testaţiile.
Valoarea estimată a procedurilor în care Consiliul a dispus măsuri de reme- diere a fost de aproximativ şapte miliar- de de euro. Este o sumă mare! În cazul a două miliarde de euro am dispus măsu- ra extremă de anulare. Când se anulează o procedură înseamnă că ea nu mai poa- te fi remediată, în sensul că am constatat abateri care au fost foarte grave, care nu mai permit remedierea procedurii.
• Cum sunt formaţi profesional consilierii?
Ne întâlnim cu specialişti, judecători de la Curţile de Apel, să-şi spună şi ei punctul de vedere în aceeaşi problema- tică. Activitatea noastră se desfăşoară pe două componente foarte importante, pe care trebuie neapărat să le păstrăm, com- petenţă şi celeritate. Competenţă în sen-
sul că deciziile noastre să fie păstrate, iar aici peste 98% din deciziile pe care noi le-am emis au rămas definitive. Am avut casări, sub 1%. Şi celeritate, soluţionarea contestaţiei în 20 de zile.
• Cum asiguraţi practica unitară?
Foarte greu! Prin discuţii, discuţii şi iar discuţii! Prin întâlniri periodice, săp- tămânare, lunare, cu colegii. Constatăm că poate avem păreri contradictorii, soli- cităm chiar ANRMAP că acel lucru trebu- ie clarificat, pentru a nu mai avea inter-
pretări diferite asupra aceluiaşi aspect.
• Sunteţi mai puternici decât un judecător care soluţionează, dar nu poate face asemenea diligenţe!
Când o să avem multe decizii casate, o să avem o problemă serioasă! Practic nu o să ne justificăm existenţa! Opera- torii economici, dar şi statul trebuie să aibă convingerea că este o decizie corec- tă. Suntem în poziţia de a soluţiona repe- de, de a nu bloca procedura. Acesta este scopul şi rolul nostru!
• Ce mesaj transmiteţi operatorilor, firmelor care participă la achiziţiile publice?
Mesajul meu este, dacă într-adevăr constată că sunt nereguli atunci când participă la procedurile de achiziţii pu- blice, să le conteste cu încredere. Dar, atunci când vor să formuleze contesta- ţii numai de dragul de a contesta orice şi oricând, eu zic să se abţină!
Sistem de distribuţie aleatoriu
• Câte contestaţii aveţi înregistrate în stare de judecată, să spunem?
Avem în jur de 3.000 şi ceva de con- testaţii, pe care le-am soluţionat şi mai avem alte 600 de soluţionat. Dar ele vin în fiecare săptămână, în fiecare zi. Ajung la registratură, ajung aici, se repartizea- ză în mod aleatoriu la cele 10 complete.
• Cum distribuiţi aleatoriu?
Asta voiam să vă spun, mă întrebaţI cum vrem să ne dezvoltăm. Vrem să avem un sistem de distribuţie aleatoriu, ca la Tribunal. Acum împărţirea aleatorie se face manual. Adică se bagă biletele în bol şi vine reprezentantul fiecărui complet şi trage câte un dosar. El ştie ce număr de dosar a luat şi atunci i s-a dat şi dosarul. Ce număr ai? 258! Poftim dosarul 258!
• Nu aveţi critici faţă de această distribuţie aleatorie a dosarelor, care ar putea să fie previzibilă?
Nu are cum să fie previzibilă! Câtă vre- me împărţirea se face de comun acord şi de faţă cu toţi reprezentanţii complete- lor, e transparenţă totală!
• Când faceţi distribuţia aleatorie?
În fiecare zi! Când ştim, domnule, as- tăzi au venit 40 de contestaţii, sau 100! Ia să vedem, sunt 100 de contestaţii, sunt 100 de numere! Reprezentantul com- pletului ştie ce număr a tras, nu ai cum să-i dai alt dosar! Se menţionează în re- gistrul nostru ce dosar a tras. Completul de judecată e format din trei persoane, un licenţiat în drept, cu cel puţin nouă ani vechime, un inginer şi un economist.
E o echipă multidisciplinară!
• Sunt specializate aceste complete?
La ce vă referiţi, pe domeniu? Nu sunt specializaţi pe domeniu, nici nu ar avea cum! Sunt specializaţi în domeniul achi- ziţiilor publice. Poate eu, în completul meu, nu am inginer constructor sau in- giner chimist. Dar ştiu că în alt complet este un inginer constructor, mă duc şi mă consult cu el. Nu pot să motivez decizia
dacă nu am şi un expert de specialitate!
• Expertul vă motivează în scris, atunci când îl consultaţi?
Dar nu e cazul, în cadrul aceleeaşi in- stituţii, practic vorbim de consultare în- tre specialişti, pentru că deciziile pe care le dai trebuie să le motivezi. Tu dai de- cizia în registru şi după aceea trebuie să motivezi, câteodată veţi găsi decizii mo- tivate pe 100 de pagini!
Dosarele nu încap pe birou, sunt enorme
• Cum evaluaţi activitatea completelor, celor care le compun?
Din luna februarie până în luna mar- tie, eu trebuie să fac evaluarea. Se dau ca- lificative, dar dacă ai multe casări iei notă foarte mică şi nu-ţi convine! Deocamda- tă, sunt mulţumit, am casări puţine şi re- uşesc să respect termenul de 20 de zile. Asta este oglinda instituţiei! Înţelegeţi? Cum ar fi la ANI, de exemplu. Păi dacă ANI ar avea toate deciziile în care decla- ră pe cineva incompatibil, ar mai avea ci- neva ce să-i reproşeze?
• Văd că instanţele nu vă desfiinţează deciziile...
Activitatea de aici e mult mai grea! La noi ştiţi ce înseamnă un dosar de achi- ziţie? De multe ori am avut 10 operatori economici care au participat la procedu- ră, fiecare cu documentele lor tehnice şi cu documentele de calificare pe care tre- buie să le verifici. Numai raportul pro- cedurii, prin care s-a făcut desemnarea operatorului economic avea 300 de pa- gini, pe care trebuie să le citeşti. Nu în- cap pe birou, este enorm! Nu e ca la ANI, ceri adrese de la administraţia financiară de la bănci şi ai un dosărel mic, acolo! Aici vorbim de zeci de mii de pagini, pe care trebuie să le citeşti, pentru că altfel rişti! Nemulţumitul se duce la Curtea de Apel şi decizia ta urmează să fie casată, desfi- inţată! Practic, asta este oglinda activită- ţii tale! Şi atunci, fiecare consilier trebu- ie să facă în aşa fel încât să fie cu sufletul împăcat că decizia pe care a dat-o este co- rectă, că nu a greşit, pentru că se va răs- frânge asupra activităţii sale!
• Cine vă critică?
Instituţia noastră are un rol foarte im- portant în procedurile de licitaţii publice. Pe de altă parte, avem o misiune ingra- tă, întotdeauna o parte este nemulţumi- tă. Rolul tău este să faci dreptate şi să spui dacă o contestaţie formulată de un opera- tor economic este întemeiată, sau nu este întemeiată. Dacă este întemeiată, trebu- ie să dispui măsuri de remediere şi atunci superi autoritatea statului, mă refer la pri- mării, la autorităţile publice, iar dacă zici că totul e în regulă, superi operatorii eco- nomici care spun: „E clar, s-au înţeles cu autorităţile statului!”. Şi invers, o parte are anumite nemulţumiri!
A fost dat publicităţii, de către Consiliul Concurenţei, un ghid cu practici, tehnici de trucare a licitaţiilor, la Cluj. L-aţi văzut?
Da, e adevărat ce spune Consiliul Concurenţei!
Ceea ce vreau eu să scot în evidenţă este că nu înseamnă neapărat că numai acolo sunt probleme, acolo unde ace- le licitaţii au fost contestate. Înseam- nă că sunt anumite licitaţii trucate în care actele s-au semnat, în care nimeni nu a zis nimic.
Înţelegeţi?
Nu ai de unde să ştii, pentru că, din 80.000 de licitaţii care se organizea-
ză într-un an în toată ţara asta, doar 10% sunt contestate, şapte mii de pro- ceduri, restul de 73.000 de proceduri nu avem cunoştinţă despre ele şi nici nu constituie obiectul nostru de acti- vitate. Aici poate să intervină Autorita- tea Naţională de Reglementare şi Moni- torizarea a tuturor achiziţiilor publice. Eu pot să vă spun despre acele proce- duri care au ajuns la mine, cu care am fost învestit, eu nu pot să-mi depăşesc competenţa.

Iată ce "produce" patapievici -


22 iun. 2011

Banc la ceas de noapte

2 soti (ambii cam la 50 de ani) gasesc o lampa fermecata, o freaca si geniul ce iese din ea le propune sa le indeplineasca cite o dorinta la fiecare din ei.
Femeia: Pai as vrea 2 bilete pentru o croaziera in jurul lumii pentru mine si pentru sotul meu.
Puf! Femeia se trezeste cu biletele in mana.
Barbatul: Eu as vrea sa traiesc cu o femeie cu 20 de ani mai tinara ca mine.

Puf! Barbatul pe loc implineste 70 de ani.



************
O fetita mica si bunica ei discuta.
'Bunico, tu citi ani ai?'
La care bunica fiind in virsta zimbeste si zice:
'Pai nu sunt sigura.'
'Stiu eu bunico, uita-te in chilotei,
ai mei spun ca am 3 ani'.



*************
O portocala, o banana si un penis stau la taifas:
- Ce trai nasol am! Cei ce ma cumpara ma taie cu cutitul sau imi rup coaja si ma mananca, zice portocala.
-Da, si eu, se plange banana..mie imi desprind pielea fasii si dupa ce raman jupuita ma mananca.
-Vax! intervine penisul. pe mine dupa ce ma tin nespalat toata saptamana, ma pun intr-un ambalaj lipicios de cauciuc, ma baga intr-un tunel lung, umed si fierbinte, unde ma freaca pana vomit. 



Cum vă place asta?

Creşterea numărului populaţiei generează o problemă serioasă: criza alimentară. Cercetătorii japonezi au găsit soluţia salvatoare: creează fripturi comestibile din fecale umane.

Mitsuyuki Ikeda, cercetător la laboratorul Okayama, a obţinut carne bazată pe proteine din excremente umane, potrivit news.yahoo.com.
Cercetătorii au extras acele proteine şi au creat o friptură artificială, care conţine 63% proteine, 25% carbohidraţi, 3% lipide şi 9% minerale. Carnea are culoare roşie, datorită unui colorant alimentar, este apoi aromată cu proteină de soia şi chiar are gust de vită.
Studiile arată că industria ambalării produselor din carne este răspunzătoare pentru 18% din emisiile de gaze cu efect de seră.
Profesorul Ikeda este conştient de bariera psihologică peste care trebuie să treacă pentru că oamenii nu vor să accepte că mâncarea lor este fabricată din fecalele proprii sau ale semenilor, însă speră ca în timp şi acest aspect să fie rezolvat, în favoarea unor motive mult mai logice: responsabilitatea faţă de mediul înconjurător, costul şi faptul că are calorii mai puţine.



20 iun. 2011

Mobbing & Bullying

Ca tip de discriminare, mobbing-ul este şi cel mai puţin extins şi cel mai greu de identificat. El apare în companii în care angajaţii sunt siguri de locul lor de muncă, ţintele sunt de regulă loiale instituţiei şi apariţia cazurilor de mobbing este facilitată de lipsa de proceduri, descrierea neclară a sarcinilor asociate locului de muncă, subiectivismul şi arbitrariul în organizare, un management neatent sau dezinteresat (Bultena & Whatcott, 2008). Se poate spune să mobbing-ul defineşte hărţuirea profesională. Ceea ce este relevant este lipsa criteriilor corecte/clare de promovare şi imposibilitatea promovării, inflexibilitatea mediului, obiectivele de dezvoltare ale companiei/instituţiei care să antreneze şi să permită şi dezvoltarea angajaţilor şi să nu le aducă pe cele două în conflict.

Per ansamblu nerespectarea principiilor egalităţii de şansă, în afara aspectului nedemocratic şi neadecvat unei societăţi moderne, induce ineficienţa la locul de muncă prin eludarea criteriilor profesionale de ocupare şi promovare a forţei de muncă. Aceasta înseamnă nu numai rezultate mai slabe la nivel de companie, ci şi inutilizarea unor investiţii anterioare în calificarea forţei de muncă. Ţintele cel mai afectate, prin intensitate şi durata efectelor, sunt cele ale acţiunilor de tip mobbing. În afara demoralizării şi frustrării, efectele asupra victimelor discriminării de tip clasic sunt minime. Ele pot deveni, însă, prin rezistenţă şi contraatac, ţinte ale mobbing-ului. În ce priveşte prevalenţa, ţintele mobbing-ului sunt cel mai rare, fiind vizat individul care este perceput ca un pericol pentru poziţia superiorului/colegului sau incomodează într-un anumit fel.

Mobbing-ul este ineficient pentru organizaţie per ansamblu, afectează performanţa profesională a victimei şi poate duce la alienare, demoralizare, pierderea încrederii în potenţialul profesional (şi personal) sau are efecte în planul sănătăţii prin apariţia de boli pe fondul stresului.

În afara acestor situaţii delimitate mai sus, există forme de încălcare a principiului egalităţii de şansă, care nu se leagă direct de niciuna dintre situaţiile amintite, fie pentru că nu vizează specificul unui grup sau persoană, fie pentru că nu sunt repetitive.

Din perspectivă economică, fenomenul de mobbing necontrolat poate afecta sever relaţiile de muncă, conduce la comunicare defectuoasă, scăderea productivităţii muncii, spargerea colectivului de muncă în grupuri, toate acestea ducând la o scădere a eficienţei şi eficacităţii organizaţiei.

Promovarea extraprofesională este un alt tip de discriminare, definită prin situaţiile în care se depăşeşte cadrul profesional ca motivaţie pentru angajare, promovare, perfecţionare sau concediere şi care blochează, voluntar sau nu, accesul/şansa egală la afirmare profesională, la performanţe şi dezvoltare la locul de muncă. Poate fi vizat individul sau un colectiv, prin acţiuni nerepetitive sau întâmplătoare, neclar direcţionate sau intenţionate.

Prin urmare, discriminarea de tip clasic şi mobbing-ul nu acoperă integral formele de încălcare a principiului egalităţii de şansă, iar discriminarea de tip clasic este un atac la specificul grupului. Mobbing-ul apare, în general, în contexte care nu vizează discriminarea de tip clasic, pentru că vizează individul prin acţiuni de durată. Mobbing-ul poate apărea în sfera discriminării de tip clasic, dar prin durată, intensitate şi forme de manifestare se constituie într-un tip distinct de încălcare a principiului egalităţii de şansă. În timp ce mobbing-ul este specific pieţei muncii, discrimarea de tip clasic poate fi întâlnită în diferite sfere sociale.

În România nu s-a discutat până în prezent despre fenomenul de mobbing şi nici nu se cunoaşte cât de des este întâlnit acest fenomen. Nu au fost realizate, până în momentul de faţă, studii sistematice care să adreseze problematica mobbing-ului. Studiile realizate până acum, la iniţiativa unor organizaţii publice sau private (ONGuri) vizează colectarea şi analiza de date privind forme de discriminare multiplă (vârstă, sex, etnicitate, rasial) la locul de muncă, fără să adreseze specific problematica mobbing-ului.

În momentul de faţă nu există legislaţie specifică care să adreseze problematica mobbing-ului şi nici proiecte de lege în domeniu. Pentru a fi adresată printr-o politică publică coerentă, o problema precum cea a mobbing-ului, trebuie în primul rând să fie identificată şi definită de către autorităţile publice şi principalii factori interesaţi ca fiind una de interes general (public), pentru care este necesar să se facă un efort sistematic de găsire de soluţii şi alocare de resurse pentru implementarea acestor soluţii.

Mobbing-ului, manifestarea hărţuirii la locul de muncă, apare ca rezultat al unei combinaţii de factori de risc individuali şi sociali. Ca urmare, avem şi o combinaţie de cauze, incluzând comportamentul individual, dar şi condiţiile şi mediul de muncă (incluzând aici şi practicile de management), care facilitează apariţia fenomenelor de mobbing. Problemele de risc individual sunt gestionate prin politici antidiscrimiare sau de promovare a egalităţii de şanse. Riscurile sociale, care ţin de mediul organizaţional, de practicile de management şi circumstanţele economice şi sociale trebuie gestionate prin politici specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii la locul de muncă, calităţii angajării. Din punct de vedere al cadrului de politică publică, problematica mobbing-ului se află la intersecţia dintre două arii importante de intervenţie publică, respectiv politicile de prevenire şi combatere a discriminării şi politicile din zona reglementării relaţiilor de muncă. Prin urmare, direcţiile de acţiune pot fi îndreptate în această direcţie.

Proiectul POSDRU „Femeia contează” derulat de către ICCV şi partenerii săi îşi propune să aducă în atenţia publică fenomenele de mobbing şi bullying şi să ducă la găsirea de soluţii pentru recunoaşterea socială a fenomenului şi diminuarea lui. În acest sens, ICCV va realiza în anul 2010 o culegere de date cantitative şi calitative pentru a urmări percepţia în rândul populaţiei şi cunoaşterea acestor fenomene în România, cât şi incidenţa lor. Cercetarea se va finaliza cu un raport pe baza datelor culese. Partenerii ICCV în proiect, organizaţii nonguvernamentale, vor interveni în următorii doi ani prin promovarea conceptului de mobbing prin campanii mass-media, realizarea unui ghid de bune practici şi propuneri de schimbare a legislaţiei în scopul diminuării fenomenului, prin traininguri, dialog social cu diverşi parteneri, schimb de bune practici cu experţi din ţările cu experienţă în domeniu.

http://www.revistacalitateavietii.ro/2010/CV-1-2-2010/07.pdf

http://www.colfasa.ro/cms/index.php/articole/82-saptamanaanti-mobbing

Arhivă blog