28 feb. 2011

Dragoş Rişcanu......big-bum-bang.

O mare belea se apropie de România. De ce "mare belea"? Simplu! Un păgubit român, încăpăţânat, a adus la cunoştinţă europenilor că nişte tâlhari din România i-au furat un soft pe care "l-au donat" Microsoft-ului! Şi nu numai că a adus la cunoştinţă, dar i-a şi motivat pe europeni ca prin probele ce le-a administrat, aceştia să demareze mai întâi procedura de infrigement şi apoi, direct bum-bum în Microsoft, proces intrat pe rol la Curtea de Primă Instanţă de la Luxembourg, că deh, al naibilii nea Dragoş Rişcanu e şi cetăţean european, fiind român, dar colac peste pupăză este şi "ne-uropean", având cetăţenie elveţiană! Naşpa! Naşpa rău! Futaiul dracului! Observ cu stupoare că nimeni nu chiţăie aici în România, nici măcar acum cu câteva zilişoare (nu foarte multe) înaintea declanşării marelui big-bum-bang! Stau toţi ca şobolanii prin găuri şi pândesc cu bidoanele de kerosen strâns ţinute în gheare! Uneori mai dau şi telefoane! NOCTURNE!

PĂGUBITUL

"Au furat codul sursa al sistemului ISIS.NET abia finalizat, la a carui dezvoltare luasera parte ca angajati ai Omnis Group si l-au folosit in cadrul firmei Romanian Soft Company".
(Dragos Riscanu - Omnis Group)

TÂLHARUL

Sebastian Vladescu evita discutiile pe tema acuzatiilor de furt de "soft", ADICĂLEA MAI PE ROMÂNEŞTE, TACE PRECUM PORCUL DROGAT ÎN PĂPUŞOI, ÎN TIMP CE UNUL DINTRE MANEVRANŢII DE SERVICIU GUIŢĂ:

"Acuzatiile Omnis Group sunt niste aberatii. Cei doi nu au furat nimic si oricum Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor nu are competenta sa faca o expertiza"
(Elisei Craciun - actionar RSC)

Mda, deci în băşcălie postez:
Firma actualului ministru de finante a vandut mai multor spitale, intre care si celui al MAI,un program informatic despre care o companie rivala afirma ca i-a fost sustras.
.....
Aprilie 2003. Dragos Saracu si Irinel Alupei, doi specialisti in informatica, pleaca de la Omnis Group, companie in care lucrau de cateva luni, la Romanian Soft Company (RSC). In RSC, unul dintre actionari era Sebastian Vladescu, actualul ministru de finante. Dupa spusele fostului lor sef, Dragos Riscanu, cei doi, la plecare, "fura codul sursa al sistemului Isis .Net abia finalizat, la a carui dezvoltare luasera parte ca angajati ai Omnis Group, si il folosesc in cadrul companiei RSC".
Un an si jumatate mai tarziu, lucrurile par sa fi inghetat. Firma "pagubita" este la un pas de a deveni din acuzator acuzat, iar RSC isi continua linistita afacerile, gratie institutiilor care par sa fi facut scut in jurul firmei lui Vladescu.

Abonati la afaceri cu statul.
Septembrie 2004. Compania condusa de Riscanu identifica furtul de proprietate intelectuala si incepe sa-si caute dreptatea. Mai intai, colecteaza de pe site-ul RSC codul sursa al sectiunii Client al aplicatiilor respective, precum si o lunga lista de clienti, in majoritatea lor institutii bugetare.
"Astfel, s-a constatat ca aplicatiile Romanian Soft Company - Ares .Net, Care. Net, Ambulanta si Hipocrate erau constituite, in sectiunea Client disponibila pe site-ul www.rsc.ro, din mai multe mii de linii sursa cod copiate din sistemul Isis .Net", afirma Riscanu, directorul Omnis.
Intr-un interviu acordat ziarului "Adevarul" in august 2004, Elisei Craciun, directorul general al RSC, lauda tocmai una dintre aplicatiile despre care reclamantii sustin ca le-a fost furata: ""Hipocrate" a fost deja implementat in cateva spitale mari din Capitala - "Dr. Dimitrie Gerota", "Dr. Agripa Ionescu", Sfantul Ioan, precum si in Spitalul Judetean Alexandria si Spitalul Judetean Constanta", spunea Craciun. El anunta, de asemenea, intentia RSC de a-si extinde serviciile la nivelul Casei de Asigurari de Sanatate a Apararii, Ordinii Judecatoresti si Sigurantei Nationale.

Amnezie la ORDA.
Primul drum facut de pagubiti a fost la Oficiul Roman pentru Drepturi de Autor (ORDA). S-au intalnit cu Eugen Vasiliu, director general adjunct al Oficiului si fost parlamentar PNL.
"Obiectul discutiei a fost constituit de expunerea pe larg a cazului, context in care am facut referiri la dl Sebastian Vladescu. De asemenea, a fost prezentat codul sursa prelevat de compania noastra de pe site-ul www.rsc.ro, precum si codul sursa original inregistrat de Omnis in Registrul Programelor pentru Calculator administrat de ORDA.
Oficialii au refuzat preluarea acestor dovezi, dl Eugen Vasiliu a sugerat ca ar trebui sa cumparam indirect unul sau mai multe din aplicatiile Romanian Soft Company, spre a le compara ulterior", povesteste Riscanu.
"In finalul expunerii noastre, domnii Eugen Vasiliu si Adrian Ghimpu au afirmat ca legislatia in vigoare la nivelul lunii noiembrie 2004 nu ne permitea sa actionam in sensul logic al faptelor si, cu alte cuvinte, "nu prea avem ce face"", adauga Riscanu. O luna mai tarziu, reclamantii aveau sa se intalneasca si cu directorul general al ORDA, care, dupa spusele lor, l-a contrazis pe Vasiliu: "Doamna Rodica Parvu a afirmat ca ne confruntam cu un caz foarte interesant si ca doreste o anchetare judicioasa
". Peste numai o saptamana, Parvu s-a razgandit si ea: le-a spus reclamantilor ca nu-si mai aminteste continutul primei discutii si ca nici nu a citit plangerea facuta de acestia.

Politia se impiedica in martori.
Urmatoarea usa la care au batut "pagubitii" a fost cea a politiei. Specialistii Serviciului de Investigare a Fraudelor din cadrul DGPMB, comisarul Luigi Sima si inspectorul Marian Ionita, s-au prezentat la Omnis pentru investigatii. Firma le-a solicitat sa faca descinderi la clientii RSC pentru a preleva probe inca neviciate, dandu-le si o pista: Spitalul de Urgenta al MAI "Prof. dr. D. Gerota". Astfel, s-ar fi putut compara programele cumparate de spital de la RSC cu cele ale Omnis.
Politistii aleg altfel. Desi majoritatea clientilor prezentati de RSC pe site-ul internet erau unitati medicale de stat - ca si spitalul mentionat - comisarul Sima decide ulterior sa-i viziteze doar pe clientii Porsche Romania si Toi Toi & Dixi, unde nu identifica nicio proba. A urmat o serie intreaga de expertize si contraexpertize, care dadeau dreptate cand Omnis, cand RSC.
Ancheta nu a fost finalizata nici pana astazi. Mai mult, in "filmul" juridic joaca acum si personaje noi - precum cei doi politisti, acuzati de Omnis de distrugere de probe. Reclamantii au reusit sa vada dosarul intocmit de procurori abia in urma cu trei saptamani.
Intre timp, situatia a ajuns si pe masa premierului Calin Popescu-Tariceanu, dar si pe cea a reprezentantului UE in Romania, Jonathan Scheele. Riscanu afirma ca probabil situatia va fi reclamata, in cele din urma, si la Curtea Europeana a Drepturilor Omului.

Replica.
Elisei Craciun, unul dintre actionarii de acum ai RSC, ne-a declarat ca "acuzatiile Omnis sunt niste aberatii". "Cei doi nu au furat nimic si oricum ORDA nu are competenta sa faca o expertiza", a afirmat Craciun.
El sustine ca softul despre care compania condusa de Riscanu reclama ca i-ar fi fost furat este de fapt "ceva banal, care poate fi facut de oricine. Nu face parte din substanta programului. Si, oricum, ORDA a identificat ca identice sau partial identice 5.100 de linii dintr-un soft de cateva sute de mii". Craciun a mai spus ca Sebastian Vladescu nu mai are nicio implicare in firma.

EVZ i-a trimis ministrului Vladescu in urma cu aproape doua saptamani o solicitare scrisa de a lamuri controversele legate de RSC, insa nu a primit pana acum niciun raspuns.

A renuntat la actiuni cand a intrat in guvern.
In anul 2000, dupa ce a fost eliberat din functia de secretar de stat la Finante, Vladescu a infiintat RSC, in care detinea 26%. Si-a pastrat actiunile si cateva luni dupa ce a devenit ministru, in 2005. Pe 31 ianuarie 2005 mai avea 26%. Acum, nu mai figureaza printre actionari.
Firma este detinuta de Ionel Manole, Elisei Craciun si Gabriel Gheorghe Oprea. Ionel Manole apare si in alte firme in care Vladescu a avut participatii: Medist SA, Hemat-Rom, Leader High-Tech. Medist si Hemat-Rom (domeniul sanitar) au derulat si ele afaceri cu statul, iar in Leader High-Tech (computere) apare actionar si Calin Popescu-Tariceanu.

Ce este sistemul Isis .Net.
Isis .net este un sistem complex care are capacitatea de a asigura informatizarea tuturor activitatilor unei organizatii, inclusiv a celor cu o structura ierarhica mai complicata. Complexitatea solutiei informatice este transparenta utilizatorului, acesta avand acces la toate functionalitatile oferite folosind un simplu browser de internet. Isis.net ofera atat servicii destinate gestionarii activitatilor interne ale beneficiarului (contabilitate, gestiune stocuri, personal-salarizare etc.), cat si deschiderea comerciala spre piata virtuala oferita de internet (site business-to-business de plasare si urmarire comenzi on-line), CRM (Customer Relationship Management).
(Oana Dobre / Evenimentul Zilei, 6 Aprilie 2006)

Şi tot în băşcălie mai postez ceva:
Dragii mei amici bloggeri, vă vând un pont! Dacă vreţi ca traficul vostru să crească ameţitor, fiţi băieţi deştepţi şi scormoniţi acest subiect şi repostaţi tot ce a apărut despre el deoarece foarte curând va exploda urât de tot! 

Tango.

PS Vlădică, io îţi sugerez să nu încerci faza cu kerosenul  la mine, că nu ţine! "Trabuce" din astea fumam la grădiniţă când vroiam s-o sperii pe doamna educatoare, deoarece mă obliga să dorm!

Motoarele Realizării şi Succesului.


SPUNE “POT” ŞI VEI PUTEA!
Învaţă să treci peste orice obstacol. ’’Spune pot şi vei putea’’ te învaţă cum să-ţi rezolvi problemele folosind o soluţie care există deja în mintea ta, dar la care nu te-ai gândit, cum să-ţi menţii sănătatea spirituală, cum să foloseşti arta anticipării creative pentru a obţine ceea ce-ţi doreşti şi, mai ales, te învaţă să-ţi dezvolţi cunoştinţele despre puterea interioară, cunoştinţe ce te vor ajuta să treci peste orice obstacol.’’
(Norman Vincent Peale)
http://www.curteaveche.ro/book-3-186

FORŢA GÂNDIRII POZITIVE.

’’Scopul acestei cărţi este unul simplu şi direct. Ea nu emite pretenţii la o calitate literară excepţională, nici nu caută să facă dovada erudiţiei mele ieşite din comun. E vorba, pur şi simplu, de un ghid practic care vă încurajează la acţiune în scopul autoperfecţionării. Am scris propunându-mi un singur obiectiv: să îmi ajut cititorii să trăiască o viaţă fericită, plină de satisfacţii şi împliniri; cartea reprezintă efortul meu de a împărtăşi experienţa spirituală cu ceilalţi, căci, dacă m-a ajutat pe mine, sunt convins că poate fi de folos şi altora. Am scris-o şi dintr-o înţelegere profundă pentru durerea, greutăţile şi lupta care ne caracterizează existenţa. Ea ne învaţă să cultivăm pacea sufletească, nu ca pe o evadare din viaţă pe tărâmul unei linişti protectoare, ci ca pe un centru al puterii din care se naşte o energie nestăvilită, ce ne va ajuta să ne trăim viaţa personală şi socială într-un mod constructiv. Citind-o, veţi învăţa să gândiţi pozitiv, fără a vă stabili ca unic ţel gloria, averea sau puterea, ci având în vedere întoarcerea la credinţa pentru a trece peste înfrângeri şi a vă conduce viaţa în spiritul unor valori creatoare autentice. Veţi învăţa să trăiţi după reguli stricte de disciplină, care îi vor oferi satisfacţii deosebite celui care îşi va învinge propriile limite şi va depăşi obstacolele vieţii.’’
(Norman Vincent Peale)
http://www.curteaveche.ro/Forta_gandirii_pozitive-3-142

FORŢA ENTUZIASMULUI.

’’În timp ce GÂNDIREA POZITIVĂ defineşte modul în care putem aborda problemele, ENTUZIASMUL este ceea ce dă forţă acţiunilor noastre. Entuziasmul poate delimita graniţa dintre succes şi eşec. Este o armă împotriva mediocrităţii şi ne învaţă cum să ne folosim aptitudinile, vitalitatea şi resursele creatoare din noi înşine. Este forţa care îi transformă pe oameni în făuritori de miracole. Dă naştere la îndrăzneală şi curaj, întăreşte încrederea, ne ajută să ne depăşim îndoielile. Creează energie şi este sursa tuturor realizărilor. Oricine poate fi entuziast o oră; important este să ne păstrăm entuziasmul întreaga viaţă. Dacă ne vom folosi inteligenţa, pasiunea şi motivaţia profundă, ne vom putea împlini orice dorinţă. Citind cartea lui Norman Vincent Peale, veţi descoperi ingredientul care poate transforma o viaţă anostă într-una pasionantă."
(Norman Vincent Peale)

Brandul României.

Munca depusă de MDRT pentru promovarea României ca destinaţie turistică este mai apreciată în străinătate decât în România. Germanii au apreciat atât de criticatul în România brand turistic, dar şi felul în care era amenajat standul. Dovada incontestabilă a acestei realităţi este că:
ROMANIA A PRIMIT
PREMIUL DE EXCELENŢĂ
ÎN CADRUL TÂRGULUI DE TURISM
DE LA MUNCHEN
Această distincţie este specială, şi se acordă foarte rar (ultima oară a fost acordată în 2007). Ceea ce înseamnă că atribuirea premiului de excelenţă României nu este un demers de curtoazie. Nu sunt surprinsă de această distincţie, tocmai pentru că ştiu cât s-a muncit la brandul turistic. Peste tot pe unde am mers să promovez brandul, mi s-a spus acelaşi lucru: România este printre primele ţări care folosesc o identitate eco pentru brandul turistic, iar asta este ceea ce se caută în turismul actual. Şi prin metodele de promovare (accentul pe internet), dar şi prin reorientarea către produse turistice specifice, România se află acum printre ţările care urmăresc tendinţele din domeniu. Şi rare sunt domeniile în care ţara noastră se află printre primele în Europa. Timp de aproape un an, o parte a mass media şi absolut toţi adversarii politici au propagat imaginea unui brand turistic „plagiat şi inutil”, făcând confuzii grave (de cele mai multe ori intenţionate) între logo (celebra frunză), brand şi chiar planul de marketing. Iată că sunt oameni mai pricepuţi la turism (nemţii) care apreciază ceea ce a făcut MDRT. E o bucurie să auzi vorbindu-se laudativ despre brandul turistic al României în Germania (la BR – Televiziunea Bavaria), în timp ce, în ţară, aceleaşi teme reprezintă pretextul perfect pentru atacuri la persoană din partea unei părţi a presei. De altfel, deşi premiul a fost acordat acum două zile (pe 23 februarie), nu am văzut foarte multe referiri în presa de la noi. Ştiu că nimeni nu e profet în ţara lui. Dar, uneori, în iureşul acesta de acuzaţii şi speculaţii răuvoitoare, poate AR TREBUI SĂ GĂSIM PUŢIN TIMP PENTRU A ARĂTA ŞI LUCRURILE BUNE PE CARE LE FAC OAMENII POLITICI. Cred că românii încep să se plictisească de scandal şi vor să vadă partea plină a paharului. Aşa cum spuneam şi în urmă cu câteva zile, PENTRU A REVENI PE DRUMUL CEL BUN, AVEM NEVOIE DE MAI MULTĂ ÎNCREDERE ÎN NOI. CÂTEODATĂ, GÂNDIREA POZITIVĂ FACE CÂT JUMĂTATE DIN MUNCA ÎN SINE.

23 Februarie 2011
ROMANIA A PRIMIT PREMIUL DE EXCELENŢĂ ÎN CADRUL TÂRGULUI DE TURISM DE LA MUNCHEN
02 Noiembrie 2010
LOGOUL BRANDULUI DE TURISM A FOST DECLARAT ORIGINAL ŞI ÎNREGISTRAT LA NIVEL INTERNAŢIONAL, OFICIUL DE STAT PENTRU INVENŢII ŞI MĂRCI (OSIM)
29 Iulie 2010
INTREBARE FARA RASPUNS: E VALOROS SAU NU BRANDUL DE TARA?
Nicoleta Savin - ''In acest mega-scandal politizat nu a fost invitat sa-si spuna parerea nici un expert in branding, din tara sau din afara ei. Este linsata Elena Udrea. Doar atat.''
http://realpolitic.ro/intrebare-fara-raspuns-e-valoros-sau-nu-brandul-de-tara.html#comment-4735

INFORMAŢII CONTRACT
- Durata contractului – 6 luni
- Firma: asocierea THR – TNS, lider mondial în domeniu
- Buget: 894.970 euro din fonduri europene

OBIECTIVELE CONTRACTULUI:
Ob. 1: Elaborarea de studii pentru STABILIREA IMAGINII CURENTE A ROMÂNIEI pe pieţele primare/prioritare ale României;
Ob. 2: Determinarea AVANTAJELOR COMPETITIVE ale Romaniei, comparativ cu alte destinaţii turistice;
Ob. 3: Identificarea CELEI MAI BUNE POZIŢIONĂRI A ROMÂNIEI CA DESTINAŢIE TURISTICĂ, CONCEPTUALIZAREA, CREAŢIA ŞI DESIGNUL ACESTEIA;
Ob. 4: Identificarea unor LINII DIRECTOARE PENTRU POZIŢIONAREA BRANDULUI pe pieţele turistice şi PENTRU STRATEGIA DE COMUNICARE;
Ob. 5: Crearea MANUALULUI DE BRAND care sa cuprindă informaţii despre modalităţile de utilizare şi câteva exemple de aplicaţii.

PLANUL DE REALIZARE A PROIECTULUI

1. ANALIZA IMAGINII ŞI A POTENŢIALULUI:
1.1. CERCETARE CALITATIVĂ: Aprox. 100 interviuri în detaliu şi 2 focus grupuri cu factori cheie din România şi pieţele sursă (turoperatori, agenţi turism, jurnalişti, profesori şi alţi lideri de opinie);
1.2. CERCETARE CANTITATIVĂ: 1.200 interviuri în Romania; 10.800 în pieţele sursă internaţionale: Austria, Germania, UK/ Irlanda, SUA, Rusia, Ungaria, Franţa şi Italia.

2. ANALIZA COMPETITORILOR ŞI A AVANTAJELOR COMPETITIVE:
2.1. Definirea produselor cheie ale României pentru care se poate dezvolta un avantaj competitiv;
2.2. Analiza competitorilor cheie pentru produsele selectate;
2.3. Elaborarea avantajelor competitive.

3. STRATEGIA ŞI FRAZA DE POZIŢIONARE:
3.1. Definirea segmentului ţintă pentru turismul din România;
3.2. Selecţia cadrului de referinţă şi al obiectivului principal urmărit de segmentul tintă;
3.3. Identificarea principalelor elemente de diferenţiere a destinaţiei turistice România;
3.4. Definirea motivelor de a crede în elementele de diferenţiere.

4. CONCEPŢIE & DESIGN VIZUAL ŞI SLOGAN:
4.1. Dezvoltarea vizualului şi a sloganului pe baza cercetării, analizei competitive si poziţionării;
4.2. Sesiuni brainstorming cu membrii echipei, reprezentanţi sector privat (consiliul de brand), graficieni şi experţi externi;
4.3. Testare cantitativă pe pieţe principale;
4.4. Proces de optimizare a variantelor în urma întâlnirilor de echipă şi testării cantitative.

5. STRATEGIA ŞI COMUNICAREA BRANDULUI:
5.1. Definirea liniilor directoare strategice pentru îmbunătăţirea experienţelor legate de brand;
5.2. Definirea strategiilor de comunicare a brandului pentru creşterea forţei şi staturii;
5.3. Crearea manualului de brand pentru asigurarea aplicării unitare din partea tuturor părţilor implicate în prezent şi pe viitor

ETAPELE 1 … 5:
IMPLICARE PERMANENTĂ A REPREZENTANŢILOR PĂRŢII PUBLICE ŞI PRIVATE DIN INDUSTRIA TURISMULUI DIN ROMÂNIA

PRODUSE CHEIE PENTRU CONSTRUCŢIA BRANDULUI:
1. TURISM RURAL: vacanţe în pensiuni rurale mici/ ferme/agroturism
2. NATURĂ SĂLBATICĂ ŞI PARCURI NATURALE: interesul pentru floră şi faună, ex. observare de animale, pasări rare etc.
3. SĂNATATE ŞI WELLNESS: relaxare, tratamente de recuperare, mâncare sănătoasă, ritm lent
4. ACTIV ŞI AVENTURĂ: petrecerea timpului prin activităţi, ex. bicicletă, drumeţii, căţărări
5. CIRCUITE: itinerarii prin ţară, vizitarea de locaţii culturale, istorice, tradiţionale şi naturale
6. CITY BREAKS: vizitarea unui oraş într-o perioadă de 2 - 3 zile

FONDURILE STRUCTURALE SI DE COEZIUNE SUNT INSTRUMENTE FINANCIARE PRIN CARE UNIUNEA EUROPEANA ACTIONEAZA PENTRU REALIZAREA CELOR TREI OBIECTIVE ALE POLITICII DE COEZIUNE PRIN IMPLEMENTAREA PROGRAMELOR OPERATIONALE, PENTRU ELIMINAREA DISPARITATILOR ECONOMICE SI SOCIALE INTRE REGIUNI, IN SCOPUL REALIZARII COEZIUNII ECONOMICE SI SOCIALE.

Yeeeeeeeeeeeeeeep!


Mica prinţesă - brilianta bunicului
rămâne deocamdată
ACOLO UNDE ÎI ESTE LOCUL!

Răscoala.


La şcoală, învăţătoarea le cere copiilor să-şi invite la şcoala bunicii şi străbunicii, dacă aceştia au fost martori la Răscoala din 1907. A doua zi, la ora de istorie apare Bulă cu bunicu-său:
- Povesteşte-ne, bace Bulă, cum o fost atuncea, zice învăţătoarea.
- Păi, fata mea. eu pe atuncea eram în putere… şedeam  eu pe-acasă cu lucrul cînd numai ce vine vecinul Petre în fugă: mă Bulă, ia repede o sapă, un topor, ce ai, şi vino repede că-i ţara în primejdie. Luat-am eu securea din şură şi haida cu vecinul în centrul satului… Colo satu’n păr… Da’ nu zici c-or venit alţii mai tari ca noi, ne bătură bine şi ne băgară în dube…
- Bace Bulă, zice învăţătoarea, ceva nu se potriveşte.
 Pe-atuncea nu erau dube… ‘mnetale precis nu-ţi aminteşti de ce trebuie. Ia mai gîndeşte-te o ţîră.
- Fata mea, zice Bulă seniorul, cred că ai dreptate… amu’ îmi amintesc cum o fost… şedeam eu cu vecinu’ 
Petre în crîşmă, la un ţoi de ţuică, şi numa’ ce vine la noi cîrciumaru’ şi ne zice:
- Mă Petre, mă Bulă, mereţi repede pe la casele voastre
 şi luaţi-vă ori coasa ori furca, ce-ţi avea, şi mergeţi la adunare că-i bai de ţară!
Merserăm noi pe-acasă, luarăm furcile şi haida în 
centru’ satului… Colo tăt satu’ cu căţel şi purcel… Da’ 
nu zici că veniră alţii mai buni ca noi, ne bătură bine şi ne suiră în dube…
- Bace Bulă, iară nu-i bine. ‘mnetale le cam încurci
 şi nu-ţi mai aminteşti corect tot ce-a fost, zice învăţătoarea.
- Iertaţi-l, zice Bulă jr., doamna învăţătoare pe bunicu’,că el întotdeauna încurcă răscoala cu mineriada.


 

Fulga şi boulcubască.





UPDATE: A se remarca că boulcubască are belciug în nas ca să nu râme ca porcul, vaca are doar 2 ţâţe şi bineînţeles este bălţată!

27 feb. 2011

Maimuţa, banana şi şarada.





PS Uneori statuile nu-s statui. Uuuuuuuuuuups! Nah c-am scăpat-o!

Lăutarii.



PS1 Degeaba învăţară bietele ciori ceardaşul că hunul Hunor le-o trase de mumu!
PS2 Originalul imaginii îl găsiţi aici:

Educaţia, cercetarea ştiinţifică şi cultura de securitate.

Dimensiunea intelectuala, educationala si culturala a securitatii nationale. Apararea tarii si realizarea starii de securitate nationala presupun in primul rand un demers intelectual creativ, fiind importante educatia, cercetarea si cultura de securitate.

Educatia este primul pilon, care permite apararii nationale si sectorului de securitate sa se adapteze pentru a raspunde noilor provocari. Avem nevoie de o noua calitate a invatamantului militar, de ordine publica si de informatii, ceea ce presupune deplina compatibilizare a programelor de invatamant cu cele ale tarilor NATO si UE.

Al doilea pilon este reprezentat de cercetarea stiintifica, demers important pentru intelegerea naturii amenintarilor actuale, studiind implicatiile acestora. Aceasta intelegere trebuie sa fie transferata institutiilor statului intr-un mod care sa le permita sa dezvolte politici adecvate. In egala masura, este important ca opinia publica, societatea civila, diverse centre de reflectie si gandire sa poata participa la acest efort, contribuind cu propria expertiza.

Cel de-al treilea pilon este ’’cultura de securitate’’ prin care intelegem norme, valori, atitudini sau actiuni care determina intelegerea si asimilarea conceptului de securitate si a celorlalte concepte derivate: securitate nationala, securitate internationala, securitate colectiva, insecuritate, securitate cooperativa, politica de securitate etc. Dezvoltarea invatamantului de stiinte sociale – in special stiinte politice, relatiile internationale studiile de securitate – a condus la democratizarea domeniului apararii si securitatii nationale. Ca urmare a numarului tot mai mare de studenti si absolventi specializati in aceste discipline, expertiza nu mai este apanajul statului, ceea ce are un efect pozitiv asupra dialogului dintre stat si societatea civila, contribuind la cresterea calitatii actului de guvernare in zona apararii si securitatii nationale.

(Presedintele Romaniei - Strategia Nationala de Aparare a Romaniei, 2010)

Cafea pentru voi.


Banc de la un anonim.

Un irakian şi un kuweitian stăteau în tranşee şi se împuşcau de zor. La un moment dat, irakianului i se blocheaza mitraliera:
- La bizda-bizdii mă-tii de puşc îmbuţit!
înjură irakianul în cea mai pură românească de care era el în stare. Kuweitianul îl aude şi îl intreabă într-o românească la fel de stâlcită:
- Bei borc de câine, de unde ştii la tine rumâneşte, bei?
- Ieu facut jgoal la Rumânia , bei gegule coclite!
- Zeu?
- Şi unde fecut la tine jgoal?
- În Ias.
- E! Şi ce jgoal fecut tu, bei?
- Politehnica. Da di ce?
- Pei şi eu fecut jgoal la România .
- Daaa? Ce jgoal?
- Eu fecut Medicin la Tîrgu Mureş
Irakianul între timp îşi reparase mitraliera şi începe să tragă mai îndârjit după kuweitian.
- Ia bei glonţ, în bizda mă-tii de ungur!!!

UPDATE: "Ion îi palmează celei leşinate sânii, îi dă palme, îi face respiraţie gură la gură după care natura îşi cere drepturile şi Ion o pătrunde abrupt pe unguroaică. Ildiko deschide ochii şi exclamă :
Ioi Istenem, most inţeleg proverbul românesc
AM SERIT DIN LAC IN PUTZE …"

26 feb. 2011

Cercetarea ştiinţifică în România.

Cercetarea primeşte suportul necesar pentru obţinerea performanţei.
Un buget cu peste 40% mai mare decât în 2010 şi la nivelul celui din 2007. O nouă Lege a Cercetării, orientată spre finanţarea prioritară a entităţilor performante, valorificarea infrastructurilor şi eliminarea barierelor birocratice. Parteneriate bilaterale cu ţări puternice ştiinţific, capabile să antreneze în colaborări internaţionale cât mai multe echipe de cercetare valoroase din România. Toate aceste acumulări pozitive, venite la începutul anului cu forţa extraordinară pe care o poartă întotdeuna schimbările importante, anunţă o nouă dinamică în sistemul de cercetare-dezvoltare-inovare românesc, şi vorbesc despre şansele relansării unui domeniu al cărui potenţial enorm poate face diferenţa dintre un viitor comun, mediocru şi un viitor cu sens.
*** Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică (ANCS) este instituţia care coordonează acest proces strategic de reconstrucţie, avându-l în fruntea sa pe Dragoş Ciuparu, profesor, cercetător şi manager cu rezultate deosebite, atât în SUA, unde a predat şi a condus proiecte la Universitatea Yale, cât şi în România, în calitate de prorector al Universităţii Petrol şi Gaze din Ploieşti. Întors în ţară şi-a propus să construiască un sistem de cercetare competitiv la nivel mondial, iar acţiunile instituţionale pe care le-a pus în mişcare, într-un timp foarte scurt, susţin această viziune, pe cât de frumoasă, pe atât de dificil de realizat. Dar nu imposibilă, într-o comunitate care ştie cel mai bine cum să transforme incertitudinea în inovaţie şi necunoscutul în cunoaştere.
-------------------------
Prognoza bugetară pe care aţi realizat-o la începutul mandatului dumneavoastră s-a împlinit. Spre deosebire de ultimii doi ani, când fondurile alocate domeniului au scăzut dramatic, în 2011 bugetul cercetării a crescut şi este cu 40% mai mare faţă de anul precedent. Care au fost principalele argumente prin care aţi reuşit să convingeţi colegii din Guvern că cercetarea merită un astfel de capital de încredere? Către ce zone vor fi direcţionate resursele financiare suplimentare pentru a consolida sistemul CDI?
Alocarea fondurilor publice de cercetare se va face, în primul rând, după criteriile performanţei. Realizările deosebite vor fi validate fie de către comunitatea ştiinţifică internaţională - care va aprecia contribuţia cercetătorilor noştri la patrimoniul de cunoaştere mondial prin publicarea studiilor acestora în reviste importante din fluxul principal de informaţie ştiinţifică - fie de către mediul economic, prin implementarea de soluţii, tehnologii şi produse, care vor produce în România locuri de muncă, valoare, dezvoltare economică şi socială. În această idee, vom încerca să elaborăm mai curând mecanisme care să permită orientarea investiţiei publice de cercetare către entităţi care au performanţe confirmate de către comunitatea internaţională sau care produc deja efecte în economie. În mod cert vom sprijini echipele de cercetare care se orientează să utilizeze marile infrastructuri de cercetare la care România a aderat prin tratate internaţionale: CERN, FAIR, DUBNA, proiectul ELI ş.a.m.d. Acestea şi reţelele de cercetare internaţionale la care ţara noastră participă sunt de interes strategic pentru dezvoltarea cercetării ştiinţifice din România şi vor fi considerate priorităţi. De asemenea, vom continua să sprijinim investiţiile importante făcute în ultimii cinci-şase ani în infrastructura de cercetare românească, pentru a fi utilizată optim şi a produce rezultate pe măsură.
În vederea eficientizării alocării şi folosirii banilor publici, aţi solicitat la sfârşitul lui 2010 realizarea unui raport care să ofere o imagine clară a modului în care sunt cheltuiţi banii de către institutele de cercetare. Care sunt rezultatele acestei analize?
Nu este neapărat vorba de un raport per se. Am cerut o investigare a modului în care sunt utilizaţi banii pe care Autoritatea îi investeşte în infrastructurile, instalaţiile de cercetare de interes naţional. Aceste instalaţii sunt nişte infrastructuri care au un statut aparte, a căror funcţionare este susţinută în întregime de către stat. Am solicitat să se facă o analiză a modului în care aceşti bani sunt cheltuiţi în aceste zone, pentru a mă asigura că există eficienţă şi spirit gospodăresc în cheltuirea banilor.
Mai mult decât atât, acest demers este un exerciţiu pilot pe baza căruia ne dorim să stabilim standardele de cost care stau la baza mecanismului de finanţare instituţională a institutelor de cercetare, începând cu 1 ianuarie 2012, în conformitate cu modificările aduse la OG 57 care reglementează activitatea de cercetare din România. În acest sens, se va face o analiză detaliată a tuturor costurilor necesare operabilităţii acestor instalaţii şi a modului în care infrastructura este folosită. Utilizarea acestor infrastructuri în proiectele de cercetare va trebui să fie susţinută de proiectele de cercetare desfăşurate acolo, astfel încât să existe o corelare între banii investiţi şi proiectele deservite. Deocamdată avem rezultate preliminare, dar mă aştept ca la începutul lunii martie să încheiem acest proces, urmând să-l extindem la nivelul întregului sistem de cercetare existent în institutele româneşti şi pe baza acestuia să punem la punct mecanismul de finanţare instituţională de bază prevăzut de noua lege a cercetării.
În prezent, activitatea de cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică este reglementată de OG nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică. Lucraţi la o propunere legislativă de modificare a acestei Ordonanţe. Care sunt principalele schimbări avute în vedere şi ce impact vor avea asupra funcţionării sistemului CDI din România?
ANCS a propus prin noul proiect de lege - OG 57 - o modificare a sistemului de finanţare pe trei niveluri. Am vorbit deja despre finanţarea instituţională de bază, cea care ar trebui să asigure menţinerea în stare de funcţionare a infrastructurii de cercetare.
Un al doilea nivel de finanţare este cel bazat pe performanţa instituţională. Acesta se va derula prin Programul de susţinere a performanţei instituţionale din cadrul Planului Naţional de Cercetare (PNC) şi se adresează instituţiilor care trec printr-un proces de certificare a activităţii de cercetare. Entităţile de cercetare certificate vor fi evaluate anual în funcţie de performanţele lor instituţionale şi, pe baza rezultatelor evaluărilor, se vor aloca finanţări complementare. Rezultatele de cercetare considerate performante vor fi cele validate de factori externi: studiile publicate în jurnale importante, rezultatele brevetate şi aplicate în economie sau cele aplicate în economie fără brevetare. Cu alte cuvinte, se va urmări ce fonduri au fost atrase din mediul economic pentru rezolvarea unor teme de cercetare propuse atât de mediul social, cât şi de cel economic. Concentrând resursele către entităţile performante, ne aşteptăm ca acestea să se dezvolte, să creeze un mediu şi mai prielnic activităţii de cercetare, astfel încât performanţa lor să crească continuu. Această finanţare acordată pe baza rezultatelor lor deosebite, le va permite să-şi consolideze propriile strategii pe termen mediu şi lung, legate de probleme de personal, orientarea cercetării ştiinţifice, abordarea unor tematici noi, participarea la proiecte internaţionale sau achiziţia de echipamente performante necesare activităţii de cercetare. Vor fi nişte fonduri lăsate la dispoziţia celor buni!
Cel de-al treilea nivel de finanţare vizează competiţiile deschise, pe componentele PNC, tuturor actorilor interesaţi de cercetare. Pentru a consolida procesul de evaluare care să ne permită selectarea exclusivă a unor proiecte viabile, capabile să valorifice cât mai bine potenţialul de cercetare din România, vom elimina barierele birocratice din calea accesului la finanţare: atestarea şi acreditarea. Aceasta este o modificare legislativă importantă, care va stopa perpetuarea unor efecte ciudate, de felul celor în care entităţi din România care erau eligibile să fie finanţate prin PC7 nu puteau fi finanţate de către statul român pentru că nu treceau de procesul birocratic de atestare, fie pentru că nu vroiau să aplice la acest proces, fie pentru că nu ar fi fost normal să aplice. De exemplu, nu avea niciun sens ca o primărie să fie nevoită să vină să se atesteze pentru cercetare, în condiţiile în care scopul ei nu este să facă cercetare, ci eventual să transfere nişte rezultate ale unor cercetări în practica economică şi socială.
S-au mai clarificat şi aspecte importante legate de proprietatea intelectuală asupra rezultatelor cercetării, care este în întregime oferită executanţilor proiectelor de cercetare. De asemenea, s-au clarificat elemente legate de riscul de piaţă al activităţii de cercetare şi s-a activat ceea ce se numeşte Consiliul Naţional pentru Politica Ştiinţei şi Tehnologiei, care urmează să aducă cel puţin o dată pe an pe agenda Guvernului subiectul cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, subiect care ar trebui cuplat la motorul economiei, utilizat astfel încât cercetarea să fie un bun public valorificat cum se cuvine de Guvern, de economia naţională.
În agenda noastră, în această perioadă, avem încă două proiecte de acte normative pe care le dorim promovate în foarte scurt timp prin HG. Este vorba despe un proiect care modifică PNC2 şi un proiect care restructurează şi simplifică categoriile de cheltuieli în activitatea de cercetare. Mai avem în vedere şi alte proiecte de acte normative, orientate, în principal, în direcţia simplificării şi eficientizării activităţii din domeniul cercetării ştiinţifice, prin deschiderea accesului în sistem pentru tinerii cu resurse şi potenţial.
Alte modificări pe care le-am făcut la OG 57 se referă la crearea de metodologii de stabilire a standardelor de costuri pentru finanţarea instituţională de bază, pe de o parte, şi pentru evaluarea şi finanţarea complementară a performanţei instituţionale, pe de altă parte. Acestea sunt doar câteva dintre actele normative pe care urmează să le elaborăm alături de comunitatea de cercetare şi să le promovăm pentru creşterea eficienţei investiţiei publice în cercetare.
Aţi cerut o evaluare a proiectelor în derulare, cele contractate în 2008. Există voci care au dezaprobat această procedură. Care au fost motivele pentru care aţi cerut această evaluare şi care sunt consecinţele ei?
Perioada 2009-2010 a fost una total neobişnuită, care a presupus acţiuni extreme: o reducere semnificativă de buget, survenită în 2009, a făcut ca bugetele contractate pentru proiectele în derulare să nu poată fi acoperite de bugetul alocat ANCS-ului şi a a condus implicit la imposibilitatea structurării corespunzătoare, a dimensionarii corecte a bugetelor contractate, precum şi onorarea parţială a contractelor pentru proiectele în derulare.
În acel moment au existat mai multe tipuri de decizii. Cum la vremea respectivă funcţionau trei agenţii de finanţare, fiecare agenţie a decis propria modalitate de alocare a resurselor bugetare. Unii au tăiat uniform de la toată lumea acelaşi procent al finanţării, alţii au făcut evaluări şi, în funcţie de performanţele realizate de către echipele de cercetare, s-au alocat fonduri mai multe sau mai puţine proiectelor respective. Mai mult, unele proiecte nu au fost deloc finanţate, au fost îngheţate. Directorii respectivelor proiecte au fost sfătuiţi să încerce să dezvolte cât pot din cercetare, fără a primi, însă, niciun fel de finanţare.
La sfârşitul anului trecut, în condiţiile în care mulţi bani contractaţi în 2009 şi 2010 au fost amânaţi pentru 2011, am ajuns în situaţia de a fi avut alocate pentru anul 2011 sume foarte mari. Practic, tot bugetul Planului Naţional din acest an devenea insuficient pentru finanţarea proiectelor de la programul Parteneriate. În consecinţă, am luat decizia de a cere consiliilor ştiinţifice coordonatoare ale programelor din Planul Naţional, CNCSIS şi Colegiul Consultativ, să evalueze toate proiectele care ar trebui să primească finanţare sau care ar putea legal să primească finanţare în 2011, să compare obiectivele pe care aceştia le-au atins până la momentul actual, să analizeze ceea ce mai poate fi atins printr-o planificare justă în anul 2011 şi să finanţeze acele proiecte care efectiv ar putea să conducă la nişte rezultate palpabile, cât mai apropiate de cele prevăzute iniţial. Am dorit ca aceste evaluări să fie cât se poate de transparente, să fie publice, în aşa fel încât oricine să poată vedea ce s-a întâmplat în fiecare proiect, iar în final fondurile repartizate proiectelor să nu mai fie distribuite pur şi simplu aleatoriu, în funcţie de un buget planificat în urmă cu patru ani de zile şi nereprezentativ pentru stadiul actual de derulare a proiectelor.
Consiliile ştiinţifice au definit propriile proceduri şi au stabilit modalităţi sau algoritmi de alocare a fondurilor pentru aceste proiecte, având obiectivul de a obţine maximum din ceea ce se poate obţine. Evident, orice fel de tăiere de finanţare nu poate mulţumi pe cineva. Pe de altă parte, aş vrea ca întreaga comunitate să înţeleagă că acestea nu sunt vremuri normale, iar situaţiile extreme solicită măsuri extreme.
Personal, mă aştept ca dintre proiectele începute în 2008 să scoatem cât mai mult cu putinţă prin această procedură de evaluare midterm. De asemenea, îi sfătuiesc pe cei ale căror proiecte nu s-au mai putut încadra într-o filosofie apropiată de cea iniţială să reconstruiască idei de proiect pe care să le depună la următoarea competiţie, care va fi deschisă în perioada următoare, astfel încât, beneficiind de un început nou să poată fi finanţate consistent şi fără incidente de parcurs, de felul celor pe care tocmai le-am depăşit. Probabil că o atenţie specială voi acorda proiectelor care au fost îngheţate şi nu au primit deloc finanţare.
Aici au existat, însă, două abordări diferite. Au existat proiecte îngheţate, dar pe care instituţiile le-au finanţat din surse proprii, unele având deja rezultate, inclusiv rezultate publicate în reviste serioase. Şi au existat proiecte îngheţate pe care instituţiile le-au abandonat, deşi se puteau face progrese. Ţinînd cont de abordarea diferită a acestor proiecte de către diferitele instituţii şi grupuri de cercetare, va fi normal să fie alese proiectele îngheţate unde s-au făcut eforturi pentru a continua şi a obţine rezultate, indiferent de obstacolele apărute la un moment dat.
Valorificarea optimă a rezultatelor cercetării depinde de existenţa unei legislaţii inteligente şi suportive în ceea ce priveşte brevetarea invenţiilor, protecţia proprietăţii intelectuale. Ce veţi face pentru creşterea calităţii legii proprietăţii intelectuale, care, prin modul în care este construită acum, blochează iniţiativa şi creativitatea, atât în mediul public cât şi în cel privat?
Există un proiect de lege al invenţiilor de serviciu, pe care Autoritatea l-a discutat împreună cu partenerii noştri de la OSIM. Apare, într-adevăr, necesitatea unei reglementări în această zonă, pentru a ne asigura că ne punem în acord cu legislaţia europeană legată de drepturile de proprietate intelectuală. Ne dorim ca această legislaţie să stabilească principiile şi cadrul general, lăsând la latitudinea actorilor implicaţi modalitatea practică de punere în aplicare a acestor norme şi prevederi. Ne aşteptăm ca proiectul să ajungă în Parlamentul României într-o perioadă foarte scurtă de timp.
Performanţa înseamnă, în primul rând, o investiţie constantă şi coerentă în oameni, în programe de formare profesională. Prin ce modalităţi veţi atrage tinerii spre activitatea de cercetare? Cum veţi pune în valoare, cum veţi stimula resursele umane deja existente în sistemul CDI?
Un rol central în cadrul preocupărilor ANCS îl ocupă componenta care urmăreşte dezvoltarea resurselor umane. După cum se ştie, există în Planul Naţional un program amplu, Dezvoltarea Resurselor Umane, dedicat acestui obiectiv, şi importante resurse financiare sunt alocate acestui program. Mai mult, în perioada de criză economică, pe care România a traversat-o în anii 2009- 2010, proiectele de la Programul Resurse Umane au fost cele care au primit finanţare cu prioritate şi a fost, de fapt, singurul program care a organizat competiţii. Această prioritate se menţine în continuare şi ne dorim să creştem investiţia în acele instrumente dedicate atragerii din diaspora a cercetătorilor români deja formaţi, spre a le oferi posibilitatea de a-şi dezvolta grupuri de cercetare în România, fie prin stabilirea aici pe durata derulării programelor, fie prin coordonarea de la distanţă. Ne aşteptăm ca eficienţa acestor programe să crească şi ne dorim foarte mult ca mediul de cercetare din România să se schimbe de o asemenea manieră, încât să devină cu adevărat atractiv pentru cercetătorii valoroşi din afară, permiţându-le să-şi dezvolte o carieră comparabilă cu cea pe care o parcurg în momentul acesta în laboratoare din Europa de Vest, SUA, Canada sau Japonia. Diaspora ştiinţifică este o resursă foarte importantă pe care România nu a reuşit să o acceseze suficient, să o atragă în ultimii ani şi încercăm să întărim această componentă a strategiei noastre şi, în plus, să aducem cât mai mulţi tineri valoroşi să lucreze în sistemul de cercetare românesc.
La începutul lunii ianuarie aţi semnat un Memorandum cu Franţa, orientat spre finanţarea unor proiecte comune de cercetare şi dezvoltare. Aţi iniţiat o serie de colaborări cu organizaţiile naţionale de cercetare ale unor ţări avansate tehnologic. Care sunt obiectivele majore pe care vă propuneţi să le atingeţi prin realizarea unor astfel de parteneriate?
Colaborările bilaterale sunt instrumente pe care dorim să le folosim pentru racordarea sistemului de cercetare românesc la cel internaţional. Ne interesează să încheiem acorduri bilaterale cu ţări dezvoltate, precum Franţa, Germania, ţările nordice – Finlanda, Norvegia, Suedia -, Marea Britanie, Olanda, pentru că, prin crearea acestor punţi de legătură ne aşteptăm să dezvoltăm reţele şi parteneriate cu entităţi de cercetare puternice, care să implice instituţiile de cercetare din România în proiecte internaţionale, în proiecte finanţate din Programul Cadru European.
Mai mult, aceste colaborări înseamnă, de regulă, şi o validare a grupurilor de cercetare româneşti, întrucât partenerii noştri importanţi, precum cei din ţările menţionate, selectează din peisajul autohton doar partenerii valizi, cu putere de cercetare, cu resurse şi potenţial care merită să fie valorificate.
Vom continua să dezvoltăm aceste parteneriate bilaterale, în special cu ţările ale căror sisteme de cercetare sunt foarte performante şi intră în plutonul mondial fruntaş. Avem un parteneriat bilateral cu China, pe care l-am dori mai intens, deşi există şi acum un număr important de proiecte finanţate. În general sunt, însă, mai utile programele care implică finanţarea comună a proiectelor de cercetare, aşa cum se întâmplă în cadrul parteneriatului cu Agenţia Naţională de Cercetare din Franţa. Prin competiţie sunt selectate proiecte şi fiecare îşi finanţează partea de cercetare, pe teme de interes comun. De exemplu, în domeniul fizicii, în pregătirea proiectului ELI, sau în proiecte de biodiversitate, biologie, sisteme ecologice, ce vor putea fi puse în practică prin proiectul Centrului pentru Studii Avansate Dunăre - Deltă - Marea Neagră. Aceste parteneriate sunt modele pe care le dorim dezvoltate cu ţări puternice, capabile să antreneze în colaborări internaţionale cât mai multe echipe performante din România.
Cu ale cuvinte, cercetarea românească nu poate supravieţui într-o paradigmă locală. Cum gândiţi procesul de internaţionalizare, de creştere a vizibilităţii rezultatelor interne, de racordare la problematicile majore, globale?
În ultima vreme vorbim din ce în ce mai mult despre o economie globală. Economie globală nu înseamnă numai o piaţă comună a produselor şi serviciilor. Înseamnă şi o piaţă comună a forţei de muncă, a serviciilor de educaţie, o piaţă comună a cercetării şi inovării. Dacă o economie, un sistem de educaţie, un sistem de cercetare este decuplat de la această piaţă globală, are foarte puţine şanse să supravieţuiască. Asta o dovedeşte practica economică internaţională şi este clar că ea se referă nu numai la economie, ci şi la celelalte sisteme pe care le-am menţionat. A rămâne în practica ultimilor ani, într-un sistem relativ închis de cercetare, de circulaţie a informaţiei ştiinţifice, înseamnă o izolare a cercetării şi ştiinţei româneşti, care nu poate face bine în nicio situaţie. Am trăit o perioadă istorică în care am avut o izolare ermetică, care a produs decuplaje şi rămâneri în urmă importante ale sistemului de cercetare românesc, ale nivelului tehnic şi de dezvoltare socială. În prezent, promovăm intens angajarea României la circuitul internaţional de informaţie ştiinţifică, de creaţie ştiinţifică şi dezvoltare tehnică. O evoluţie sustenabilă a ştiinţei româneşti poate avea loc doar în cadrul european şi internaţional modern de creaţie ştiinţifică şi tehnologică.
(Alexandru Batali)
Dragoş Ciuparu, Preşedinte ANCS:
O naţiune care nu investeşte în cercetare şi inovare nu are niciun viitor. În rândul colegilor din Guvern exista această viziune şi, deîndată ce structura bugetară a permis o creştere importantă a bugetului, s-a revenit la nivelul anului 2007, reluându-se astfel investiţia publică în cercetare, atât de necesară după o perioadă destul de lungă de subfinanţare cronică a sistemului de cercetare. Această creştere de buget sporeşte totodată şi responsabilitatea Autorităţii, care s-a angajat, prin memorandumul încheiat cu FMI şi Comisia Europeană, să crească eficienţa utilizării banilor publici investiţi în sistemul de cercetare, astfel încât aceştia să producă efecte în planul dezvoltării activităţii de cercetare, în planul dezvoltării economice şi sociale a României. Astfel, împreună cu acest angajament, ne aşteptăm ca rezultatele pe care le vom obţine prin această creştere de peste 40% a bugetului să fie unele cu adevărat relevante.

Ion Cristoiu.

Iaca logică de fier la unul dintre tăticii presei care seamănă cu Base al dracului de bine:
TOŢI SPUN CĂ PIERDE ŞI TOTDEAUNA EL CÂŞTIGĂ!


Iată faptele: Stareţul mănăstirii Petru Vodă Justin Pârvu a împlinit 92 de ani.Venerabilul duhovnic a fost în tinereţea sa legionar, pentru care, de altfel, sub regimul comunist, a stat 17 ani la puşcărie. Măicuţele s-au gîndit să-i facă bătrînului bolnav un cadou: În chilia spital de la mănăstire i-au cîntat, printre altele, şi Sfîntă tinereţe legionară.
Pe youtube a apărut, la puţin timp, un filmuleţ despre întreg momentul aniversării, cuprinzînd, printre altele, şi secvenţa în care măicuţele îi cîntă stareţului Imnul Legiunii.De precizat că filmuleţul n-a fost postat de măicuţe, ci de un nătîng de mirean, unul dintre acei moldo- vlahi care filmează cu scula numită telefon mobil tot ce întîlnesc în cale.
Orice om normal din ţara asta, altfel spus, orice om care nu e de tablă şi, în consecinţă, e înzestrat cu suflet şi înţelegere a vieţii, şi-a dat seama că momentul de la mănăstirea Petru Vodă e unul strict omenesc. Ştiind ce-a fost în tinereţe stareţul Justin Pârvu şi, mai ales, pentru ce a făcut 17 ani de puşcărie, ele au introdus între cîntecele pe post de cadou aniversar şi surpriza numită: Sfîntă tinereţe legionară!
Îţi trebuie nu numai o gîngăveală intelectuală acută, dar şi o imensă pustiire sufletească pentru a crede şi afirma că a fost vorba de o manifestare legionară:

1) Momentul a avut loc într-un spaţiu ce poate fi considerat privat.
2) Sfîntă tinereţe legionară a fost unul dintre cîntecele despre care măicuţele ştiau că-i plac duhovnicului.
3) Nici măicuţele şi nici stareţul n-au ieşit pe poarta mănăstirii într-un marş cu uniforme, însemne şi slogane anti-democratice.
4) Întreaga tărăşenie dovedeşte că măicuţele n-au cîntat Sfîntă tinereţe legionară, pentru că au devenit peste noapte gardiste, ci pur şi simplu, deoarece ştiau că imnul îi va aduce aminte unui bătrîn de 92 de ani de tinereţea sa de cîndva.

În ţara asta nu sunt însă numai oameni normali.
Sunt şi jurnaliştii-pompieri. Cei mai în vîrstă, ca mine, îşi amintesc, poate, că pe vremuri, în tăcerea unei săli de cinema de provincie, tocmai cînd spectatorii erau mai încordaţi ca niciodată, curioşi să vadă dacă eroul pozitiv moare sau se face, răsuna un strigăt imbecil: – Stinge ţigara!
Autorul strigătului era pompierul de serviciu. Nu fuma nimeni, ba chiar nimeni n-avea de gînd să fumeze. El însă zbiera aşa, deoarece era convins că planeta depinde de vigilenţa lui pompieristică. Asemănător imbecilului din sala de cinema, jurnalistul- pompier vede peste tot pericole. Uneori le născoceşte, pentru a avea de ce să zbiere. Alteori le exagerează.
Jurnalistul-pompier şi-a spus cuvîntul şi în cazul de la mănăstirea Petru Vodă. Un fapt omenesc, fără nici o altă conotaţie decît cea sufletească, s-a transformat într-o manifestare legionară. Pompierii de serviciu de la Hotnews, România liberă, Gândul, Adevărul, Evenimentul zilei s-au simţit brusc apărători ai democraţiei şi au început să zbiere că ţara e ameninţată de pericolul legionar. La auzul strigătului Stinge ţigara! unii fumători îşi aminteau că n-au mai fumat demult. Drept pentru care îşi aprindeau o ţigară.
Tărăboiul prostesc făurit de jurnaliştii-pompieri în jurul aşa-zisei manifestări de la mănăstirea Petru Vodă a făcut ca mulţi tineri să caute pe Internet Imnul legionarilor şi să-l asculte.
Unora chiar le-a plăcut.

(Ion Cristoiu - 25 februarie, 2011)

Rahoveanu.


"Precum trebuie să fie mereu atentă să ţină cît mai jos posibil nivelul contactelor sexuale, mireasa înţeleaptă va fi cel puţin la fel de atentă şi cu limitarea modului şi gradului de desfăşurare a actului sexual. Majoritatea bărbaţilor are de la natură o înclinaţie spre perversiune, iar dacă li se oferă cea mai mică şansă vă vor angaja într-o mare varietate de practici mai mult decît revoltătoare. Aceste practici includ printre altele: practicarea actului normal în poziţii anormale, atingerea corpului femeii cu buzele şi limba, oferirea corpului lor gol pentru a fi explorat cu buzele sau limba de către soţie. Nuditatea, discuţiile despre sex, citirea unor povestiri despre sex, admirarea unor fotografii sau desene cu sugestii sexuale fac parte din obiceiurile adoptate rapid de bărbaţi dacă soţiile le permit. O mireasa înţeleaptă işi va face un ţel din a nu îi permite niciodata soţului să îi vadă corpul descoperit şi din a nu îl lăsa nici pe el să se descopere în faţa ei....."

DISPOZITIV ANTI-MASTURBARE

Replică la Merişor.

Merişor a postat asta:

Eu dau replica:


FEMEILE INTOTDEAUNA
VOR MAI MULT !

UPDATE (pentru Luluşor):
Adicălea după ce că io şi Merisor suntem băieţi jentilomi şi prezentăm spledoarea diafană a unui trup de femeie, după ce că io sunt băiat salon şi nu bat nici un apropo la evidenta scăpare de noxe sulfurate, matale zbieri la noi că suntem neruşinaţi şi "crizaţi"! Eeeeeeee, păi atunci întorc foaia! Iaca mai multe cururi! Ţin să remarc că aceste cururi nu trebuie bucşate deoarece nu prezintă evidente urme de "scăpări sulfuroase"!


UPDATE:

25 feb. 2011

Pentru Ghiţă Mondenu'.

"Aşa mică cum era îţi făceai treaba cu ea"
(Claudiu Bleonţ)

Poezie.
Şoarecele pe perete,
arată puţa la fete,
Fetele când o văzură,
Tiiiiiii, ce mai darab de pulă! 

Constatare:
Doar de ai perete,
poţi arăta puţa la fete!

Update:
Şi natura-i mondenă?


Curiozitate.


Faţă de acest subiect am o singură curiozitate:
Faţă de neputinciosul şi neterminatul Elan Schwartzenberg, Irinel Columbeanu, fiul legendei vii Ion Columbeanu va fi bărbat şi se va bate pentru copilul lui! Punct!

Acesta este Ion Columbeanu.
O LEGENDĂ VIE!
Cine contestă aceată etichetă, n-are decât să mă pupe-n cur!

Scurt şi concis.

Locul I - Matematică!
PS. Frumuşel, inteligent şi orgolios ca ta-su!

24 feb. 2011

Cronicar.

Ce se petrece în aceste zile în scandalul „Vămi curate” este simptomatic pentru reacţia unui sistem ticăloşit, transpartinic, cu capete de pod şi antene în toate domeniile, decis să supravieţuiască cu orice preţ.
Toate părţile implicate sau invitate să-şi dea cu presupusul admit, fie şi cu jumătate de gură, că există corupţie în vămi de 20 de ani, dacă trecem sub tăcere regimul comunist. Şi de aici începe nebunia. De vină este doar Traian Băsescu, guvernul Boc şi, cum altfel,  PDL.
FAPTE: CSAT, coordonat de Traian Băsescu, a decis în mai 2010 demararea unor acţiuni pentru combaterea contrabandei, evaziunii fiscale şi criminalităţii economice, la care să lucreze împreună toate instituţiile cu atribuţii în zona infracţionalităţii.
O astfel de operaţiune nu putea ocoli vămile.
S-a montat infrastructura care să permită probatoriul pentru eventualele infracţiuni, au fost infiltraţi investigatorii acoperiţi, aceştia au lucrat cot la cot cu poliţiştii şi vameşii, vreme de câteva luni. După adunarea probelor a început reţinerea, audierea şi, după caz, arestarea celor implicaţi, în acţiuni fără precedent în România.
EFECTE: În orice ţară din lume acest lucru ar fi fost o bilă albă pentru iniţiatori. În România, opoziţia politică şi nepolitică nu are nici o jenă, sfidează evidenţa, mai are puţin şi declară că regele sistemului ticăloşit este şeful statului. Nu întâmplător, aşa cum veţi vedea în continuare.
CONJUNCTURĂ: Adunarea probelor în operaţiunea „Vămi curate” a avut loc în contextul în care absolut toţi opozanţii puterii, politici sau apolitici, spuneau, zi de zi, ceas de ceas, pe tot parcursul anului 2010 că nu este nevoie de restructurări, de tăieri de salarii şi pensii, de reducere a numeroaselor forme de ajutor social, ci, în primul rând, de combaterea contrabandei şi evaziunii, a muncii la negru.
Că fără reducerea acestora, miliarde de euro nu ajung în visteria statului, ci în buzunare private.
Vă amintiţi celebrele reclame cu miliardele pierdute numai din contrabanda cu ţigări, afişate de multinaţionale şi speculate politic în toată mass-media?
Vă amintiţi refrenele  „Guvernul nu face, guvernul nu drege, e incompetent, e hoţ, Băsescu, Boc şi ai lor ocrotesc contrabanda şi îi jefuiesc pe români?”.
Nu ştiau opozanţii puterii că infracţiunile nu mor la ordin, că e nevoie de timp ca ele să fie probate şi reţelele să fie destructurate?
Nu au înţeles, din comunicatele periodice ale CSAT că în această zonă se pregăteşte ceva, chiar dacă nu ştiau concret ce?
Ba da, dar mai erau siguri că iniţiatorii operaţiunilor nu puteau vorbi despre ele cel puţin jumătate de an.
Aşa că au adoptat tactica demonizării cu bună ştiinţă a întregii guvernări, a instigării românilor, astfel încât la momentul arestărilor, infracţiunile să poată fi duse în derizoriu şi întoarse împotriva puterii actuale. Românii trebuiau convinşi cu orice preţ că pedeliştii sunt, după caz, incompetenţi, de rea-credinţă, hoţi, corupţi, mincinoşi, cinici, nepăsători.
Preşedintele şi toţi cei de la putere avizaţi de acţiunile în curs au strâns din dinţi şi au răbdat cu stoicism acuzaţiile. Au ales să accepte erodarea politică până la cote alarmante decât să compromită operaţiunile în derulare.Gest sinugigaş, politic vorbind, dar extrem de necesar pentru diminuarea considerabilă a corupţiei în România şi pentru redresarea bugetului.
Sigur că mulţi dintre parlamentari şi chiar membri ai guvernului, nefiind la curent cu încercarea de asanare a corupţiei endemice, au început să cârtească, să acuze costurile politice ale măsurilor de austeritate. Guvernarea a început să scârţâie, divergenţele între parlamentari şi filiale, pe de o parte, şi guvern, pe de cealaltă parte, răzbătând în public.
Nu e simplu să faci ceva ce nu poţi spune că faci nici măcar propriilor tăi parteneri politici. Nu e uşor să rabzi şi să încasezi bobârnace şi de la oamenii tăi, nemulţumiţi de pierderea încrederii electoratului.
Dacă PDL, prin regi, regine şi alte piese de pe tabla de şah controla sistemul care produce bani negri, din vamă şi din alte domenii, oare credeţi că partidul prefera să ajungă la 10-15 % în loc să spună oamenilor lor stop contrabandă, stop evaziune, vreme de un an, că avem nevoie de bani pentru pensii şi salarii?
Credeţi că PDL e lipsit de simţ de autoconservare, preferând să împrumute bani de la FMI, să-şi ridice în cap toate categoriile sociale, să  ia cele mai nepopulare măsuri cu putinţă, să fie ciuca bătăilor opoziţiei, dacă are bani la teşcherea sau putea să-i producă?
Cine este nebun să rişte să dispară din politică şi din istorie, dacă are fonduri şi soluţii, când ar putea intra în istorie drept forţa politică ce a salvat miraculos România de la colaps?
CAUZE: Ce numitor comun pot avea partide cu ideologii diferite, categorii sociale şi profesionale cu interese contrare, sindicate şi patronate aflate teoretic pe părţi diferite ale baricadei, stucturi apolitice, asociaţii neguvernamentale, segmente din societatea civilă şi mass-media, teoretic divergente faţă de instituţiile statului, astfel încât să le regăsim în aceeaşi barcă?
Cum pot identifica atâţia oameni cu carte RĂUL într-un singur om?
Ei au trăit în România şi ştiu bine care este adevărul. Pentru că sunt parte din adevăr.
Ştiu bine cum au fugărit românii din ţară la mineriade, cum au alungat investitorii străini, cum au obţinut monopol pe toate afacerile importante, cum au creat oligarhi, cum au privatizat pe comisioane 80% din  averea României, cum au negociat intrarea în NATO şi UE, la ce preţuri, cum au concesionat solul, subsolul, apele şi, mai nou, aerul, cum au pedepsit munca şi au premiat lenea, cu ajutoare de stat şi sociale, compromiţând capitalismul şi dreapta pe termen lung, cum au pus bazele unui aparat de stat supradimensionat, nesustenabil nici într-o ţară bogată, doar de dragul voturilor, cum au amanetat şi compromis viitorul românilor, golind sacul.
Să fie doar banul, atentatul la puşculiţele lor?
Să fie doar dorinţa de putere?
Să fie doar dorinţa de a păstra ce au acumulat, fără să fie deranjaţi de justiţie?
Eu, ca un cronicar nevolnic şi vremelnic ce mă aflu, cred că sunt toate la un loc, dar şi ceva mai mult decât atât.
Cred că aceşti oameni sunt legaţi mai presus de orice de apartenenţa la un sistem. Acel sistem ticăloşit pe care îl cunoaşte fiecare român.
Un sistem care vine din comunism, care s-a vopsit, care a supravieţuit furtunilor, a racolat permanent noi membri, s-a alimentat cu sânge proaspăt, iar acum foloseşte cea mai bună apărare: atacul.
Nu contează că unii primesc firimituri, iar alţii partea leului, simplul fapt că sistemul ar dispărea îi îngrozeşte. Sistemul e „spatele” fără de care se simt pierduţi.
Apartenenţa la sistem le dă garanţia zilei de mâine, le dă certitudinea că pot greşi, fără a plăti pentru asta, le garantează un loc privilegiat în societate.
Cu siguranţă, şi în PDL sunt oameni din sistem, pentru care Traian Băsescu este inamic, aşa cum este pentru Adrian Năstase, Dan Voiculescu şi alţii ca ei.
Probabil, şi Traian Băsescu a făcut parte din acest sistem şi-l cunoaşte bine.
Pe Emil Constantinescu, sistemul l-a îmbrobodit.
Cu Traian Băsescu e mult mai greu. E de-al lor. Ştie iţele, punctele cheie, modul de lucru.
Iată de ce eu, cronicar umil, cred că singurul program al opoziţiei politice şi non-politice este „Jos Băsescu!”
Odată înlăturat preşedintele, sistemul e în afara oricărui pericol.
Nimeni, niciodată, nu va îndrăzni să-l mai deranjeze.
Cronicar.

Arhivă blog