31 dec. 2010

Mda...

 

SĂ FII STRĂLUCITOARE!
...atât îţi doresc.
În rest, nicio grijă, am destulă dinamită pentru statui! Am şi destulă răbdare! Trec anii, unul câte unul şi undeva, cândva, ........eheheeeeeee.

LA MULŢI ANI DRAGII MEI PRIETENI!

Dragii mei prieteni virtuali, din păcate, io trebuie să intru la baie, să mă spăl la ...(ştiţi voi ce), să le dau cu Denim, să duhnescă fin, căci în noaptea asta mare, când n-am să mai pot sta în picioare, mă sui pe-o sorcovă călare! EheheeeeI până-n dimineaţa lui ÎNTÂI DE IANUARIE!
VĂ DORESC
MINTE şi BANI
SĂ FIŢI VEŞNIC TINERI GOLANI!
PAM-PAM,
LA MULŢI ANI!

Viză Schengen. (basm)

Capitală.
Europeană.
Noapte.
Iarnă.
Turist.
Român.
Aparat....foto!
Poze.
Doi:
- Îl facem?
- Haidam!
Se apropie.
De turist.
-Guten Abend, muie vrei?
- Nu vreau! Dau!
Şi se aşterne liniştea! Se aşterne liniştea datorită surprizei generate de răspunsul turistului şi de ceva scurt, rece şi negru, ce brusc s-a infipt între ochii uneia dintre ciori! Agresatul devine agresor, agresorii devin agresaţi. De fapt, devin victime ale prostiei lor ţigăneşti, borâte şi ordinare! Se inversează dialogul:
- Dezbrăcarea!
- Fratele meu, iartă-ne mânca-ţ-aş, n-am ştiut că eşti d-al nostru! îngăimă cel neţintit.
- Nu-s de-al vostru! Dezbrăcarea am spus!
S-au dezbrăcat. Cel neţintit întâi pe el şi apoi pe celălalt.
- Roiu'!
- Fratele meu iartă-ne mânca-ţ-aş!
- Roiu' am spus, futu-vă-ngură de ciori janghinoase.
Au plecat. De fapt, au fugit mâncând zăpada! Goi puşcă! În mijlocul capitalei europene! Brrrrrrrrrrr ce frig era!
Turist.
Zipo. 
Haine.
Ard.
Sergenţi de stradă cu fluierul de gât în loc să fluiere-n pizda mă-sii ca să le treacă de urât, ies din umbră şi zâmbind spun:
- Danke!
- Gerne!
Capitală.
Europeană.
Noapte.
Iarnă.
Turist.
Român!
Aparat....foto!
Poze.
.....şi linişte, foarte multă linişte!
- SFÂRŞIT-
Nota "băsmuitorului":
Să ţineţi minte de la mine dragii mei:
EXISTĂ ŞI BASME REALE!
Şi mai există ceva. Există lumea civilizată, unde a te auto-apăra şi a răspunde cu violenţă la violenţă, nu este un motiv de a fi tras la răspundere şi judecat de către tot felul de instanţe prezidate de către tot felul de jigodii dandiaconesciene. Există ţări în care deja autorităţile s-au săturat de aceste "scursuri" care s-au auto-exportat din România! Mda.....şi când te gândeşti că vrem "Viză Schengen"! Bleahhhh!

Ultima zi.

Bună să vă fie ziua că dimineaţă a fost demult pentru mine! Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată programul mijloacelor de transport, nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată, de ce trebuie să te scoli cu noaptea-n cap şi obercăind precum un somnambul să te sui în în tren, maşină, avion sau vapor, deoarece după ora 11.00 nu mai găseşti cursă! Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată cretinitatea binecunoscutei expresii "cine se scoală de dimineaţă departe ajunge"! Bleah, fix pula!
CINE ESTE HOTĂRÂT SĂ AJUNGĂ UNDEVA,
POATE SĂ SE SCOALE ORICÂND!
DACĂ ESTE HOTĂRÂT, AJUNGE!
Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată chiar cretinitatea maică-mii, care din când în când verifică telefonic dacă am crăpat sau nu! Totdeauna la prima oră din zi!
- Alooooo?
- Da vă rog! (niciodată nu mă uit cine sună şi totdeauna răspund invariabil: "Da vă rog!")
- Ce faci?
- Trăisc, n-am murit încă! Deziluzionată?
- Nesimţitule!
- Hai sictir, ţi-am spus să nu mai mă suni dimineaţa?
- Sun când vreau! (răspunde obraznic)
Clanc îi închid telefonul în nas, neuitând să-i iau tot neamul în pulă.
Vi se pare ciudat că am spus: "care din când în când verifică telefonic dacă am crăpat sau nu!"? Să nu vi se pară! Exact asta face! Înstăriţi material pe vremea lui Ceauşescu, după revoluţie, ea şi tata au pierdut banii lunându-şi toate ţepele financiare posibile şi imposibile: Caritas, Vântu, Banca Religiilor, Credit Bank, Banca populară! Şi acum îmi aduc aminte cum îi spuneam tatei:
- Măh omule nu fii imbecil! Banca populară nu este o bancă! Este o cooperativă!
- Taci bă cheltuitorule, că nu ştii nimic!
Şi am tăcut! Am tăcut până a crăpat de inimă rea din cauza că-şi pierduse toţi banii! Cum a crăpat (de Crăciun!), jigodia de maică-mea împreună cu jigodia de vară-mea, în loc să umble după coşciug şi toate alea, au dat buluc la băncile pe unde mai erau ceva sunători şi imediat i-au retras! Mda, eu am plătit! Îmormântarea! Locul de veci! Popa! Tabla de pe biserica popii! Başca vreo 5 adevărăciuni de icoane, de a dat popa-n bâlbâială când i le-am pus în braţe! Nu-s Becali (bagă la cap prostovanco: NU-S BECALI!), nu-s credincios, consider biserica creştină o instituţie ipocrită şi absolut niciodată în viaţa mea nu am dat de pomană pentru a-mi cumpăra un loc în cer! Am dat când, cât şi cui am vrut eu! Sunt destul de pragmatic ca să nu-mi dau seama că ar fi în zadar a spera că dacă dau de pomană am un loc asigurat sus în Rai, postul de "Şef Compartiment Cazane" fiind demult blocat pentru mine de Sarsailă, marele şef, jos în Iad!
Sau cine ştie!
Poate la cât de nemernic sunt, nici chiar marele şef Sarsailă n-o să mă primească! Hmmmmm, distractiv! Ha! Să rămân între cele două lumi şi să vă bântui! Să mă uit la voi cum minţiţi, cum curviţi, cum juraţi cu mâinile pe Biblie şi cum trăiţi cu speranţa că dacă daţi de pomană sau băliţi odoarele sfinte cu păpăturile voastre, iertate fi-vor toate şi în Rai o să ajungeţi! Ha! Distractiv!
Unde rămăsesem?
A!
Da!
La moştenire!
Care moştenire?
Pula moştenire!
Nu că aş fi avut nevoie!
Nu că aş fi avut vreo pretenţie!
Era munca lor şi împreună sau separat (văduvi rămânând) aveau tot dreptul să beneficieze INTEGRAL de ea....repet: INTEGRAL! Nu cum spune legea!
Mda...
deci coana Tincuţa văzându-mă uneori cu buzunarul plin de euroi şi portofelul plin de carduri (dacă aţi vedea-o cum îi curg balele când vede că bag cardul în bancomat ca să-i dau niscaiva bani să-şi plătească angaralele, aţi zice că nu este adevărat; pentru ea, cardul meu este un magnet; când îl vede, îi sticlesc ochii ca vulpii când vede peştele în căruţa cherhanalei!), trăieşte cu impresia că sunt bogat şi cu speranţa că am să crăp înaintea ei, pentru a mă moşteni!
Mda....
N-are să vadă şi nici n-are să fie!
Nu că nu ar fi posibil să crăp înaintea ei!
Ci pentru simplul fapt că sunt un coate-goale, un fute-bani (cum spunea tata) şi că ce-i al Briliantului, datorită vieţii pline de neprevăzut şi destul de ciudate pe care o trăiesc, este demult bine pus la păstrare sub strictă administrare şi supraveghere.
Buuuuuun, hai că bat câmpii! Deci în concluzie, ideea era că mă enervează teribil când trebuie să mă scol cu noaptea-n cap ca să fac ceva şi nu mă enervează pentru că sunt un leneş, ci datorită faptului că eu sunt un "inversat orar". Iau prânzul între orele 03.00-04.00. Adicălea mai pe româneşte spus, atunci când voi sforăiţi de zbârnăie geamurile şi când cururile voastre, şefe fiind, trag băşini cu nemiluita sub plapumă, eu termin "ziua de muncă" şi mă aşez la masă unde plescăind şi răgâind precum un scrof, bag în mine ca-n spitalul de urgenţă "meniu complet"! Apoi "mă dorm"! Este adevărat că uneori programul îmi este dat peste cap pe motiv de "o nouă gaură-n pat"!
Fire-ar el al dracului de pat!
E vechi!
Are molii!
Fire-ar ele ali dracu' de molii!
Din cauza lor pe timp ce trece, numărul găurilor din patul meu se înmulţeşte!
Mda....
Am ajuns acasă!
Şi dacă tot am ajuns şi dacă tot este ultima zi a anului şi dacă tot sunt singur (Briliantul fiind acum acolo unde este tratat de zici că-i marele Prinţ de Cacă-n Băţ) aş vrea să să spun şi eu ceva. Dar nu vouă amicilor mei, ci vouă imbecililor, care permanent nu ştiţi decât să încurcaţi lumea, nerespectându-vă angajamentele! Ba mai mult, aveţi tupeul să arataţi cu degetul şi să răcniţi cât vă ţine gura, că voi sunteţi cei minţiţi, folosiţi şi înşelaţi! În concluzie cu ocazia nopţii noului an vă doresc un călduros:
STA-V-AR SARMALELE-N GÂT!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
MÂNAŢI MĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂI,
HĂĂĂĂĂĂĂĂI, HĂĂĂĂĂĂĂI...
POC-POC, DALANG-BALANG
ŞI
BUHUHU CUM FACE BUHAIUL!


PS Nu ştiu cum va fi pentru voi, dar pentru mine în mod sigur va fi un:
REVELION ELECTRIZANT!


Nights In White Satin.

Şi de la Johnny una!

29 dec. 2010

Innuenda.

Atunci când am milioane de draci şi doresc a mă bine-dispune bag geana în ograda unei avocate căreia cred că dacă îi crestez o venă, precis din ea va ţâşni cerneală! Nicidecum sânge! Scrie de rupe! Sprinţar şi cu har! Mda, citiţi aici sau daţi năvală în ograda ei şi citiţi acolo!
Sunt începutul şi continuarea. Alfa şi Beta. M-am născut de-o seamă cu oricine. M-am născut învăţată. Literele mele nu s-au scremut niciodată, cuvintele mele se laudă cu un metabolism perfect. Aruncă afară murdăria vieţii şi-i prezervă spiritului pasul săltat.
No comment I - Şulfele.
Lucrurile stau așa. I-am mărturisit unui prieten că am sub teasc un articol despre curve. Nu l-ai terminat, se mira deunăzi? Nu l-am terminat.
Să nu vă minuneze, trebșoara asta! Materialul este, practic, inepuizabil. Vorba lu Napoleon: nici pentru mama nu garantez!
Așadar, curve ca la balamuc. Unde-ntorci capul: îți rânjește una cu ochii mijiți. Și nu vă gudurați! Mijiți nu vine de la nimic. În textul ăsta o să fie un cuvânt singur pe lume. Doar curvelor o să-mi fac pomana să le găsesc o familie de cuvinte... Pentru că, na, zilele astea am inimă bună. O să le-ncuscresc, deci, pe curve cu șulfele.
Unele ies lipsă la inventar cu morala, celelalte cu caracterul. Unele se lasă lucrate, celelalte te lucrează pe la spate. Ce mai, miros un prieteșug cinstit aici!
Și dacă veni vorba de cinste, să mă confesez! Obișnuiam să cred că mie-mi place omul-om și curva-curvă. M-am râzgândit. Am descoperit că intelectul meu are o apăsătoare stare de disconfort în prezența definițiilor simple, a caracterizărilor clare. Mai ales când vin de la persoana din fața mea și se referă tot la ea. Ca s-o zic pe a’ dreaptă, mă scot din minți lăudăroșii și derivatele lor, afirmatorii!
Mă’ dă-l dreacu’ de copac dacă te apuci să-mi spui că este verde, dă-o-ncolo de apă dacă susură și ducă-se de unde-a venit de calitate, dacă ți-o strigi în gura mare!
Pe scurt, nu-mi plac cei care insistă să-ți spună poanta dinainte. Aceia care stabilesc ei de la început ierarhiile, decorul și locul fiecăruia în el. Cei care, în loc să te lase să-i descoperi, să-i cunoști, să-i caracterizezi, eventual să-i admiri, îți spun din capul locului: ”ăă, măi, eu sunt o persoană foarte inteligentă, am un simț al umorului înnăscut, sunt elită, tăticu, fac knock-out vulgul cât ai zice fâs, sunt sufletist, cum să îți spun, dau cămașa de pe mine de bun, ah și, trebuie să mă repet de data asta: sunt frumos, mă’, ăsta-i cusurul meu, de asta nu mă agreează nimeni, da’ măcar mă țin verde, nu-mi dă nimeni vârsta reală”!!
Știi ceva, îmi vine să le zic ăstora vreo două, mai scutește-mă de autosatisfacerea asta cu public în sală! Și eu cine ar trebui să fiu la faza asta? Ăla care aplaudă în timp ce-i curge scuipat din gură?
Aceeași categorie gafează, mă întreb dacă nu cumva e premeditarea la mijloc, și-i spune șchiopului povești cu handicapați odioși, celui atins de calviție, bancuri cu Cojac, sterpei îi povestește despre bucuriile maternității, săracului îi vorbește despre bursa de valori și familiei spânzuratului de funie.
Păi nu ziceai, bre, că ești inteligent? Inteligentule!
Mulțumesc, da’ dacă te-ai pus în loja aia doar ca să-mi scuipi semințe în cap de la balcon, o să mă scuzi dacă nu o să stau cu gura deschisă între timp.
Nu, pe bune, acum! Nu-i enervant ce vă povestesc eu aici?!
Și unde mai pui că mai urmează


No comment II - Despre curve şi nătăraii lor.
Vineri noaptea. Alerg mașina pe străzile unui oraș paralizat. Pe Pache, prostituatele au ieșit la produs în rochii de seară. Lumea lor încape în unghiul deschis între piciorul cu care stau pe stradă și cel rămas pe trotuar. Ar trebui să primească spor de lucru în condiții grele, fetele astea. Aerul și-a ținut respirația încă de dimineață, iar la ora asta și-a dat deja suflul și ultima adiere. Trebuie că-i greu să faci muncă fizică pe așa o vreme.
Mă cutremură curvele. Nu astea inofensive, care vând plăceri la colț de stradă. Astea-s doar biete vânzătoare ambulante de carne. Ceea ce mă sperie pe mine nu e trupul cu ușă batantă, ci sufletul care locuiește-n pustie. Suflet ca al jartelelor, cutrelor, janghinelelor, rapandulelor, matracucilor, petardelor, coțohârlelor și mironosițelor. Astea au sâmburele otrăvit!
Sunt progeniturile iadului, nu am nici cea mai mică îndoială! Din stirpea celor pentru care n-ar fi suficient că s-ar băga în așternuturi cu bărbatul tău, ci ar vrea să-ți aibă și capul trofeu pe peretele de deasupra patului. Da, sunt atente la detalii curvele! Și au întotdeauna un plan. Exact ca-n telenovelele care-s pline de ele. Iar viața, ce să mai spun: bate la greu filmul!
Mă dezgustă curvele. Și totuși nu mă pot opri să nu mă apropii de ele. Nu vă gândiți la fascinație, nici măcar la atracția răului, nu e cazul! E pură curiozitate științifică. De helmintolog. Și, apoi, ca să deosebești binele de rău, trebuie să le cunoști pe amândouă.
Am studiat curvele suficient cât să identific repetitivitatea unui tipar. Dar nu îndeajuns cât să le pătrund unicitatea, cât să anticipez ieșirea din rând a perfidiei duse la extrem, a meschinăriei coborâte la adâncimi de specie. Păruse chiar amuzant, o vreme, să cred că le deconspirasem și să-mi flutur axiomatic steagul pe reduta lor. ”Curvele sunt mâțe”, spuneam fără să clipesc, mai sigură decât Arhimede. Dar, încrucișări neașteptate cu javre, scorpioni, măgărițe, tarantule sau șerpi m-au surprins, așa că a trebuit să recunosc: nu te poți baza numai pe intuiție în preajma lor, nici doar pe observație. E nevoie și de asocieri, de logică, de raționament!
Să luăm un exemplu la întâmplare. Coțohârla de birou.
Să spunem că soțul tău este director și, ca orice director, are subalterne. Cum identifici cutra? Păi, se poate ca atunci când îți suni soțul în timpul programului, să-ți răspundă o voce blondă la telefonul lui personal, oferindu-se să-ți preia mesajul. Nimic anormal până aici. Ei, dar dacă vocea face exces de o amabilă deferență, spunându-ți că de mult voia să te cunoască, așa de minunate lucruri a auzit despre tine, atunci e cazul să intri în alertă, doar nu o să permiți să-ți fie inteligența subestimată și vigilența păcălită de un truc vechi de când lumea!?
”Și cam când ai auzit, drăguță, lucrurile alea: înainte sau după?” îți va veni s-o-ntrebi sarcastic pe coțohârlă, dar nu o vei face, pentru că tu ești o doamnă. Așa că vei închide telefonul, cu eleganță și te vei mulțumi cu ce ai. Cu un ghimpe înfipt în inimă, un gust amar și o pistă pe care să mergi până afli adevărul, oricare ar fi el.
Ipoteza de lucru e relativ simplă. Nu trebuie decât să fii un pic atentă. There are signs everywhere! De pildă el, ar putea să rostească mai des numele unei singure angajate: icsuleasca a făcut, icsuleasca a dres, o s-o rog pe icsuleasca să, era icsuleasca și...Îți va fi clar că vocea blondă de la telefon ar putea fi, deci, a icsuleascăi.
Dar, vezi bine, ar rămâne totuși îndoiala. Nu pentru mult timp. Căci icsuleasca va avea grijă să îți furnizeze certitudini . Va începe să bată la rândul ei toba. Va vrea să grăbească lucrurile.
Așa că, îi va amprenta nătărăului, cu intenție și, desigur, ruj, gulerul cămășii. Ba dacă e foarte determinată, va lăsa o urmă a gurii ei vopsite și-n zona nasturelui de lângă curea. Îi va planta fire de păr pe haină sau cămașă, depinde de culoarea lor și a părului ei: e nevoie de contrast aici, pentru proliferarea rapidă a evidenței! Se va da cu un kil de parfum exact înainte de a se întâlni cu el, ca să-i contamineze țesăturile, ba poate-i va scăpa un puf-doi și direct pe haină, când nu va fi atent. Apoi...


No comment III - Şi curvele vor iubire.
Apoi, e doar o chestiune de timp până să se instaureze dihonia aducătoare de marasm conjugal și divorț. Dacă lucrurile se vor mișca mai greu, pentru potențare, ar putea trece la pasul următor. Ar merge la trâmbița instituției, pentru o confidență totală, cu nume, adresă de cotețo d’amore și detalii nesolicitate despre fanteziile lui, iubire împărtășită, promisiuni de căsătorie și altele...
Din păcate, de multe ori le-a mers coțofenelor! Planurile le-au ieșit și nătărăul a divorțat și le-a luat.
Din fericire, nimic nu rămâne neplătit pe lumea asta!
Statistic, ele vor fi următoarele înșelate și părăsite. Și curvele suportă greu trădarea. Când e a altora. Pentru că, vezi tu, au și curvele demnitatea lor și dreptul lor la imagine. La imaginea lor despre sine. Dacă le-ai fi confruntat, ți-ar fi spus că ele nu au făcut decât să fie binevoitoare, frumoase și aranjate, în timp ce pe tine curgeau nervii, țoalele șleampăte și șuncile în plus. Dacă bărbatul tău le-a intrat în pat, a fost pentru că a insistat el, până le-a prins vulnerabile. Dacă nu, a fost pentru că ele nu l-au vrut. Pentru că, vezi bine, nu există bărbat care să nu le fi râvnit, ci doar bărbați pe care ele i-au refuzat.
Cam așa stă treaba cu damele de escortă profesională.
Dar mai există o categorie, la fel de periculoasă :curvele-tovarăș.
Virtutea, vă spun, are cumpărat spațiu publicitar pe viață pe gura acestor mironosițe!
Categoria aceasta afirmă, poate chiar crede, că disprețuiește curvele și ideea de trădare. Are un mod parșiv de a face să se întâmple lucrurile, ca să iasă ele cu conștiința neșifonată. Exact ca-n bancul cu: ”dacă stau zice că-s curvă, dacă plec zice că-s proastă, așa că mai bine mă împiedic”.
Carevasăzică, nu spune pe șleau ce vrea. Ah, nuuu. Nu ea! Nu curva-tovarăș!
Ea va veni cu texte amuzante și filosofii de almanah, cu ajutor nesperat și telefoane dese de ce mai faci, cu merdenele calde și hai la o cafea, cu jocuri pe calculator și dă-mi și mie cartea/CD-ul ăla, cu povești despre sora ei mai mică ori mama ei despotică. Dar mai ales, va veni să-i spună ce multe are ea de învățat de la el. Cât de prompt a ajutat-o el de câte ori a avut ea nevoie. Ce aproape sufletește se simte de prietenul-bun-de-el!
Oh, nu, sigur că atunci când îl privește îndelung nu e decât un îndelung semn de prețuire. Dacă-i susține privirea, nu e, cum ai crede, pentru că s-ar tăvăli ca o cățea în călduri cu el, ci fiindcă vrea să-i pătrundă adâncimea gândurilor. Să intre împreună în profunzimea lucrurilor, poate în zen, poate-n nirvana, pentru că, vezi tu, el este special... Cum ea nu a mai întâlnit.
Dar nu vă gândiți la prostii!Ea e doar camaradă, fată de gașcă, o persoană onestă, amică fără frontiere. Nu are alte scopuri decât, eventual, să demonstreze cât e de posibilă și benignă tovărășia bărbat-femeie. Dacă a părut că împinge limitele, a fost doar ca să forțeze demonstrația.
De pildă, atunci când i s-a stricat fermoarul de la prohabul blugilor cu talie joasă, a apelat la el să i-l repare doar pentru că știa sigur că el nu o poate privi altfel decât ca pe o soră.
Ori în după-amiaza aceea, când a insistat să meargă cu ea la cumpărături, ca să o ajute să-și aleagă o lenjerie intimă atât de sexi încât niciun bărbat să nu-i reziste, a făcut-o pentru că sunt atât de buni prieteni, că își împărtășesc orice.
Sau în ziua când i s-a aruncat la piept, izbucnind în lacrimi și povestindu-i ce calvar trăiește ea în fiecare zi cu iubitul/soțul ei, care nu o mai bagă-n seamă, nu o mai vede ca pe o femeie și vine noaptea târziu acasă, nu voia decât un umăr de prieten pe care să plângă.
De unde să fi știut ea ce avea să urmeze?! A fost doar o scânteie spontană care a aprins totul, o pâlpâire de căldură umană scăpată de sub control, o formă neconvențională de alinare emoțională a prietenului aflat în suferință, a femeii bune abandonate. Un fel de a-i spune: ”uite, atât de mult ai merita tu!”
E drept, când s-a trezit dimineața, fumând în pat, lângă el, țigara de după, s-a gândit că nu e normal ce s-a-ntâmplat. Și tocmai de aceea, din dimineața cu pricina nu i-a mai răspuns la niciun telefon. I-a lăsat doar un bilet în ștergătorul de parbriz. Un bilet scris cu ruj, că nu găsise niciun pix în poșetă, în care-i spunea sec și tranșant că ea urăște ideea de amantlâc și că are nevoie de timp să digere întâmplarea. De unde să fi știut că el o să reacționeze intempestiv, că o să divorțeze și o să-i ceară să-l primească înapoi, pentru totdeauna?! Așa a fost să fie! E o poveste atipică de iubire, nimic mai mult.
Nu știu, dacă povestea curvelor ar continua, probabil că ar fi o sagă, un roman fluviu, o istorie-ntreagă. Poate că am sfârși prin a le înțelege, prin a ne atașa, prin a le apăra. Nu vreau să se întâmple asta, pentru că, vedeți voi, sunt și eu un soi de curvă. Doar că piața unde-mi fac veacul nu-i o Place Pigale, ci, mai curând, o Piață a Bastiliei în care mi-am instalat ghilotina. Și-mi place să văd cum se adună aici mulțimea însetată de moralitate.

Jignire.

Alte obiceiuri de Anul nou.

V-am rugat ca zilele acestea să lăsăm deoparte politica şi ar fi culmea chiar eu să încalc această rugăminte. Nu am s-o încalc, deoarece ceea ce postez acum nu ţine de politică! Ţine de infracţionalitate! Infracţionalitate ce trebuie pedepsită indiferent de culoarea politică pe care o are. Anul 2011 îl prevăd ca fiind un an zbuciumat şi nu zbuciumat din cauza acestei crize nenorocite care ne-a adus în pragul disperării, ci din cauza luptei crâncene şi surde ce se duce între:
INFRACŢIONALITATE şi LEGE, 
LUPTA CRÂNCENĂ ŞI SURDĂ
DINTRE
INFRACTORII Nr.1 AI ROMÂNIEI,
SORIN VÂNTU ŞI DINU PATRICIU,
(susţinuţi din umbră de liota îmbogăţiţilor fără de lege)
ŞI
PREŞEDINTELE TRAIAN BĂSESCU,
CARE A SPUS:
"EU NU NEGOCIEZ INTERESELE
 POPORULUI ROMÂN !"
Mda, deci postez "urşii infracţionali" în două ipostaze total opuse ca acţiune şi motivaţie.
AGRESIUNEA

SĂRBĂTOAREA

Trebuie să menţionez ceva:
ÎN ACEST CAZ LEGEA ŞI-A SPUS CUVÂNTUL, DREPTATEA FIIND PUSĂ LA LOC DE CINSTE ÎN CAPUL MESEI. DIN PĂCATE "HOŢUL DE CHILOŢI", PROCURORUL CARE A INSTRUMENTAT ACEST CAZ, ÎŞI VEDE ÎN CONTINUARE DE TREBURILE LUI! LINIŞTIT ŞI NESTINGHERIT!


Update: Nu sta linistit! Joaca sarba! 


Cercetaşul.


Mihai Pop - Sărbătoarea Anului Nou în tradiţia populară.

 Mihai Pop a fost folclorist si etnolog, renumit cercetator al culturilor din sud-estul Europei. A urmat studii universitare de literatura si filozofie la Bucuresti (1925-1929), studii de specializare in slavistica (1929-1934) la Praga, Bonn, Varsovia, doctor in filologie al Universitatii din Bratislava, cu o teza despre cuvintele compuse de origine slava in limba romana, doctor docent in stiinte filologice al Universitatii din Bucuresti, membru al grupului de cercetari sociologice la Institutul Social Roman (ISR), condus de Dimitrie Gusti (1929-1936).
Indepartat din invatamant in 1948, Mihai Pop s-a ocupat, incepand cu anul 1949, de organizarea Institutului de Folclor din Bucuresti, mai intai in calitate de coordonator al activitatii stiintifice (1949-1954), apoi ca director adjunct (1954-1965) si ulterior ca director (1965-1974). A revenit la catedra in anul 1957, fiind conferentiar (1957-1962) si apoi profesor de folclor (1962-1975) la Facultatea de Limba si literatura romana a Universitatii din Bucuresti, sef al Catedrei de Literatura romana veche si folclor de la aceeasi facultate (1968-1972).
Mihai Pop a detinut functiile de presedinte al Societatii Internationale de Etnologie si Folclor (1971) si presedinte al societatilor de etnologie din Paris si New York. A fost membru al Academiei Americane de Stiinte Sociale. Mihai Pop a fost primul laureat roman al premiului international Johann Gottfried Herder (1967) si membru de onoare al Academiei Romane (2000).
Sărbătoarea
anului nou în tradiţia populară.

Această multitudine de sensuri, pe care oamenii culturilor tradiţionale le-au dat sărbătorii de Anul nou explică durata ei ceremonială (12 zile – Duodicessima), amploarea , numărul mare de acte rituale pe care le implică, precum şi adânca lor semnificaţie obştească. Dacă cele 12 zile consacrate sărbătorii (rămase în tradiţie) se explică prin dificultatea resimţită de oamenii antichtăţii în lămurirea diferenţei dintre calendarul lunar (354zile) şi cel solar (365-366zile) studii mai noi tind să lamurească nu numai sensul obiceiurilor legate de schimbarea anului, ci şi originea şi devenirea în timp , semnificaţia particulară a diferitelor momente. Aceste studii pornesc de la modul în care s-a sărbătorit din antichitate, la diferite popoare trecerea de la anul vechi la Anul nou, data la care se sărbătoreşte această trecere şi calculele prin care s-a ajuns la stabilirea datei repective.Se ştie, de pildă, că diferite popoare au segmentat timpul în funcţie de schimbările anotimpurilor şi trecerea de la o perioadă, la alta – deci direct în legătură cu practicile agricole.Aşa de exemplu babilonienii sărbătoreau anul nou şi primăvara şi toamna, egiptenii îl puneau în legătură cu revărsările periodice ale Nilului; în sfârşit romanii sărbătoreau Anul nou la 1 martie, odată cu începerea lucrărilor agricole. O analiză mai atentă a modului în care diferite popoare au ajuns la sărbătorirea noului an este revelatoare atât pentru permanentele lor legături, cât şi pentru dăinuirea, peste vremi, a unor practici din cele mai îndepărtate timpuri.Spre deosebire de culturile moderne raţionaliste, în care marchează doar o tăietură, o dată calendaristică, în ansamblu sărbătorilor comunităţilor cu cultură tradiţională de factură orală, Anul nou işi păstrează semnificaţia primordială. În culturile tradiţionale Anul nou este cea mai mare sărbătoare, un prag cu multiple implicaţii. Un prag peste care se trece din cea ce oamenii au trăit în cea ce vor trăi, din cea ce cunosc în necunoscut, din cea ce a fost în cea ce va fi, din trecut în viitor.Primii care au elaborat un calendar, potrivind socoteala timpului după mersul soarelui şi al lunii, au fost babilonienii. După calendarul lunar ei împărţeau anul în douăsprezece părţi, fiecare parte cuprinzând răstimpul de la o lună nouă, la altă lună nouă.( Se ştie că ciclul lunar este: lună nouă, primul pătrar, lună nouă, al doilea pătrar, şi din nou lună plină). Între ultima fază a lunii (al doilea pătrar) şi apariţia lunii noi exista o perioadă de trei zile de întuneric. Era firesc ca aceste zile să trezească, în conştiinţa oamenilor acelor vremuri, un sentiment izvorât dinviziunea lor despre lume şi fenomenele înconjurătoare, privite ca nefaste sau binefăcătoare.
De asemenea, babilonienii au observat o necorcondanţă între calendarul lunar (care având intervalul de la o lunaţie la alta de 29 zile, conducea la un an de 350 zile) şi cel solar a cărui durată era de 365 zile. Sistemul calendaristic lunaro-solar a fost împrumutat, în cadrul fireştilor schimburilor culturale şi de alte popoare. Odată cu el şi diferenţa de zile, care, chiar dacă unele calcule matematice s-au perfacţionat, s-a menţinut la 12 zile (354 zile calendarul lunar; 365-366 cel solar). Aceste zile numite de romani Duodicessima alcătuiesc ciclul sărbătorilor de Anul nou. Oamenii antichităţii credeau în aceste perioade de limită, forţele tainice ale naturii, întruchipările lor mitologice deveneau deosebit de active. De acea, pentru a le împiedica să fie nocive omului, ele trebuiau conjurate prin acte şi practici, din care prin cristalizarea şi repetare continuă, s-au născut riturile.
Obiceiul sărbătoririi Anului nou este de dată foarte veche. Din cele 12 tăbliţe de lut ars ale eposului Ghilgameş, ştim de pildă că încă din anul 2400 î.e.n. babilonienii sărbătoreau aceste perioade de limită prin mese opulente, la care oamenii beau must şi bere, sărbătoarea fiind însoţită şi de acte ritualice şi de sacrificii aduse zeilor.
La romani, după rânduiala calendarului vechi, Anul nou începea la 1 martie şi se termina la 23 februarie care era şi ultima zi a acestei luni. Tot An nou se considera şi intrarea în funcţie a noilor consuli , eveniment ce se petrecea la 1 ianuarie. Şi cum la romani, puterea politică a avut o pondere deosebită, din anul 153 î.e.n. , această dată sa generalizat şi nu numai în întregul imperiu ci şi în toată zona de influenţă romană.
Ciclul prin care romanii marcau trecerea de la anul vechi la Anul nou cuprindea, pe lângă actul politic al intrării noilor consuli în funcţie, mai multe momente cu semnificaţii particulare. Între 17-20 decembrie erau „Saturnaliile”, sărbătoare închinată lui Saturn-zile de mare bucurie şi libertate- în care se ştergeau, la nivel ritualic ,diferenţele sociale , se inversau, tot la nivel de ritual, rolurile, oamenii se eliberau de constrângerile contingenţelor sociale obişnuite. La 24 februarie era „Brumaria” iar la 1 ianuarie sărbătoare lui Ianus, „Calendae Ianuarii”.
Anul nou se sărbătorea prin urări,schimburi de daruri,sacrificii, închinate zeilor , mese festive,jocuri şi întreceri de cai şi fără îndoială, la diferite nivele , mai cu seamă populare, pri rituri augurale şi prin acte propiţiatorii, adică acte menite să aducă celor ce le practicau sau pentru care erau practicate, viaţă bună sau belşug în anul ce urma.
Acest mod de a sărbători Anul nou şi-a pus mai târziu ampreta pe sărbătoarea tuturor popoarelor europene.Această ampretă, ca şi tradiţiile legate de străvechile praznice ce veneau din substratul popular s-au păstrat chiar şi atunci când mitologia creştină a suprapus vechilor sărbători (Brumaria, Calendae Ianuarii) propriul ei sistem de comemorare.
(Prof. dr. docent Mihai Pop)





27 dec. 2010

Oftalmologică.

Dacă sunteţi obosită, iritată şi sătulă de toate cele din jurul dumneavoastră, vă sugerăm a folosi asemeni mie nişte ochelari roz!

o să vedeţi în mod sigur la vie en rose.....


PS Auzi fă? Oi fi io dement, prostovan, măgar sau porc, dar cioban să mă dau la coaie cu parfum de 500 euroi fiola nu-s! Când dau muie mă spăl cu apă, săpun Protex şi pastă de dinţi Pearl Drops, futu-ţi fiţele şi gazele din cerebel ţicnito! M-a fătat mama cu pian în casă şi cu vreo 5 metri cubi de cărţi, nu m-a fătat în ieslea oilor! Moamăăăăăăă că acum chiar că mi-a sărit supapele la ejaculare! Huooooooo! Eheheeeee, ei lasă că orice învăţ are şi dezvăţ!

UPDATE Ghiţă:
Probleme mecanice? Cheama-i pe ei!

Secretul lui Bachus de ziua lui Bachus!


Şi asta-i bonus:

Aparent nu au legăură cu Bachus dar sunt TOP TEN-ul meu!

De la Bozan.

Cum să te comporţi cu femeile la muncă
Munca prin definiţie e un mediu ostil. Femeia prin definiţie e un mediu ostil. De aceea, colegele de muncă sunt ostile la pătrat. Regulile simple, de interacţiune între sexe, pe care le-ai învăţat în faţa blocului, la o sămînţă şi o bere la bidon, nu mai funcţionează cum ştiai. În primul rând trebuie să îţi manifeşti masculinitatea într-un mod nou. Nu mai merge, cum eşti învăţat cu restul femeilor, să le spui că-s proaste, că au curu' mare sau să le futezi şi să nu le mai suni. Să faci mişto după şi să pui poze pe net cu ele giugiulind bărzoiul sigur pe tine că n-o să mai interacţionezi cu ele niciodată. Nope. La muncă, orice ai face trebuie să fii drăguţ pentru că o să le tot vezi pe aceleaşi femei în fiecare zi şi dacă s-au băşicat pe tine, o să te sape.
Colega de muncă e un fel de nevastă pe care nu o fuţi, nu îţi spală ciorapii şi nici nu îţi face de mâncare. În rest, poate să-ţi facă viaţa inimaginabil de mizerabilă, la fel ca o nevastă.
Bun. Deci cum facem?
În primul rând, femeile din toate mediile vor să se simtă dorite. De aia, de cum faci cunoştinţă cu o colegă nouă, trebuie să îii explici că eşti atras de ea, într-un mod non-sentimental, ca să se simtă relaxată în prezenţa ta. Încearcă replica. " Salut, uite, sincer acuma, să nu ne mai căcăm pe noi, eşti bună. Te-aş pompa fără obligaţii 4-7 minute oricând vrea muşchii tăi. Am pus oferta pe masă, faci ce vrei cu ea. Aş fi nesimţit să zic că nu aş vrea. E datoria mea să te înştiinţez"
Femeilor le plac complimentele. E bine să le faci în fiecare zi unul, mai ales dacă au schimbat ceva la înfăţişare: "Ai făcut ceva nou cu ţâţele tale azi ? Îţi stau foarte bine! Arată fabulos. Pot să pun mâna ?". Poţi fi şi mai creativ : "Mamă ce faină eşti azi. Să mor io, ţi-aş tăia o felie de carne de pe gât şi nici n-aş mesteca-o. Aş ţine-o sub limbă să se topească. Aşa de bună eşti azi!". Uneori şi o colegială palmă la cur e de ajuns.
E bine să le stabileşti o identitate. Să se simtă speciale. Nu e frumos să le strigi "păsărica" pe toate. Trebuie să aibă fiecare porecla ei, să vadă că le apreciezi mai mult decât superficial, colegial. "ţâţe dulci", "cur de aur", "lindic zglobiu", toate sunt porecle bune, şi arată că le simţi unicitatea.
Clar, femeile muncesc mai prost decât bărbaţii. Trebuie să observi calm şi înţelegător cum nu disting direcţiile. Când se duc la baie şi nu se mai întorc, să te duci să le aduci, că sigur s-au pierdut pe drum. Nu pot utiliza chestii cu butoane şi trebuie să te oferi să le deschizi compu' şi să le lansezi browseru' şi yahoo messengeru. De acolo ştiu şi ele. Să le explici tot ce trebuie făcut clar şi rar. Preferabil cu scheme colorate şi efecte sonore, să fie înţelegerea mai uşoară. Şi să nu pari enervat de faptul că vorbesc încontinuu. Aşa sunt ele. Sunt femei şi trebuie să le accepţi. Atitudinea ta trebuie să fie de calmă detaşare. Să înţeleagă din limbajul tău corporal ca e ok să fii femeie. Te vor aprecia.
Şi o să vezi că sunt şi avantaje. Ele ştiu unde-s furculiţele de plastic, hârtia igienică de rezervă şi filtrele de cafea. Când eşti gripat, mahmur, cu un herpes înfloritor pe bot sau orice altceva, să nu te aştepţi de la un coleg de sex masculin să aibă medicamente. Tot poşeta lor inutilă va borî orice leac îţi pofteşte inima. Ele vor aprinde lumina când se face întuneric afară, vor deschide geamul când e prea fum/cald/frig/orice şi în general vor avea grijă de chestiile ăstea prea nesemnificative să îţi baţi tu capul sănătos cu ele. E chiar simbioză, ce să mai.

Sfântul Ştefan, cel dintâi martir pentru Hristos.



Pe 27 decembrie, facem pomenirea Sfantului Stefan. Acesta era iudeu de neam, din semintia lui Avraam (Fapte 7, 2). Numele sau de Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cand i s-au descoperit moastele, pe mormantul sau scria "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca intr-adevar el a luat cel dintai dintre crestini cununa muceniciei. Sfantul Stefan era unul din cei 70 de ucenici; este cel dintai care a vazut cerurile deschise si pe Fiul Omului stand de-a dreapta lui Dumnezeu (Fapte 7,56).
In Sinedriu, Sfantul Stefan a tinut o cuvantare, in care a aratat ca Iisus Hristos este Mesia, cel prezis de profeti si ca iudeii sunt vinovati pentru uciderea Lui. Furiosi, evreii au cerut uciderea lui cu pietre. Martiriul Sfantului Stefan a avut loc in valea lui Iosafat.

Sursa: crestinortodox.ro

Imaginea anului.

Radu.

1.  Familia ei
Se duce pe pulă obiceiul standard să faci Crăciunul cu amici, să bei oribil și să te caci la unul în șifonier. Nu. De Crăciun trebuie să te duci la familia ei. Să mănânci cu mă-sa și tac-su. Mă-sa aia, căreia ea îi povestește absolut toate amănuntele sexuale ale vieții tale, că așa fac femeile. Tanti aia cu privire blândă știe că îi bagi fică-sii un deget în cur și că la beție nu ți se scoală. Și e atât de evident că știe din faptul că se uită la tine prefăcându-se că n-ar ști. Dar nu e asta partea nasoală. Partea nasoală e că te uiți la gagică-ta, cu carnea tare și bucile rotunde, și apoi te uiți la mă-sa, cu gușă și spatele cât dulapul, știind sigur că peste 20 de ani, exact așa o să fie și gagică-ta. Îți strică tot optimismul imaginea. Și apoi e tac-su. În 90% din cazuri se uită la tine ca și cum ar vrea să te spintece. În 10% pare prietenos. Se preface. Te urăște profund. O fuți pe fică-sa. Îți bagi pula în ce ducea el de mănuță la școală acu 10-15 ani. Să nu te îndoiești nici o clipă. Dacă e numai el cu tine în casă și te prinde dormind, îți pune perna pe față și zice că te-ai sufocat prin somn.

2.  Cadourile
Femeile mereu o să facă cadouri de căcat. Și tu o să trebuiască să te prefaci că îți plac. De fapt, fac două tipuri de cadouri. Rahaturi inutile, care au ele impresia că ți-ar prinde bine, cum ar fi un deodorant care miroase a homo, un ceas (cine pula mea mai poartă ceas?) și în general căcaturi decorative de pus prin casă (cine pula mea își decorează casa?) sau haine urâte. Al doilea tip, este ăla simbolic. Cum ar fi un căcat de pus la gât făcut cu mânuța lor, pe care trebuie să-l porți, sau o felicitare de-aia în care scrie cât de mult te iubește, că ești smotocelul ei simpatic, și insistă să o arăți și prietenilor tăi, să te faci de căcat. Și nu, nu merge să-i iei și tu ceva simbolic, ca un fier de călcat. Și nu din cauza ei. Ții minte cârdul ăla de urâte muiste și proaste cu care stă ea la cafele des? Din cauza ălora. Fufa ta e într-o competiție eternă cu restul turmei de fufe și trebuie să le arate lor de sărbători două chestii. Unu, că cheltuiești mulți bani pe ea, și doi, că faci fix ce vrea ea de sărbători. Adica, pula mea, ea știe de sentimente și căcat, dar ăstea trebuiesc cuantificate. Trebuie să aibă ce să le arate și să le povestească cetei de strâmbe și lu gagica aia faină pe care nu o să o fuți niciodată că e prietenă cu prietena ta și a văzut că te uiți lung la ea și deja o urăște. Așa că, pe scurt, ai belit carasu. O să cheltuiești toți banii pe rahaturi lucioase de cumpărat și pe dus în locuri în care nu vrei să ajungi. Ca să le arate ea proastelor cât de romantic și perfect ești tu, și să le sugereze fin că e din cauză că ea e mai bună decât ele și merită mai mult.

3.  Hybris sezonal
Iarăși, aici se combină două chestii. Credința femeii proaste că de sărbători se întâmplă numai lucruri frumoase, deci nu ai cum să te cerți cu ea, orice s-ar întâmpla, și credința lor că știu mai bine decât tine ce înseamnă sărbătorile, cum trebuie să le petreci și ce trebuie să faci tu ca să te distrezi. Dacă ai impresia că tu de fapt vrei să stai în casă și să te joci la calculator, ei bine, nu vrei. Vrei să te duci la munte cu încă trei cupluri de anoști, să jucați mim, să beți vin fiert și să cântați la karaoke. Apogeul acestui fals sentiment de importanță și bășinoterapie e de revelion. Femeile sunt proaste. Proaste grav. Ele nu își dau seama că între 31 decembrie și 1 ianuarie trece o zi. Nuu, e mult mai mult. E un prag temporal și psihologic. Are o simbolistică profundă. A trecut un an, o perioadă relevantă din viața ei în care a îmbătrânit și s-a maturizat brusc. A devenit mai înțeleaptă și cu o privire exhaustivă asupra viitorului. Brusc. Și tu te uiți în ochii ei, gândindu-te că ești beat și i-ai da o muie cu tras de păr, și ea se uită în ochii tăi și își vede copiii nenăscuți. Că deja ești lângă ea de atâta timp, peste ani și alte unități spațio-temporale. Se uită la tine și deja se gândește la nume pentru viitorul bastard care-ți va mânca sănătatea și portofelul. Și, evident, are doar nume proaste în cap. Că femeile nu se gândesc la nume normale, care nu ies în evidență. Numele de fete sună a nume de prostituată grasă, și ălea de băieți sunt de gay timizi. Clementina și Laurențiu.


Faza anului.


UPDATE: Mda, tare mi-e frică ca de fapt aceasta să nu fie un semnal că vestita "Gură Proastă" să se fi trezit şi bietul cur să reînceapă a fi bătut. Nu ascund că m-am uitat un pic din curiozitate la emisiunea acestui post şi chiar dacă o să par snob, afirm că a fost de enorm prost gust. Totdeauna Dumnezeu nu-l bate cu parul pe cel ce-I huleşte numele cu faptele. 
Deocamdată, respect încă interdicţia talibancei de nu a comenta pe marginea subiectului "Jijik"!

26 dec. 2010

CRĂCIUN!

Urare.

Acum am terminat cu "restanţele" de editare pe care le aveam în ograda Briliantului şi spun:
BUNĂ DIMINEAŢA
ROMÂNIA,
BUNĂ DIMINEAŢA
DEMENŢI AI DEMENTEI OGRĂZI!
Dacă nu mă înşel aici în ogradă doar un arab mai este, în rest sunteţi toţi creştini şi vreau ca acum în zilele celei mai mari sărbători creştine să vă urez:
LA MULŢI ANI!
LA MULŢI BANI!
ŞI
SĂ FIŢI OAMENI!
Cine mă cunoaşte, ştie că niciodată nu urez sănătate, bucurie sau bine, ci totdeauna urez "de mulţi bani", deoarece chiar dacă voi sunteţi în marea voastră majoritate nişte catâri utopici şi visători, undeva în sufletul vostru recunoaşteţi că banii, cei cinstit câştigaţi, aduc totdeauna un trai indestulat, un trai sănătos, un trai plin de bucurii şi zâmbet! Şi vă mai spun ceva:
SĂ NU FIŢI SCLAVII BANILOR!
SĂ NU VĂ DORIŢI BANI
PENTRU A FI BOGAŢI,
CI PENTRU A FI DECENŢI!

PS Observ cu o imensă neplăcere că şi acum în aceste zile vă trageţi la gioale precum căpiaţii! În consecinţă, eu, Dementul Şef, mă văd nevoit a vă fute o ordonanţă dementă şi super-urgentă:

ORDONANŢĂ
DEMENTĂ ŞI SUPER-URGENTĂ:
SE INTERZICE PRIN PREZENTA ORDONANŢĂ DEMENTĂ ŞI SUPER-URGENTĂ CA PÂNĂ ÎN DATA DE 02 IANUARIE 2011 SĂ SE MAI DESCHIDĂ VREUN SUBIECT CU TENTĂ POLITICĂ ÎN ACEASTĂ OGRADĂ! CINE ARE CURAJ A NESOCOTI ACEASTĂ ORDONANŢĂ DEMENTĂ ŞI SUPER-URGENTĂ ÎI REGULEZ MAMIŢA-N BOT!

24 dec. 2010

Basm real.


Mă întreb, totuşi, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârşi prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost. N-am mai fi nici măcar în situaţia unei hiene care se hrăneşte din resturi. În consecinţă, cred că voi renunţa la recapitulări. Nu pot găsi în ele decât cauze, explicaţii. Or, eu aş avea nevoie de altceva. Într-un deşert, probabil, nu te uiţi în urmă. Ce să vezi? Vântul ţi-a şters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în faţă, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.
(Octavian Paler)


Mda, darurile Piticului sunt puse sub pom, aparatul foto este setat pe automat. Noapte bună creştini, eu necreştinul mă dorm.....

Ordin.

VĂ ORDON:
SĂ FIŢI VESELI!

Matinală.

Acum am ajuns acasă şi văd că v-aţi încins rău de tot! Deci hai să vă răcoresc eu privind "aruncatul de la balcon":
15.000 euro!
Până acum metoda de şicanare a fost: atacul permanent al apropiaţilor Preşedintelui prin punerea în cârca lor a tot felul de afaceri, zice-se necurate (cam ce face Dobermann-ul cu Nuţi Udrea acum pe Avanpost)! Acum metoda s-a schimbat: se caută un individ, de preferinţă cu ceva acte, adeverinţe şi internări pe la psihiatrie (pentru a nu putea fi tras la răspundere), i se dau ceva bani şi este pus să facă un anume lucru! Până acum această metodă a fost folosită de două ori! Prima oară a fost "verişoara", a doua oară a fost "aruncatul de la balcon"! FIŢI LINIŞTIŢI, DEOARECE ASTFEL DE ACŢIUNI VOR MAI URMA! Oricum, Vântu din nou a fost un imbecil! Dacă mă întreba pe mine, îi dădeam eu un om care sărea doar pentru 5000 de euroi, nu pentru 15000.
Boc şi-a furat-o rău de tot! Impactul emoţional şi vâlva care se va face în străinătate pe marginea acestui eveniment, va fi un dezastru la capitolul imagine. Culmea este că nici nu poate fi contracarat! Chiar dacă ar putea fi contracarat, PDL nu are oameni care să fie în stare a contracara o asemenea lovitură sub centură.
Important este că Vântului, îi cam tremură borta curului! La fel şi baragladinei de Patriciu care atenţie: de ceva timp tace chitic, nu zice nimic! Li se apropie juvăţul de gât şi sunt disperaţi!
Dacă există cineva cu o fărâmă de creier în PDL, să urmărească atent evoluţia financiară a ăluia de s-a aruncat de la balcon! O să aibă o mare surpriză!
Pam-pam.

PS1 Cui nu-i convine ce am spus să o trimită pe mă-sa să-i fac badijonări cu copii cruzi la amigdale!
PS2 Mâine, hop-ţop, fostul profesor de comunism Cristian Preda, actualul PDL-ist Cristian Preda şi viitorul PNL-ist Cristian Preda, este la Realitatea SOV!.....Sunt tare curios cam ce-o să zică!
PS3 Ghiţă, este prima oară când ţi-o spun public: N-O MAI ARDE ATÂTA CU DAN DIACONESCU CĂ O SĂ-ŢI IEI ŢEAPĂ!

Haides-paides mă duc să dorm!


23 dec. 2010

De ce această atitudine a Frantei şi a Germaniei?

Associated Press 23 Decembrie 2010 Washington Senatul USA a ratificat un tratat de control al armelor nucleare cu Rusia. Republicanii s-au desprins de lideri lor şi s-au alăturataltor 56 de democraţi,plus încă doi independenţi. Astfel au furnizat preşedintelui două treimi din voturi (adică 71-21) necesare pentru a ratifica acest tratat. Comentând această realizare preşedintele Obama a spus: "Acesta este cel mai important pact de control al armelor nucleare semnat in ultimile două decenii!". "Un parteneriat între cele două puteri responsabile ale lumii,pact care va duce la menţinerea stabilităţii globale!" a spus şi ex-preşedintele Clinton! Administraţia Obama susţine că se bazează pe Rusia pentru a pune, impreună, presiune pe Iran şi ambiţile sale nucleare!

21 dec. 2010

CODRUŢA MARINESCU (cu majuscule!)

Nu doream să mai postez nimic, eu cel mai nesimţit dintre pământeni crezând de cuviinţă că noaptea aceasta ar trebui să fie cea mai sfântă noapte a noastră, drepţi sau nedrepţi, buni sau răi, cinstiţi sau hoţi, bogaţi sau săraci. Şi totuşi am să postez integral, menţionând însă că nu numele "Nicoleta Savin" a fost motivul acestei postări! Altul a fost motivul. Totdeauna v-am spus şi v-am învăţat că "Aparenţele sunt înşelătoare" şi că "Eu bat şeaua pentru a pricepe cine trebuie să priceapă". Din păcate şi în mod sigur, cei ce trebuie să priceapă, cei ce sunt într-o continuă goană nebună după bogăţie şi putere, nu vor putea pricepe niciodată că mai există şi OAMENII! Oamenii cu majuscule care de multe ori sunt călcaţi în picioare şi sunt împinşi în spate de către păduchii ce se vor în frunte! Mda,deci:

CODRUŢA MARINESCU
21 de dupa 21 si Nicoleta Savin

As putea sa va povestesc despre ziua de 21 de acum 21 de ani. Dar prefer sa va marturisesc cu cata apetenta am citit ultimul post de pe blogul Nicoletei Savin. As putea sa va spun, de exemplu, cum eram eu un tanar curier la IUGTCB, cand s-a interupt transmisiunea tv a mitingului din Piata. Cum eram eu studenta in anul II la fara frecventa dupa ce intrasem la zi (si Doamne, ce mandra eram!) pentru ca mama mea si intreaga ei lume se temeau de viitoarea mea repartitie in oras fara gara. (De ce n-ai prevazut mama revolutia, ca sa nu mai fiu nevoita sa ma intorc la intreprinderea de care scapasem invatand ca o disperata? De ce nimeni din generatia ta n-a prevazut-o, sau poate ma insel?) Dar n-o s-o fac. O sa ma intorc in aziul de peste 21 de ani si la adapostul unui blog a carui substanta secunda e condeiul, substanta prima fiind constiinta, onestitatea, decenta si afectiunea pentru propriul univers. Scrie ea, Nicoleta: “Se împlinesc 21 de ani de când o mână de tineri curajoşi au făcut o gaură în steag. Unii dintre ei au plătit cu viaţa îndrăzneala de a spune NU lui Ceauşescu, NU comunismului. Au murit degeaba.” Si aici imi voi permite sa o contrazic, caci daca ei au murit degeaba, degeaba traim si noi, ceilalti, care desi am facut la randul nostru o gaura in steag am avut “nesansa” sa ramanem in viata. Uite dovada, Nicoleta. Poza. As putea sa repet acum, vorbele sefului meu de sectie de la IUGTCB, spuse la cateva secunde dupa aparitia mirei: „Ba, da-i dreacu’, a venit si la noi. Unde te grabesti mandro? Schimbarea sefului, bucuria nebunului, stai dreacului aici, m-auzi?” Nu numai ca il auzeam, l-am tinut minte. Cum plina de detalii ale vremii a ramas memoria mea, care astazi abia retine nume, darmite fraze… As putea, dar vreau sa ma intorc la blogul omului femeie minunat, Nicoleta Savin: „Să nu ne furăm căciula. Nomenclatura comunistă, prima, a doua, a noua, securiştii care i-au apărat, torţionarii care ne-au terorizat şi torturat, au rămas aici. Ne conduc de atunci până azi, ei, fiii şi fiicele lor, ginerii şi nurorile lor, nepoţii şi nepoatele lor. Aproape fără excepţie. Aleşi sau numiţi, acoperiţi sau descoperiţi. Sunt peste tot. Câtă frunză, câtă iarbă.” Da, Nicoleta, asa e, dar eu nu ma las! Pe mine ma conduc bunul Dumnezeu, barbatul meu si constiinta mea. Si nu fac samizdat, ci ma arat asa cum sunt. Invat, nu ma agat, nu ma apropii, imi conserv cu obstinatie (doar obstinatia ma rusineaza, dar e un indiciu al rezistentei mele personale) valoarea politetii daruita mie de familia mea, nu-mi pierd interesul pentru muzica, pentru carte, nu abdic, nu indoi coloana, nu pup in cur, nu mint, nu disimulez, muncesc, nu tradez, sunt ceea ce vreau, trebuie si nu pot fi altfel si totusi, uite ca rezist. Caci, daca am supravietuit gaurii din steag, e ca sa nu ramana doar ei, ci sa fim si noi, eu si cu tine, tu si cu Anti, cu domnul Fluturel si cu imperiul insufletirii. Si n-am fost lasi. Nici eu, nici Nic, nic Florin cel bun, nici Dacia, nici Gabi Stoian, nici Ligia Marin, nici ceilalti zeci de prieteni si fosti tineri care eram. Eram doar mai multi. Si nu ne era frica. Nici acum nu-mi e. N-am vrut nimic in schimb, nici certificate, nici recunoasterile lor de care, dezbracand obstinatia politetii, mi-e scarba, nici case, nici scutiri de impozite. Si nici acum n-am nevoie. Am nevoie insa ca tu sa ai incredere in sansa pe care ne-a dat-o istoria, de a rezista morali in vremea holerei, pardon a hahalerei, impotriva sau in indiferenta peremptoriul fetid al mocirlei si al compormisului. Nu abdica alaturi de mine! Si atunci ei, crede-ma, nici nu vor stii ca au fost invinsi, Nicoleta Savin. De aceea tu ai un blog de veghe si un cititor in plus, pe mine, care iti daruieste atentia si aceasta floare, primita de la Nic.

21 decembrie.





Cred că nu-şi mai are rost nici un comentariu!

19 dec. 2010

Se duc....

S-A DUS
ŞI
RODICA TAPALAGĂ!

Replică.

B.U.G. Mafia.



Mărturie pentru viitor.

Mda, este 07.00 şi după o noapte de bântuială şi taclale concluzionez:

A TE CĂSĂTORI CU O FEMEIE CARE TIMP DE 5 ORE CÂT A DURAT "TACLAUA", DIN SFERT ÎN SFERT DE CEAS ÎMI ATRĂGEA ATENŢIA CA SĂ MĂ UIT LA TINE CE BĂRBAT FRUMOS EŞTI (vita crede care cumva că-s inversat sexual?) ŞI AL CĂRUI UNIC CONTRA-ARGUMENT LA PESIMISMUL MEU REFERITOR LA VIAŢA ÎN DOI "NEPOTRIVIŢI" A FOST: "NOI NU O SĂ AVEM PROBLEME DEOARECE AVEM BANI" (atenţie la plural: "AVEM"! nu: "AI"!.....deja averea ta este la comun!), ESTE O EROARE FUNDAMENTALĂ!

Nu uita că:
- atunci când greşeşti prima oară se numeşte necunoaştere,
- când greşeşti a doua oară se numeşte neatenţie.
- când greşeşti a treia oară, eheheeeee avem în mod evident un caz de prostie congenitală!
Aceasta este replica mea neuronului meu furios, deoarece a trebuit 5 ore să admită că uneori comesenii nu ţi-i alegi şi pentru prieteni totdeauna trebuie să te sacrifici!

PS1 Nu ascund că dacă vita ar citi ce am scris, aş fi pe deplin satisfăcut! Nu cred însă că este capabilă de un asemenea efort!
PS2 Rămân la părerea că trebuie să te căsătoareşti cu prima femeie care îţi va spune: "M-ai cucerit cu mintea ta!", nu cu a treia vipă de rahat care din sfert în sfert de ceas îţi reaminteşte că eşti frumos şi bogat!

Tango!
UPDATE: Nu obişnuiesc să păstrez arhive, dar cineva mi-a trimis un e-mail. Îi mulţumesc şi îţi trag peste bot amice:
(31.05.2010 22:55:49): ptr ca m-ai cucerit cu mintea ta, am declarat asta cand ne-am cunoscut.
(31.05.2010 22:56:12): ESTI UNIC!

PS Ha, ha, ha....oare cine o fi unicul? Bep-bep te-am ars amiculae!

17 dec. 2010

U! U! U!..... ca trenul!

Nevastă, în totală băşcălie anunţ:
DIVORŢ!
PS1 Atansion, voi ...celelalte, băgaţi la cap ceea ce spun acum:
EU SUNT UN BĂRBAT SINGUR,
CARE ÎMI CRESC COPILUL SINGUR!
PUNCT!
în rest:
CU BOLTĂ ŞI PRESIUNE!

PS2 Ca să nu existe interpretări, din ciclul Filosofeli Demenţiale:
Oricât de mincinoasă este divinitatea, este şi va fi divinitate!
PS3 MORALĂ:
Cine este cu mine, face ca mine! Restul:  URA ŞI LA GARĂ!  

12 ani.

Tribunalul Bucuresti l-a condamnat, joi, pe Dinel Staicu la 12 ani de inchisoare în dosarul fraudării Băncii Internaţionale a Religiilor (BIR), majorând astfel pedeapsa de patru ani de inchisoare primită de acesta la Judecatoria Sectorului 4.

16 dec. 2010

Mihai Tatulici comunist bisexual!

Această jigodie nenorocită, un individ fricos şi meschin căruia dacă îi tragi o palmă ripostează în bărbăţia lui zbierând ca din gură de şarpe: "SĂ VINĂĂĂĂ POLIŢIAAAAA!", făcea parte din cercurile "vesele" ale nomenclaturii comuniste din cartierul Primăverii şi avea eticheta de "Găozarul lui Nicu"....dada, nu vă miraţi, termenul "găozar" nu este patentat de marinar! Găozari existau şi pe vremea împuşcatului Ceauşescu deoarece şi în aceea vreme existau deviaţi sexuali care sub o aparentă "poză" de mari "agăţători - fanţi de cartier" se lăsau lăbărţaţi în rozetă de diverse personaje care prin influenţa lor puteau a le deschide anumite porţi. Rebeliune din '89 l-a prins la TVR, unde mânca rahat la greu, proslăvind epoca comunistă, proslăvindu-l pe Ceauşescu, proslăvind grija acestuia pentru tineretul revoluţionar al ţării. Mânca rahat exact cum mâncau rahat la acele vremuri şi Cristian Preda şi Alina Tatiana Mungiu...şi încă multe astfel de actuale lichele deontoloage!
MÂNCAU RAHAT CU POLONICUL!
Gaşca din care făcea parte îi mai includea pe Jean Maurer, Serghei Mizil, Gyuri Fazekaş (fiul secretarului CC), Călin Andrei (fiul ministrului de Externe, Ştefan Andrei), cei trei nepoţi ai lui Gheorghiu-Dej – Ghiţă, Mandra şi Sanda, Ilinca Preoteasa, Florin Dănălache (fiul ministrului Transporturilor din acea vreme), Sandu Bârlădeanu (fiul lui Alexandru Bârlădeanu, primul preşedinte al Senatului după Revoluţie), Gino Iorgulescu, Petre Roman eheheiiii şi mulţi alţii. Prost şi imbecil, după revoluţie spunea nostalgic:
Noi eram mai golani,
Petre Roman şi Valentin Ceausescu
erau studioşii.
Şi aici fac o paranteză întrebându-l direct pe acest bisexual venal, dacă-şi mai aduce aminte când şi-a luat pumnul ăla în mâncătoare, de a umblat cu botul cât hipoptamul vreo săptămână? Şi dacă-şi mai aduce aminte că ducându-se şi pârându-l pe cel care "l-a articulat", a primit răspunsul: "Stai cuminte că ăla-i dement rău!"? Îl întreb pe ipochimen dacă-şi mai aduce aminte, ca voi demenţii din această ogradă să înţelegeţi că "golăneala" acestor beizadele se rezuma ca sub protecţia ofiţerilor de acoperire, cu coaiele brusc umflate de alcoolul consumat, să agreseze prin locaţiile pe unde hălăduiau, diverşi cetăţeni pe motiv că nu aveau "basca pusă cum trebuie pe cap"! Deh, dădea bine la CV dacă gaşca vedea că ştii să dai cu pumnul! Uneori insă, neprevăzutul, făcea ca aceste beizadele "cu coaiele brusc umflate de alcool", să aibă nenorocul de a încerca să agreseze cetăţeni care aveau coaie mai mari ca ale lor, dar din decenţă şi le ţineau în pantaloni! Ei cam asta a păţit şi Mihai Tatulici! S-a dat din greşeală la o astfel de "umbră" care fără să stea prea mult pe gânduri, i-a futut un pumn în mâncătoare de la podidit borşul  pe urechi! Aici închid paranteza şi revenind, fac remarca că pe acest nemernic bisexual deontologia l-a năpădit imediat după primele ore de la începerea rebeliunii din '89. Uitând brusc de prietenia cu Nicu Ceauşescu, atunci când acesta a fost adus înjughiat în studioul de la TVR, l-a scuipat şi i-a tras o palmă!
ATENŢIE!
L-A SCUIPAT
ŞI
I-A TRAS O PALMĂ
PRIETENULUI SĂU!
PRIETENULUI CARE
L-A SCOS DIN MULTE BELELE!
Dan Voinea povesteşte:
"În timpul discuţiei, la faţa locului şi-a făcut apariţia ziaristul Mihai Tatulici. Ce a urmat este unul dintre episoadele emblematice ale Revoluţiei. Tatulici fusese, până la acel moment, prieten al lui Nicu Ceauşescu. În seara aceea, pe holurile Televiziunii, l-a pălmuit şi scuipat pe Nicu, strigându-i: Nu ţi-e ruşine de ce i-ai făcut poporului ăstuia?"
Priviţi cu atenţie ultimile secvenţe ale clipului:


În rest ce să vă mai spun despre această libarcă comunistă, acest bisexual lăbărţat în cur despre care râzând-glumind, eu totdeauna afirm că şi-ar merita din plin o mare diplomă de disident, deoarece el chiar a fost futut în cur pe vremea lui Ceauşescu de comunişti! De fapt, de Nicu Ceauşescu!
Deci eu zic că nu mai are rost să vă amintesc că:
1. Mihai Tatulici a apărut într-o depoziţie la dosarul de crimă organizată al fraţilor Cămătaru. Ziaristul era acuzat în presă că a participat la o operaţiune de intimidare a unor parteneri de afaceri ai soţiei sale, operaţiune unde au fost folosiţi recuperatori şi unde Tatulici s-a folosit abuziv de calitatea sa de jurnalist.
2. Mihai Tatulici este un specialist în spectacole lacrimogene, un fel de telenovele-live, în care aduna bani pentru alţii din care bineînţeles îşi opreşte cotă-parte. Nu există cataclism prea mare Mihai Tatulici. Orice nenorocire face din el un animator de dezastre. O inundaţie e mană cereasca, iese pe post cu vocea lui plângâreaţă de bisexual jegos şi cu filosofia sa de curvet utecist, manipulează şi stoarce bani. Un cutremur sau un tsunami, chiar dacă din nefericire pentru el, nu se întîmplă la noi, devin un bun prilej de a face ediţii speciale şi tot felul de teledoane unde (şi aici o bag parşiv şi răutăcios), tot felul de prostovance donează sume mai mari sau mai mici, în funcţie de puterea cardului! (woooaliuuuuu ce-mi place să fiu jigodie).
3. Mihai Tatulici totdeauna aşteaptă necazul! Imediat ce apare necazul, este primul acolo! Manipulează, minte cu neruşinare şi lansează acuzaţii în funcţie de interesul pecuniar pe care-l are. Acuzaţii de genul: "Băsescu este de vină deoarece la Frătăuți pe lângă Rădăuţi baba Leana a găsit în grădină trei melci muţi!"
Mda.....cam atât! În rest rămâne cum am stabilit! Vărul meu seamănă fizic foarte bine cu Tatulici!
Tango

UPDATE: Ăsta-i Sagona!

Arhivă blog