Bună să vă fie ziua că dimineaţă a fost demult pentru mine! Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată programul mijloacelor de transport, nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată, de ce trebuie să te scoli cu noaptea-n cap şi obercăind precum un somnambul să te sui în în tren, maşină, avion sau vapor, deoarece după ora 11.00 nu mai găseşti cursă! Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată cretinitatea binecunoscutei expresii "cine se scoală de dimineaţă departe ajunge"! Bleah, fix pula!
CINE ESTE HOTĂRÂT SĂ AJUNGĂ UNDEVA,
POATE SĂ SE SCOALE ORICÂND!
DACĂ ESTE HOTĂRÂT, AJUNGE!
Nu am înţeles şi nu am să înţeleg niciodată chiar cretinitatea maică-mii, care din când în când verifică telefonic dacă am crăpat sau nu! Totdeauna la prima oră din zi!
- Alooooo?
- Da vă rog! (niciodată nu mă uit cine sună şi totdeauna răspund invariabil: "Da vă rog!")
- Ce faci?
- Trăisc, n-am murit încă! Deziluzionată?
- Nesimţitule!
- Hai sictir, ţi-am spus să nu mai mă suni dimineaţa?
- Sun când vreau! (răspunde obraznic)
Clanc îi închid telefonul în nas, neuitând să-i iau tot neamul în pulă.
Vi se pare ciudat că am spus: "care din când în când verifică telefonic dacă am crăpat sau nu!"? Să nu vi se pară! Exact asta face! Înstăriţi material pe vremea lui Ceauşescu, după revoluţie, ea şi tata au pierdut banii lunându-şi toate ţepele financiare posibile şi imposibile: Caritas, Vântu, Banca Religiilor, Credit Bank, Banca populară! Şi acum îmi aduc aminte cum îi spuneam tatei:
- Măh omule nu fii imbecil! Banca populară nu este o bancă! Este o cooperativă!
- Taci bă cheltuitorule, că nu ştii nimic!
Şi am tăcut! Am tăcut până a crăpat de inimă rea din cauza că-şi pierduse toţi banii! Cum a crăpat (de Crăciun!), jigodia de maică-mea împreună cu jigodia de vară-mea, în loc să umble după coşciug şi toate alea, au dat buluc la băncile pe unde mai erau ceva sunători şi imediat i-au retras! Mda, eu am plătit! Îmormântarea! Locul de veci! Popa! Tabla de pe biserica popii! Başca vreo 5 adevărăciuni de icoane, de a dat popa-n bâlbâială când i le-am pus în braţe! Nu-s Becali (bagă la cap prostovanco: NU-S BECALI!), nu-s credincios, consider biserica creştină o instituţie ipocrită şi absolut niciodată în viaţa mea nu am dat de pomană pentru a-mi cumpăra un loc în cer! Am dat când, cât şi cui am vrut eu! Sunt destul de pragmatic ca să nu-mi dau seama că ar fi în zadar a spera că dacă dau de pomană am un loc asigurat sus în Rai, postul de "Şef Compartiment Cazane" fiind demult blocat pentru mine de Sarsailă, marele şef, jos în Iad!
Sau cine ştie!
Poate la cât de nemernic sunt, nici chiar marele şef Sarsailă n-o să mă primească! Hmmmmm, distractiv! Ha! Să rămân între cele două lumi şi să vă bântui! Să mă uit la voi cum minţiţi, cum curviţi, cum juraţi cu mâinile pe Biblie şi cum trăiţi cu speranţa că dacă daţi de pomană sau băliţi odoarele sfinte cu păpăturile voastre, iertate fi-vor toate şi în Rai o să ajungeţi! Ha! Distractiv!
Unde rămăsesem?
A!
Da!
La moştenire!
Care moştenire?
Pula moştenire!
Nu că aş fi avut nevoie!
Nu că aş fi avut vreo pretenţie!
Era munca lor şi împreună sau separat (văduvi rămânând) aveau tot dreptul să beneficieze INTEGRAL de ea....repet: INTEGRAL! Nu cum spune legea!
Mda...
deci coana Tincuţa văzându-mă uneori cu buzunarul plin de euroi şi portofelul plin de carduri (dacă aţi vedea-o cum îi curg balele când vede că bag cardul în bancomat ca să-i dau niscaiva bani să-şi plătească angaralele, aţi zice că nu este adevărat; pentru ea, cardul meu este un magnet; când îl vede, îi sticlesc ochii ca vulpii când vede peştele în căruţa cherhanalei!), trăieşte cu impresia că sunt bogat şi cu speranţa că am să crăp înaintea ei, pentru a mă moşteni!
Mda....
N-are să vadă şi nici n-are să fie!
Nu că nu ar fi posibil să crăp înaintea ei!
Ci pentru simplul fapt că sunt un coate-goale, un fute-bani (cum spunea tata) şi că ce-i al Briliantului, datorită vieţii pline de neprevăzut şi destul de ciudate pe care o trăiesc, este demult bine pus la păstrare sub strictă administrare şi supraveghere.
Buuuuuun, hai că bat câmpii! Deci în concluzie, ideea era că mă enervează teribil când trebuie să mă scol cu noaptea-n cap ca să fac ceva şi nu mă enervează pentru că sunt un leneş, ci datorită faptului că eu sunt un "inversat orar". Iau prânzul între orele 03.00-04.00. Adicălea mai pe româneşte spus, atunci când voi sforăiţi de zbârnăie geamurile şi când cururile voastre, şefe fiind, trag băşini cu nemiluita sub plapumă, eu termin "ziua de muncă" şi mă aşez la masă unde plescăind şi răgâind precum un scrof, bag în mine ca-n spitalul de urgenţă "meniu complet"! Apoi "mă dorm"! Este adevărat că uneori programul îmi este dat peste cap pe motiv de "o nouă gaură-n pat"!
Fire-ar el al dracului de pat!
E vechi!
Are molii!
Fire-ar ele ali dracu' de molii!
Din cauza lor pe timp ce trece, numărul găurilor din patul meu se înmulţeşte!
Mda....
Am ajuns acasă!
Şi dacă tot am ajuns şi dacă tot este ultima zi a anului şi dacă tot sunt singur (Briliantul fiind acum acolo unde este tratat de zici că-i marele Prinţ de Cacă-n Băţ) aş vrea să să spun şi eu ceva. Dar nu vouă amicilor mei, ci vouă imbecililor, care permanent nu ştiţi decât să încurcaţi lumea, nerespectându-vă angajamentele! Ba mai mult, aveţi tupeul să arataţi cu degetul şi să răcniţi cât vă ţine gura, că voi sunteţi cei minţiţi, folosiţi şi înşelaţi! În concluzie cu ocazia nopţii noului an vă doresc un călduros:
STA-V-AR SARMALELE-N GÂT!
LA ANUL ŞI LA MULŢI ANI!
MÂNAŢI MĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂĂI,
HĂĂĂĂĂĂĂĂI, HĂĂĂĂĂĂĂI...
POC-POC, DALANG-BALANG
ŞI
BUHUHU CUM FACE BUHAIUL!
PS Nu ştiu cum va fi pentru voi, dar pentru mine în mod sigur va fi un:
REVELION ELECTRIZANT!