25 apr. 2018

Ambasada

Toate ambasadele din lume au rol foarte important în buna relaționare dintre state și locuitorii acestora. Aceste ambasade sunt de fapt reprezentările diplomatice pe lângă guvernul unei țări străine. Indiferent de țara în care sunt amplasate ambasadele sau de țara de origine, aceste ambasade sunt conduse de un ambasador numit de către președintele țării care o reprezintă.

Aceste ambasade trebuie să servească interesele țării reprezentate, precum și interesele cetățenilor care trăiesc în țara gazdă. Sarcinile unor ambasade se referă la analizarea politicilor interne și externe, dar și a situatiei economice și sociale, precum și a dezvoltarii societății respective.
Ai înțeles ceva bot de cal? Interesele țării și interesele cetățenilor care trăiesc în acele țări!!! NU INTERESELE TALE ȘI NICI ALE LUI SOROS!!! INTERESELE ROMÂNILOR NU MAI SUNT DEMULT ÎN PREOCUPAREA APARATULUI TĂU ADMINISTRATIV, SE PARE CĂ INTERESUL PERSONAL A SĂRIT PESTE INTERESUL ȚĂRII ȘI AL ROMÂNULUI!

     

18 apr. 2018

Surâsul calului

Cu zâmbetul lui, de tip bot de cal, a ieșit precum boureii Mutu! A cerut cooperare și înțelepciune, el care de la alegeri aproape tot în geacă roșie umblă și cu orice ocazie își afișează morga și aerul de tâmpit-superior...Toată lumea să înțeleagă că statutul de " infractor penal" e o stare precum cetățenia domnule, te naști cu ea! Așa vrea Mutu! El nu vede, nu aude, e mut, " nu-l interesează" , dar vrea cooperare instituțională!
Așa ceva...
Domnule șase (patru) case, du-te învârtindu-te! Al doilea mandat nu-l mai primești! Garantat! Indiferent ce jocuri-scenarii încerci, poporul român te-a citit, ești repetent!


16 apr. 2018

Tăcerea muților!

Mutul a tăcut! Toată lumea tace, mutul însă face! Ce face? Face căcatul praștie, asta face!
Gata Mutule, ai obosit după atâta tăcere...e timpul să-ți mai tragi un concediu... Pe la "San-Tropez"... pe la Monaco... ori pe la Dubai, chiar la Palm Beach...via Miami!
Ceva decorații? Nu că e deja prea multă obosela! Mai dă-i în șușpengher pe românii ăștia ...to pull somebody's chestnuts out of the fire este mult mai comod!
TRĂIASCĂ FARAOANCA!!! TRĂIASCĂ PROTOCOALILII!!!      JOS DUȘMANII ȚĂREI (Toader)!!!



27 mar. 2018

Decizia în "festivalul inculpaților" !

Cu ceva vreme în urmă, nu foarte multă, un anumit "ex penal" arunca în eter și lipea pe niște persoane niște etichete: " niște penali" și "inculpații"! 
Tot cam pe vremea acea o persoană pusă într-o funcție extrem de importantă, de tăticul statului paralel ( Florinele paralel nu de drept! ) zicea despre dezvăluirile din presă că s-au unit niște inculpați și fac acum " festivalul inculpaților..."
Deci? Cineva care trebuia să fie apărătorul cetățeanului în fața abuzului era de fapt pentru abuz și împotriva cetățeanului? 
Deci? Altcineva, care trebuia să fie de un profesionalism desăvârșit, cu un caracter inoxidabil la tentații, era profund corupt și total abuziv? 
Hmm!!! Ticăloase specii și unul și alta!
Iată decizia:
" Completul de cinci magistraţii ai instanţei supreme a decis că Mircea și Vlad Cosma vor fi rejudecați. Mircea Cosma fusese condamnat în primă instanţă la opt ani închisoare, iar fiul acestuia, fostul deputat Vlad Cosma, primise cinci ani închisoare. Ei urmau să primească astăzi sentința defintivă, însă completul a hotărât cu majoritate că procesul trebuie reluat de la zero. "
PS. Stați că mai vin și altele!

24 mar. 2018

Despre libertate ...


( urmare... la o cafea) 

Indiscutabil, România a fost târâtă în ultimi 12-13 ani , ușor, pe nesimțite și cu ne-băgare de seamă, către o dictatură a servicilor personale de sorginte marxisto-soroșisto-fascistă. A fost dusă în această stare sub înaltul patronaj al Comisiei Europene! Cu oblăduirea și acordul Uniunii Europene în România câțiva "aleși" și mai  "mulți culeși" au luat libertatea, suveranitatea și independeța țării și le-au atârnat la cingătoarea lor, fix așa cum făceau indienii din filmele western cu scalpurile-trofeu ale dușmanilor...
România este în război cu România! 
Hoardele de hrăpăreți fără de Dumnezeu , smintiți de putere, avere, mincinoșii, puturoșii, nespălații, găunoșii, lașii, corupții până-n măduva oaselor, rup din carnea României hălci sub forma: gazelor naturale, petrolul românesc, sarea românească, pădurile țării, aurul și resursele ce au mai rămas ne-antamate!!! 
La o sută de ani de la Marea Unire, așa a ajuns România, aici a fost adusă "prin noi înșine" !!! Votul electoratului românesc? Nu mai contează, e degeaba! Ei fac și desfac guverne, alianțe, politici, planuri și orice vrea minoritatea lor abuzivo- subversivă! 
Libertatea? Libertatea se câștigă greu române și se pierde foarte ușor!!! Noi am pierdut-o!!!

21 mar. 2018

Despre libertate (urmare)

" O altă problemă pe care vreau să o aduc în spaţiul public este legată de cererea pe care am făcut-o pe data de 18 martie: am solicitat Ministerului Justiţiei să desecretizeze protocoalele SRI cu alte instituţii. Consider că este important, în calitate de prim-ministru, în a asigura faptul că România este un stat democratic în care avem separarea puterilor în stat şi în care sunt respectate drepturile fundamentale şi libertăţile cetăţenilor. În urma acestei scrisori, Ministerul Justiţiei a adresat o solicitare către procurorul general, pe data de 19, în care a solicitat desecretizarea. În altă ordine de idei, după cum ştiţi, în spaţiul public a apărut un document al Comisiei Europene, datat cu 10 octombrie 2012, în care erau solicitate situaţia unor dosare aflate pe rol şi, mai grav, faptul că în acea scrisoare aveam şi nume despre care se cerea stadiul în care se află procesul şi paşii care trebuiesc urmaţi, ceea ce mi se pare un lucru deosebit de grav. În urma acestei aparaţii în spaţiul public, am solicitat Ministerului Justiţiei o analiză a cererilor pe care le-a făcut Comisia Europeană către Ministerul Justiţiei, dacă în perioada 2012 - 2018 au mai existat astfel de solicitări. Am primit în dimineaţa aceasta documente de la Ministerul Justiţiei care confirmă ceea ce a apărut în spaţiul public, şi anume că astfel de practici au mai fost făcute.

Am hotărât ca astăzi, în cursul zilei de astăzi, să trimit o scrisoare preşedintelui Comisie Europene, Jean-Claude Juncker, prin care să solicit detalii şi să solicit informaţii legate de aceste aspecte, care mi se par total nepotrivite şi total în neconcordanţă cu ceea ce presupune Mecanismul de Cooperare şi Verificare. Este foarte important pentru noi, este foarte important pentru România să lămurim aceste lucruri şi să pornim de la un moment în care putem să vorbim de o cooperare firească şi de lucruri fireşti care trebuie să se întâmple în România ". 

Președintelui Comisiei Europene,
Jean-Claude JUNCKER,
Stimate domnule președinte,
În calitate de prim-ministru al Guvernului României, am responsabilitatea să apelez la toate pârghiile legale și morale pentru protejarea și promovarea României ca stat democratic în care funcționează separația puterilor în stat, independența justiției și în care sunt garantate drepturile și libertățile fundamentale ale cetățeanului.
Domnia legii și apărarea statului de drept sunt pilonii fundamentali ai consolidării oricărei societăți democratice, așa cum este cea a țării mele. Este convingerea mea, a Guvernului României și a tuturor celor care împărtășesc valorile democratice.
Din aceste considerente și având în vedere convingerile noastre comune, mă adresez dumneavoastră, domnule președinte, în legătură cu un subiect care preocupă și îngrijorează opinia publică din România.Mă refer la o scrisoare atribuită Comisiei Europene, datată 10 octombrie 2012, transmisă ministrului Justiției de la acel moment, doamna Mona Pivniceru, care conține 21 de cerințe adresate de instituția europeană Guvernului României referitoare la Mecanismul de Cooperare și Verificare. Între aceste cerințe se regăsesc și solicitări concrete, directe, privind anumite cauze penale și anumite persoane cercetate penal pentru săvârșirea unor infracțiuni de corupție și de abuz în serviciu, respectiv George Becali, Adrian Năstase, Șerban Alexandru Brădișteanu, George Copos, Tudor Alexandru Chiuariu, Ion Dumitru, Decebal Traian Remeș, Cătălin Voicu, Dan Voiculescu.
Se impun clarificări urgente
Având în vedere relația de parteneriat construită de România cu Uniunea Europeană, relație bazată pe transparență și încredere, vă adresez, domnule președinte, rugămintea de a clarifica aspectele de fapt și de drept cu privire la documentul în cauză. Este esențial pentru colaborarea noastră instituțională și pentru consolidarea funcționării justiției în România să lămurim dacă documentul atribuit Comisiei Europene este unul autentic, asumat instituțional, și dacă este singurul document de acest fel, de natură să aducă ingerințe în funcționarea justiției și separația puterilor în stat.
Îmi exprim convingerea că în scurt timp, prin implicarea dumneavoastră directă, vom avea posibilitatea să înțelegem rațiunile, motivele și criteriile care au stat la baza întocmirii de către reprezentanții Comisiei Europene a acestei liste nominale, modalitatea în care informațiile solicitate și obținute de către instituția europeană au contribuit la analizarea și, mai ales, la evaluarea progreselor înregistrate de România în cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare.
Consider că se impun clarificări urgente, domnule președinte Juncker, cu atât mai mult cu cât, la solicitarea mea, ministrul Justiției, domnul Tudor Toader, m-a informat că transmiterea unor astfel de cerințe imperative autorităților române de către Comisia Europeană a constituit o practică repetată.
Am încredere deplină în menținerea unui dialog efectiv
Sunt ferm convinsă că răspunsul dumneavoastră va include detalii relevante și utile, care să ne permită, în continuare, obținerea de rezultate semnificative în cadrul MCV, întemeiate pe valorile respectării democrației, statului de drept, drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățeanului, într-o societate caracterizată prin lipsa oricărei discriminări, justiție, dreptate, adevăr și egalitate în drepturi.
Am încredere deplină în menținerea unui dialog efectiv, echilibrat și eficient cu dumneavoastră, în urma căruia statul de drept și justiția din România să fie mai puternice și mai bine consolidate, în spiritul principiilor și valorilor europene care ne unesc.
Din considerentele menționate mai sus și având în vedere progresele făcute de România în domeniul justiției, subliniez, din nou, domnule președinte, că se impune ridicarea Mecanismului de Cooperare și Verificare, pentru a îndepărta orice urmă de îndoială și pentru a nu afecta credibilitatea relației noastre de parteneriat.
Vă rog să primiți, stimate domnule președinte, considerația mea deosebită,
VIORICA DĂNCILĂ
PRIM-MINISTRU AL GUVERNULUI ROMÂNIEI
va urma...

19 mar. 2018

Despre libertate...

1. Cine nu vede, ca faptul de a ne simti bolnavi, este dimpotriva o dovada neindoielnica ca am fost sanatosi, dupa cum faptul de a resimti robia si neputinta infatiseaza o dovada de neclintit ca am avut putere si libertate. Voltaire
2. Iti dezaprob spusele, dar voi apara pana la moarte dreptul de a le rosti. Voltaire
3. Omul s-a nascut liber si este pretutindeni in lanturi. Jean Jacques Rousseau

4. Orice om are o idee buna si fixa care arata incapacitatea lui de libertate… Tudor Arghezi

5. Pentru un artist, libertatea este la fel de necesara ca talentul si inteligenta. Maxim Gorky

6. A face acte nesanctionabile, nu inseamna a fi liber. Mircea Eliade

7. Libertate inseamna, inainte de toate, autonomie, certitudinea ca esti bine infipt in realitate, in viata, iar nu in spectre sau dogme. Mircea Eliade

8. Dar libertatea nu inseamna libertinaj, libertatea instinctelor oarbe, trairea in hazard si in eventual. Mircea Eliade

9. Multa libertate duce la multa ratacire. Friedrich von Schiller

10. Nimeni nu e liber daca este sclavul corpului. Seneca

11. Libertatea inseamna sa fim responsabili pentru noi insine. Friedrich Nietzsche

12. Numai acela este liber care iubeste libertatea pentru el si e bucuros s-o extinda si asupra altora. Rabindranath Tagore

13. Libertatea inseamna raspundere, de aceea majoritatea oamenilor se tem de ea. George Bernard Shaw

14. Libertatea este o posesiune de o valoare inestimabila. Marcus Tullius Cicero

15. Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine. Abraham Lincoln

16. Libertatea nu consta in faptul ca oamenii pot face tot ce doresc, ci in faptul ca ei nu trebuie sa faca ce nu doresc. Jean Jacques Rousseau

17. Libertatea este dreptul de a nu minti. Albert Camus

18. Libertatea este un bun a carui prezenta aduce mai putina bucurie decat durerile aduse de lipsa lui. Jean Paul

19. …libertatea e cea mai mare nenorocire pentru poporul care nu-i copt s-o aiba. Liviu Rebreanu

20. Libertatea omului e partea divina din el . Petre Țuțea

21. Libertatea eu o aseman cu o fringhie agatata de undeva, de sus. Te porti urca pe ea la cer, participind la actul mintuirii tale crestine, sau poti sa cobori in in-tuneric. Petre Țuțea

22. Nu merita sa ai libertate, daca aceasta nu include si libertatea de a face greseli. Mahatma Gandhi

23. Libertatea are o doza de entuziasm care face omul sa se ridice deasupra naturii sale si sa actioneze cu eroism si curaj. Alexander Hamilton

24. Libertatea e intelegerea necesitatii. Baruch Spinoza

25. Libertatea este prin excelenta o iluzie la fel de mare ca si moartea, vointa sau destinul la care in mod voit sau nevoit, constient sau subconstient se raporteaza in fecare frantura de clipa fiinta umana. Sorin Cerin

26. Lanturile au redactat definitia libertatii. Tudor Mușatescu

27. Dupa cum nu este libertate fara unire ori fara ordine, la fel nu exista unire fara varietate, fara pluralism, fara divergente; nu exista ordine fara proteste, contrazicere sau antagonism.Joseph  Pierre Proudhon 
28. Englezul iubeste libertatea ca pe sotia lui legitima; francezul iubeste libertatea ca pe o aleasa a inimii; germanul iubeste libertatea ca pe o batrana bunica. Heinrich Heine

29. Ce alta temnita e mai intunecata decat adancul propriului nostru suflet! Ce temnicer mai necrutator cunoastem, decat noi insine. Nathaniel Hawthorne

30. Libertatea este un soi de suferinta care se deosebeste de inchiosare. Thomas Stearns Eliot

31. Sa nu eliberezi o camila de povara care-i incearca cocoasa. O poti elibera de conditia ei de camila.Gilbert  Keith Chesterton

32. Nimic nu poate fi neconditionat de ceva; prin urmare, nimic nu poate fi cu adevarat liber. George Bernard Shaw


33. Libertatea inseamna raspundere. De asta majoritatea oamenilor se feresc de ea. George Bernard Shaw

34. Imi simt mai ales limitele. Si e firesc sa fie asa, pentru ca nu raman niciodata, sau aproape niciodata, in mijlocul coliviei; fiinta mea navaleste inspre gratii. Andre Gide

35. Doar cel care nu spera nimic este intr-adevar liber. Edward Young

36. Libertatea este un bun care permite omului sa se bucure de toate celelalte bunuri ale sale. Charles de Secondat, baron de Montesquieu

37. O, libertate, tu esti strigatul lumii, dar nu esti inca credinta sa! Alecu Russo

38. Libertatea este atat de pretioasa incat trebuie sa fie rationata. Vladimir Ilici Lenin

39. Libertatea exterioara este o urmare necesara a celei interioare, care strabate in toti membrii unei natiunii. Friedrich Adolph Wilhelm Diesterweg

40. Libertatea, gustata de mic copil, este viata insasi. Barbu Stefanescu Delavrancea
... va urma

18 mar. 2018

Papagalul lui Pierre

Cică odată, la Pierre-Simon Laplace, a venit un papagal deontolog, filfizon. Acestuia îi făcea o deosebită plăcere să trăncănească despre orice. Se pune deontologul nostru pe povestit și spune, spune vreo 30 de minute întruna! La un moment dat vede că Laplace era total absent de la discuție. 
Zice: "eu o să plec, nu vreau să vă plictisesc"!
Laplace: "a nu, deloc, puteți continua, nu v-am auzit deloc" !
Așa și cu deontologii ăștia, timp de 3 ani cât a stat priponit Dan Diaconescu în pușcărie, pe baza unor denunțuri false, n-au catadicsit să scoată un cuvât în apărarea lui! Știau toți din presa scrisă, televiziune, radio, însă nimeni nu a suflat un cuvât în apărarea lui! Au tăcut toți ca Laplace în discuția cu papagalul! Acum, când interesul pentru demolarea "statului paralel" a devenit politică editorială, au descoperit brusc samavolniciile comise de "sistemul paralel mafioto-securist"...
Băi sunteți precum matematicienii: exacți dar inutili!
ps. Să nu creadă cineva că am scris asta ca să apăr sistemul mafioto-securist! Nu! Categoric nu! Am scris această postare pentru a vă atrage atenția că, uneori, chiar dacă vă plictisește interlocutorul, trebuie să-l ascultați cu atenție, fiindcă altfel, oricând o puteți păți și voi...Iar faima și deontologia se evaporă urgent cu eticheta de penal lipită, chiar dacă pe nedrept!!! 

15 mar. 2018

"Să fie interzis electoratul"!


Notă: dragă cititorule, am găsit pe internet nişte gânduri ale MARELUI Paul Goma, citeşte cu atenţie şi vezi cât de actuale sunt şi astăzi gândurile marelui luptător anti-comunist!
Pe hârtie, pe unde, pe ecrane, pe internet se întretaie până la vacarm - păstrând totusi aerul de cor - gemetele, vaietele, văicărelile celor ce se cred purtătorii de cuvânt ai acestui neam nefericit. După ce se lamentează (acest se vrea să indice că ei, autorii Eremiadelor, doar ei si cumnatele lor sunt demni de compătimire - chiar susceptibili de despăgubire pentru daunele suferite), mintosii directori de constiintă carpatodanubieni trec la "analiza dezastrului". Concluzia cogitatiunii lor profunde : "Electoratul este de vină". Cum să nu fie electoratul de vină că a fost re-cocotat la putere bolsevicul, criminalul Iliescu? Doar el cu mâna lui l-a votat! Formulând această acuzaţie, Opaiţele României, Văpaiţele Carpatului, Scriitorii Curaţi cu voie de la Primărie (nume de cod : Rezistenţii prin Cultură) s-au arătat în splendoarea lor de membri-plini ai comunităţii primitivizate de comunism, ai naţiei analfabetizate de ceausism - cu ajutorul activ, prin pasivitate, al dezertorilor noştri intelectuali (altfel, cu toţii străluciţi, chiar geniali!). Până mai ieri "de vină" (de toate nefericirile) erau, totdeauna, alţii : americanii, ungurii, ruşii, evreii, bulgarii ; moldovenii (dacă vorbea un ardelean), ardelenii în ochii regăţenilor, regăţenii în ai moldovenilor - aceasta fiind judecata necăjită a unor necăjiţi care nu ridicaseră în viaţa lor privirea mai sus de bocancii celui din faţă. Iată însă că si smântâna-patriei-române, gândeşte şi arată cu degetul ca un şcoler puturos si pârâcios - pe altul. Numai că din bibliografia literaturoşilor noştri manufactori de opinie (!) a dispărut o referinţă : Bertolt Brecht. De ce : pentru că odiosul fusese sluga comunismului kominformist (dar Brucan? dar Crohmălniceanu? dar Paul Cornea ?), ci din jenă intelectuală. Un personaj din Brecht spusese aproximativ - citez din memorie : "Dacă poporul nu respectă directivele noastre - să fie interzis poporul !"
Asta era soluţiunea, dragi tovarăşi directori de conştiinţă neaoş-românească : Adameşteanu, Doina Cornea, Blandiana, Rodica Palade, N. Manolescu, Liiceanu, Pruteanu, Patapievici, Paleologu, Pleşu, Nadia Comăneci, Iorgulescu, Doinaş, Mircea Martin, Ţiriac, Paler, Marino, Zub, Andrei Cornea, Ilie Năstase, Stelian Tănase, Grosan, Tismăneanu - si alte monumente autentic româneşti : să interziceţi electoratul! Operaţiunea v-ar fi scutit de cea mai mare cretinărie, de cea mai lăbărţată porcărie pe care aţi făcut-o în vieţile voastre, altfel presărate de măgării-idioţii : nu numai să-l votaţi - voi! - pe Iliescu, dar să îndemnaţi oamenii să vă urmeze. Pentru a salva, ce? "Democraţia"? Care democraţie, analfabeţilor, amnezicilor incapabilil de a vă încheia la obiele? Democraţia cui a lui Iliescu? V-a luat Dumnezeu minţile? Dacă v-ar fi venit ideea salvatoare înainte de 26 noiembrie acest an, aţi fi făcut economie de un somn - din el a iesit Monstrul Dezinformaţiei Securisto-Kaghebiste materializat prin o falsă-problemă, deci prin o soluţie falsă : "Votaţi împotriva dictaturii, pericolul fascismului şi antisemitismului românesc purtând numele: V.C. Tudor!"
Îmi aduc aminte cu neplăcere : după 1977, când am ajuns în exil, am încercat să comunic Monicăi Lovinescu si lui Virgil Ierunca opinia: "pericolul huliganismului purtând numele : Eugen Barbu"- era o grosolană, o vulgară diversiune securistă. A denunţa (şi ataca) doar pe E. Barbu şi ceata-i de vlăjgani ciomăgaşi (pe atunci puradeii-pionieri erau Ileana Lucaci, V.C. Tudor, Dan Ciachir) considerându-i pe barbişti, dacă nu singurii, atunci principalii vinovati de tiranizarea culturii : o eroare. Pe de o parte Eugen Barbu şi ai săi de la Barieră, oricât de obraznici ar fi fost, erau doar instrumente ale Monstrului, limbrici împinşi în faţă de Şarpele Securismului (deasupra lui : Balaurul Comunismului) ; pe de altă parte, a-i ataca de la microfonul Europei libere cu precădere pe derbedeii de la Săptămâna însemna a reduce problema ne-libertătii de expresie din sistemul totalitar comunist românesc la conflicte personale cu mardeiaşul plagiator. Mai grav: focalizarea acuzaţiilor de tiranizare a cuvântului asupra unor trupeţi confortă, betona alibiul inacţiunii, al inerţiei, al laşităţii scriitorului român, cel care, la closetul restaurantului Casei Scriitorilor, jura pe carnetul rosu din mâna dreaptă, făcându-si cruce cu stânga : Ăăăă « Eu cu drag mi-aş manifesta anticomunismul - dar dacă nu mă lasă porcul de Barbu?» pe acea vreme încă nu se gândise să-şi boteze dezertiunea: "rezistenţă prin cultură".
Pagubele pricinuite de diversiunea numită : E. Barbu, Ãîn literatură, oricât de însemnate, au fost floare la ureche faţă de cele din alegerile de la 26 noiembrie-10 decembrie 2000. Atunci scriitorii - cei mai mulţi, cei mai buni - ştiau că E. Barbu este omul securităţii şi îl clasaseră ; acum orătăniile naţiei, trezite din somn, au cotcodăcit : "Dictatura fascistă ne pândeşte!", "Suntem ameninţaţi de antisemitism!","Stop extremismului!","Să facem baraj tiraniei !"- si alte gogoriţe, consfinţind diversiunea securistă: V.C. Tudor (şi dând o identita-te copilului de suflet al Barbului şi al Organei, găinarul oligofrenetic). De ce spun : diversiune ? Ce întrebare ! Se vede de departe : Zbierătorii de profesie zbiară, denunţând cu nemăsurat curaj virtuala dictatură fascisto-antisemită a lui V.C. Tudor - ca să nu se observe reala dictatură comunistă, pipăibilul bolşevism ale tovarăşului Iliescu! Dar bineânţeles că V.C. Tudor este un ins dezgustător, semianalfabet, neam-prost de-acasă (şi de la MAI), ştergătoare de picioare al Ceausescului ; că a activat din pruncie pentru Securitate, a atacat în Săptămâna pe cei indicaţi de Conducerea Superioară de Securitate şi a apărat, la comandă, pe agenţii infiltraţi în Occident (Gustav Pordea, "deputatul european" de pe lista lui Le Pen, plătit prin securistul Costel Mitran cu o jumătate de milion de dolari - de pildă). Fiindcă şi la noi securiştii persecutori ai credincioşilor au devenit peste noapte mistici (chiar de nu li s-a luat văzul, ca lui Saul) ; şi la noi securiştii internaţionalişti de ieri au devenit azi vânjoşi naţionalişti - vezi-l şi pe Marele Rus, altfel evreu : Jirinovski. Nu V.C. Tudor şi nu fascismul, nu antisemitismul, nu antiţigănismul lui purtând marca Securităţii dâmboviţene constituie ameninţarea la adresa nefericitei Românii. Ci bolşevismul kaghebist re-instaurat de Ion Iliescu. Prin alegerile din 26 noiembrie 2000 ţara noastră a înaintat-pe-culmi, vorba lui Păunescu glorificându-l pe Ceausescu : a "urcat" din lac în puţ. Asta înseamnă că "dezastrul" (termen de care sunt pline până la sufocare taman gurile care până la 22 decembrie 89 fix rămăse-se-ră cusute-sudate) nu trebuie articulat (gramatical) ; corect fiind: "unul din dezastrele de după decembrie 1989". Soarta ţării m-a preocupat (şi m-a durut) şi pe mine. Şi nu imediat după "dezastrul de la 26 noiembrie" [2000]. Ba înainte (şi după) dezastrul de la 17 noiembrie 1996 ; şi chiar înainte şi după dezastrul de la 20 mai 1990 - stau dovadă faptele de scris, textele publicate constant, în săptămânalul newyorkez Lumea Liberă, în Cotidianul de la Bucuresti - şi (în sfârşit!), editate de Nemira, în volumul Scrisuri, 1999. Nu au fost incluse două intervenţii : cea la Colocviul de la Roma, din 11-13 mai 1991 - si, cu un an mai devreme, "Scrisoare către Gabriela Adameşteanu", de la 1 aprilie 1990. Nu mi-am completat (aici) scurta autobibliografie din orgoliu de autor frustrat - ci din ciudă : stiam că nu sânt singurul care: - [înainte de decembrie 1989] să se teamă că, dacă vreodată România va fi liberată (am zis bine : va fi, adică de către alţii, nu : se va, singură), poate că economic are să iasă din mizeria cumplită în care o ţinuse comunismul, dar nu social, nu mental - nu civic ; să înţeleagă că "revoluţia la Români" nu fusese nici revoluţie, nici la-Români, ci schimbare-de-secretar-general-al-partidului (dat la spălat-curăţat de căcat-sânge) cu/prin aceleaşi cadre: activiştii-securistii; să înţeleagă (cu durere) că martirii neamului, oamenii politici democraţi, unii din ei şi intelectuali de marcă, supravieţuitori ai puşcăriilor comuniste, fuseseră demult prefăcuţi în cârpe de care-şi ştergea cizmele lumpen-proletariatul securist, după două decenii devenită aristocraţia naţiei (după expresia, nu a unui curat neo-boer, ci a unui senator, preşedinte de scriitori, decedatul Ulici); marii-oameni fuseseră neutralizaţi, nimiciţi de Securitate, nici vorbă să poată (re)de-veni ce fuseseră; erau ceea ce făcuse din ei Piteştiul-Lung: auxiliari obedienţi ai Criminalului Organ, trudeau, nu atât la "culegerea de informaţii", ci la ce se cheamă: dezinformaţie: "răspândirerea unor informaţii din sursă sigură", sursă-sigură fiind, ca şi pentru Jela-Humanitas, ca şi pentru Manolescu-Pelin, după 89, Securitatea ; astfel au lucrat (de voie, de ne-voie) pentru călăi, împotriva fraţilor-victime Gyr si Crainic, C.C. Giurescu si Şerban Cioculescu, Carandino şi Noica, Stăniloaie şi Ernest Bernea, Paleologu şi Quintus, Ţuţea şi Coposu; să înţeleagă (mai corect : să nu uite !) că FSN din decembrie 1989 era o răsuflată, o vulgară diversiune de tipul FND (confectionat la 26 septembrie 1944, tot de rusii ocupanţi pentru românii ocupaţi), prin care cadrele (de stat şi de partid) se travesteau în democraţi şi în patrioţi (simplu: îşi coseau epoleţii pe dinăuntru !) ; din aceeaşi mişcare, prin cooptare în vederea mutării (de şah) următoare, îi compromiteau pe cei (încă) necompromişi ; trebuia să fii idiot profund ca să nu vezi, să nu înţelegi că Românul începe o "viaţă nouă" pe după cap cu tâlhari bolşevici în civil ca Bârlădeanu, Brucan, Verdeţ, Iliescu şi cu bandiţi bolşevici în uniforme (Stănculescu, Militaru, Pleşită, Caraman) - cu toţii legaţi prin carieră şi interes de comunismul local ca şi de cel moscovit ; câte minute de reflecţie i-au trebuit Doinei Cornea, Blandianei, Paleologului, Pleşului, Dinescului, lui Caramitru - ca să demisioneze din FSN (vorbesc de cei care au chiar făcut-o)? ; să înţeleagă că lărgimea de spirit (sic) de care dădea dovadă opozitia (re-sic) în primele săptămâni după "revoluţiune" era, în fapt, impotenţă : istoricii ţărănişti, liberali, social-democrati (Coposu, Ratiu, Câmpeanu, Quintus, Cerveni, Diaconescu, Ţepelea, Galbeni - si încă mulţi, prea mulţi pentru o comunitate care se proclamă anticomunistă şi rezistentă) ezitau, evitau să ia puterea - care ni se cuvenea !- nu pentru că ar fi fost ei binecrescuţi, galantoni cu adversarul politic - ci pentru că nu mişcau în front fără ordinul stăpânului : Securitatea ! Să înţeleagă că norocul-istoric îţi cade, pară-mălăiaţă-n gură o dată, hai, de două ori, dar nu de fiecare dată când tu, becisnicul, laşul, puturosul, dezertorul ai nevoie ; că "revoluţia la români" nu a fost fructul strădaniei românilor, al sacrificiului lor, ci o fericită întâmplare (internaţională) de care ar fi trebuit să profite si România (pe urma Poloniei, a Cehoslovaciei, a RDG, a Ungariei, a "Moldovei", a URSS); cronologic, zavera de la 22 decembrie de la Bucuresti a fost cea din urmă din Lagărul Sovietic european (si cea mai sângeroasă), însă dacă românii nu contribuiseră cu nimic la răsturnarea comunismului, măcar să fi folosit - cu normală inteligentă - prilejul oferit; să înţeleagă că partidele democratice (exact cele interzise de comunişti, iar membrii lor arestaţi, mulţi asasinaţi) nu pot fi alcătuite în "vârtejul revoluţiei" de către asasinii şi complicii asasinilor : comunişti, securisti, vânzători-de-frate ca R. Câmpeanu, Quintus, Marian, Ioan Alexandru şi nu pot fi consolidate prin batalioanele de activişti, miliţieni, securişti - nici măcar strecuraţi, ci intraţi pe poarta mare ţinută deschisă, cu plecăciune, de Tatăl Naţiei, Seniorul Coposu, sluga supusă a securistului purtând numele conspirativ: Măgureanu ; să înţeleagă că dacă puterea adevărată, corupe (cu adevărat), corupe cu adevărat şi fleacul de putere exersat de un român ; şi cum să nu fie aşa, dacă românul şi-a alcătuit Catehismul Moral din negaţii :
- nu spune românul : "Om bun este cel care nu face rău" ?
- nu spunea - ba chiar urla : "Noi nu gândim, noi muncim!" ?
- nu spun scriitorii : "Noi n-am avut samizdat si nici n-am avut nevoie!" ?
- nu spuneau ierarhii bisericii ortodoxe : "Noi n-am rezistat - noi ne-am rugat!" ?
- nu se spunea - din 1964, când s-au golit închisorile : "Eu nu fac politică" - ceea ce se traducea prin : "Să nu mi se ceară să fiu demn, moral, civic - mi-e frică!" ?, însă de cum "s-a dat" ceva, toţi tremuricii, toţi impotenţii, toţi imoralii, toate curvele, toţi hoţii s-au năpustit, au însfăşcat, au furat (ce mai rămăsese) ; politicienii români, fie "foşti" comunişti, securişti, fie foşti democraţi : liberali, ţărănişti, legionari - în fine, foşti-oameni - dar şi tineri care în 1989 aveau în jur de 20 ani, deci nu avuseseră ocazia să se maculeze (nu-i nimic : s-au înmierdărisit singuri-singurei de mai mare dragul, priviti-l pe Patapievici : a avut nevoie de aproape un deceniu de eforturi, dar ce reuşită!, ai zice : un adevărat liicean) - nu realizează că a face politică, a fi înalt funcţionar la stat ori demnitar înseamnă a te pune în serviciul statului, iar prin el, în serviciul concetăţenilor care aşteaptă de la tine ceea ce nu au avut de la guvernanţii comunişti. Am amintit două texte neincluse în volumul Scrisuri : - La 1 Aprilie 1990, în Scrisoare către Gabriela Adameşteanu (publicată în revista 22 pe la mijlocul lunii), după trei luni de la "revoluţie"), am avut insolenţa să-i acuz pe "marii-scriitori" de laşitate, de inactivitate, de dezertare, înainte de 22 decembrie 89; de zăpăceală, de necinste, de analfabetism, de rapacitate, după ; i-am tratat de nesimţiţi moral pe N. Manolescu, Buzura, Doinaş, Blandiana, Dinescu, Pleşu, Eugen Simion, Sorescu. Atunci mi-a sărit în cap toată lumea bună, intelectuală : cum de înjuram ca la uşa cortului niste clasici-în-viaţă , başca nişte anticomunişti-fără-prihană ? Interpelatorii au uitat fulgerător ce-mi reproşaseră când, la scurt timp şi ei au început a-i acuza pe aceiaşi, în aceiaşi termeni, dar Doamne-fereşte să fi citat din clasici; - între 10 si 13 mai 1991 a avut loc la Roma un colocviu la care a participat floarea scriitorimii din ţară : Doinaş, Blandiana, Ulici, Mălăncioiu, Adameşteanu, Papahagi, Uricaru- adevărat: lipsea Geta Dimisianu) precum si câţiva exilati : Balotă, Sorin Alexandrescu, eu. Intervenţia mea inchizitorială:"Nu numai activiştii şi securistii au confiscat revolutia română? - Nu ! Şi scriitorii !" a provocat indignaţiunea maselor largi de rezistenţi prin cultură. Şi consternarea - rănită - mai ales când am formulat acuzatia : De vină pentru victoria lui Iliescu, la 20 mai 1990, nu este electoratul - analfabetizat, terorizat, şantasat de aceiaşi activişti şi securişti - ci voi, scriitorii ; voi, înainte de decembrie 89, nu v-aţi făcut datoria de a amplifica glasul celor care nu se puteau exprima. În schimb, de cum a dat „rivuluţia” peste voi (încât au intrat în panică nu doar ticăloşi ca Titus Popovici, Păunescu, D.R. Popescu, Săraru, ci şi "de-ai nostri": N. Manolescu, Buzura, Toiu, M.H. Simionescu), cum v-aţi repezit la ciolan, aţi însfăşcat posturi, ordinatoare vechi trimise unor instituţii, burse, medicamente aduse pentru spitale, directorate de publicaţii, de fundaţii, toale destinate săracilor, ministere - de parcă vi s-ar fi cuvenit recompensele pentru dârzele şi riscantele voastre activităti din ilegalitate! Vă plângeţi de electorat ? Culegeţi ce nu aţi semănat. Cum fiecare bărbat are nevasta meritată şi copilul făcut, voi aveţi electoratul pe care vi l-aţi modelat (negativ)- prin Opera si prin Viaţa voastră de scriitori dezertori. Atacurile mele au primit replica binemeritată : toti participanţii (chiar şi Balotă şi Sorin Alexandrescu : împărtăşeau "analiza" mea, înainte de intervenţie, dar în timpul şi după au tăcut, grămăjoară) m-au luat la forfecat ca într-o şedinţă de partid din cele bine preparate (si eu fusesem membru de partid, însă eram un biet pui în faţa dialecticii tancului sovietic mânuită de subtili ca Doinaş, de îndelicate ca Blandiana, Adameşteanu, Mălăncioiu. Fireşte, toate răspunsurile, toate interpelările lor erau de o perfectă rea-credinţă, nu ţineau seama de adevărul evident, nici măcar de calendar (nu m-a invitat Blandiana, în luna mai 1991, în Piata Universităţii, la un an după lichidarea ei ?), încât mă întrebam când, cum, de la cine învăţaseră ei/ele asemenea tertipuri de avocat de Vânju Mare? La un moment dat am auzit un glas plângăreţ, îndurerat de nedreptăţile comise de mine - care zicea, în esentă : ”Este cam adevărat că noi n-am prea rezistat pe faţă ca Paul Goma, căci noi suntem oameni normali, nu eroi. Dar de ce nu ne permite Goma, acum, să facem si noi câte ceva, să punem umărul la educarea civică a oamenilor - cum a fost cu Piata Universitătii, cu GDS? „ A fost recunoscută zeama de trandafiri aproximativisto-relati-visto-transilvană ("cam", "nu prea") oferită de Ana Blandiana. în ea : hălci de gândire de piatră a românilor, fie scriitori, fie din contra ; şi ciorchini de neadevăruri (tehnica : pentru a nu fi observată prima minciună, o acoperi cu a doua; pe a doua cu a treia): nu eram, nu mă considerasem vreodată erou ; nu "interzisesem" nimănui să facă ceva, "după rivoluţie"- însă mă indignaseră laudele dezertorilor care pretindeau, acum, că înainte de 22 decembrie ehe, cum rezistaseră ei! Într-un text dinainte de alegeri am citit : "Între holeră si ciumă nimeni nu poate alege". Dacă mi-ar arde de glumă, as replica : cum, nu ? între holeră si ciumă "cineva" poate alege : românul analfabetizat de comunişti, rău sfătuit de sfătuitorii naţiei! A dovedit-o, când a fost consultat : la 20 mai 1990 (oricâte fraude au comis activiştii-securişti, Nea Ion şi Badea Gheorghe au votat cu Iliescu, bolşevicul din echipa Ceauşescului, proaspăt vinovat de morţii din decembrie 89, de incendierea Bibliotecii Universitare şi a Muzeului National, de tulburările interetnice - adevărat : încă nu şi de mineriade); a dovedit-o la 16 noiembrie 1996, când l-a votat pe Constantinescu, ilustru necunoscut ca anticomunist "înainte de rivoluţie", ilustru cunoscut "după", ca cel care, dimpreună cu activista Zoe Petre a creat la Universitatea Bucuresti o catedră de sociologie reputatului sociolog Măgureanu, stăpânul lor - şi al lui C. Coposu. Iar acum, la sfârşit de an 2000, badea Ion si nenea Gheorghe, dimpreună cu nevestele Frăsâna şi Veturia au votat pentru Iliescu. Şi vor vota pentru Iliescu şi în 2004, la îndemnul strategilor: « Să votăm împotriva dictaturii! », adică tot o opţiune negativă (votezi "împotriva" lui Y - ca să câştige Z), cea pozitivă fiind : votezi pentru X, scurt! De acord : în noiembrie-decembrie 2000 a fost stare de urgenţă : - însă noi, românii, ne aflăm în stare-de-urgenţă - de când, după anul 89 ? - de la 16 noiembrie 1996, când a venit la putere, în numele opozitiei anticomuniste, Omul Securitătii, Constantinescu ?; - de la 20 mai 1990, când a venit la putere, în numele "noii democratii", Omul KGB-ului, Iliescu ? - din ianuarie 1990, când Securitatea, băgată în boale timp de două săptămâni, şi-a venit în fire şi a reluat frânele (şi ciomagul), printre propagandiştii ei aflându-se Buzura, cel cu "Fără violenţă !"?; - si dacă din prima jumătate a lunii decembrie 1989, când în jur trosneau din temelii toate barăcile comunismului, numai în România locuitorii (cei anticomunisti!) se declarau de acord cu Congresul cutare şi cu Ceauşescu - precum ţărănoistul recent Alex Stefănescu ? - de fapt România se afla în stare de urgentă din 1984-86, când au început a fi dărâmate case, palate, biserici şi nimeni n-a pus mâna pe un târnăcop să-i dea în cap lui Ceauşescu, măcar securistului-tânăr V.C. Tudor care, în Săptămâna, apăra Ceauşima şi îi acuza de "trădare naţională" pe acei exilati care îndrăzniseră să protesteze împotriva "sistematizării" ?; pentru că tot am pornit spre trecut : nu cumva România se afla în stare-de-urgentă încă din 1977, când s-a manifestat pentru întâia oară public - din 1948 - opoziţia anticomunistă prin apărarea drepturilor omului (în primăvară)?, apoi în august prin opoziţia clasei muncitoare (greva minerilor din Valea Jiului) ? - evenimente care nu au găsit la directoratul de conştiinţe românesc nicio încuviinţare ; doar batjocură - ce se mai distrau pe seama "naivilor" Negoiţescu, Goma, ne-naivii Breban, Ivasiuc, Manolescu, Zaciu, Dana Dumitriu şi altele ? La urma urmei, n-ar trebui să ne mirăm-indignăm de ralierea în masă a "intelectualităţii" româneşti la cauza lui Iliescu, bolşevicul, cel cu mâinile mânjite de sângele nevinovaţilor (care crezuseră în revoluţie, care crezuseră în Piaţa Universităţii - dar şi mulţi trecători) şi de cenuşa cărţilor arse cu tot cu Biblioteca Universitară, criminalul care a incitat la război civil prin chemarea adresată "minerilor" de a face ordine-socialistă în România. Este suficient să ne întoarcem doar cu un deceniu şi la un eveniment care ne-a marcat : "Revolutia la Români": Odată febra revoluţionară scăzând, s-a trecut la "reorganizarea ţării". Nu întreb : cine a răspuns prezent, ci : care dintre marile conştiinţe a refuzat să intre în Hora "Reconcilierii (cu securiştii)"? Este adevărat : aproape jumătate de veac de teroare comunistă îi istovise pe supravieţuitori - unii nu mai voiau să-şi aducă aminte iar alţii pretindeau că nu au ce-şi aminti. Oricum, în hârtia de muşte numită FSN, au fost prinşi mulţi oameni de bine - ca Doina Cornea. Întrebarea : câţi dintre scriitori, deschizând ochii, au părăsit FSN-ul ? Aceeaşi Doina Cornea, Blandiana- şi mai cine ? - Mult mai mulţi au rămas, nu neapărat în FSN, ci în structura neo-bolşevică ca directori-de-ceva, miniştri, secretari de stat, ambasadori, consilieri : Pleşu, Papahagi, Vartic, Paleologu, Dan Petrescu, Mihai Botez, Sin- scriitori marcanţi s-au declarat de partea lui Iliescu : Eugen Simion, Buzura, Sorescu, Vulpescu, Valeriu Cristea, Fănuş Neagu, Băieşu - aceştia au luat parte, prin scrisul lor, la campania electorală în vederea alegerilor din 20 mai 1990; - Scriitori importanţi ca Breban si Virgil Tănase au crezut în steaua lui Iliescu de prin 1980, nu s-au înşelat (oare de ce ?), primul i-a devenit hagiograf, al doilea lăudător asiduu (a pretins, la televiziune că Iliescu ne-a prezervat de războaie civile - dar devastările sediilor partidelor democratrice ?, dar tulburările interetnice ? dar mineriadele ?) - Scriitori străluciţi care, trâmbiţând oroarea de politică, de cum le-a venit lor bine, cum s-au băgat în politică, dacă nu direct pro-Iliescu, atunci sigur : justificându-l, legitimându-l pe cel cu mâinile pline de sânge după Prima Mineriadă : Nicolae Manolescu, prin inadmisibilul interviu publicat în România literară din 6 iulie 1990 - în care, adresându-i-se Iliescului, îi zicea : "Om cu o mare". Cum de îndrăznesc directorii de conştiinte să cheme poporul (în noiembrie 2000 !) să facă baraj împotriva tiraniei, împotriva xenofobiei, împotriva antisemitismului - votând pentru Iliescu? Dar cine a provocat - prin securistii diversionişti de profesie – tulburările interconfesionale?; cele interetnice ? Cine a autorizat (în numele libertăţii democratice!) apariţia foii România Mare, condusă de Eugen Barbu şi de securiştii de la Săptămâna ? Nu Ion Iliescu, secondat de Petre Roman, ambii sfătuiţi de Brucan ? Cum de îndrăznesc, acum, evreii (din România, din Europa Occidentală, din Israel), să strige pe toate drumurile că în România antisemitismul face ravagii în ultimii ani, adică de la aparitia lui V.C. Tudor, acest neica-nime, vorba lui ta-su spiritual E. Barbu ? De ce nu s-au plâns - de antisemitism - în momentul în care Iliescu şi Petre Roman - repet : sfătuiţi de Brucan - au fabricat ei înşişi pretextul de a lovi în opoziţia democratică prin legalizarea acelei aripi a Securităţii care urma să joace rolul extremiştilor xeno-fobi, antimaghiari, antisemiţi ? A scris vreun rând marele vânător de antisemiţi Ed. Reichmann, în Le Monde, despre comanditarii provocărilor de la Târgu Mureş? Dar despre autorii (şi scopul) aprobării date lui E. Barbu de a scoate o foaie antisemită, de a înfiinţa un partid antisemit? Nu : el a scris - confirmativ - doar despre afirmaţiile la Paris ale lui Petre Roman, anume că România este o ţară antisemită, că Românii sunt antisemiti! Dar dezinformatorii de la GDS?, pactizatorii cu securistul Măgureanu, consiliaţi de indivizi ca Brucan, Paul Cornea, Pavel Câmpeanu şi alţi vechi-tovarăşi ?; lupii-tineri preocupaţi de propria-le nouă-carieră - în frunte cu celebrele anticomuniste din ilegalitate : Adameşteanu, Palade, Magda Cârneci, Mungiu, Ioana Ieronim, Enache, Zoe Petre, Renate Weber si alte plimbăreciene - s-au prefăcut că apără "drepturile naţionalităţilor" dar nu au suflat un cuvânt despre diversiunea care a constat în : inventarea-antisemitismului-la români (ca să nu se observe bolşevismul lui Iliescu şi al lui Petre Roman), întreţinută de revista 22 ; iar când Zoe Petre şi E. Constantinescu au crezut că pentru a intra în NATO obiceiul casei cere să dai spagă, s-au grăbit să îngroape înţelegerea Hitler-Stalin, încheind tratatul cu Ucraina - cine a fost în fruntea dezgustătoarei, analfabetei, criminalei agitaţii? GDS si 22 ! În chestiunea campaniei împotriva "antisemiţilor Manolescu, Liiceanu, Tudoran" aceiaşi luminători au procedat ca nişte repetenţi incapabili să închege o explicaţie, să se angajeze într-o dezbatere normală. Care este adevărul în "campania" amintită ? În două puncte - pe care le-am dezvoltat în alt text : 1. Liiceanu, Manolescu, Tudoran -"fioroşii antisemiţi"- au comis gafe de informaţie, altfel zis : după obiceiul carpatnic, s-au trezit vorbind despre chestiuni de care habar n-aveau ; 2) Bătători de maioneză şi falsificatori de citate (Manea, Ornea, Voicu, Ioanid, Ed. Reichmann, Ornea, Oişteanu, Volovici) s-au grăbit să demonstreze Franţei şi Americii că avuseseră dreptate Roman, Brucan, Pavel Câmpeanu, rabinul Rosen când susţinuseră că în România antisemitismul a devenit o gravă primejdie ! Am cunoscut, cunosc mari intelectuali evrei : de la ei stiu că în anume împrejurări (pauze în care nu se vorbeşte despre ei - mai grav : se vorbeşte despre tragediile altora : armeni, cambodgieni, ceceni, tibetani; evenimente jenante, chiar acuzatoare, ca Intifada, necesitând o urgentă abatere a atenţiei de la propriile fapte-rele) evreii înşişi provoacă antisemitism prin denunţarea zgomotoasă a unei realităţi inexistente. La noi Ãîn România, ca să nu se vorbească deloc sau cât mai puţin despre orientarea comunistă a multor intelectuali evrei şi faptele lor abominabile, s-a organizat campania împotriva unor intelectuali ne-evrei având opinii de dreapta. După principiul : Cine-strigă-mai-tare-are-dreptate!, Cei având interes să nu se vorbească despre grelele păcate ale dispăruţilor Răutu, Roller, Vitner,Crohmălniceanu, Moraru, Banuş ; nici să li se ceară socoteală viilor Nina Cassian, Paul Cornea, Sorin Toma, Tertulian, Ianosi - au făcut zarvă în jurul lui Eliade, Cioran - tot erau ei morţi. E bine că s-a vorbit de faptele rele ale celor de dreapta ? Foarte bine. Dar nu a fost bine că, ocupând terenul (timpul, spaţiul tipografic, disponibilitatea) cu "fasciştii" noştri cei decedaţi s-au ocultat faptele şi ele rele, cu urmări infinit mai largi (întreaga populaţie care a trecut prin şcoli şi a fost silită să înghită, să repete ce dicta Chisinevski) şi mai durabile: o jumătate de veac ne-au chinuit comuniştii - nu legionarii. Cu atât mai lesnicioasă ar fi fost dezbaterea, cu cât unii dintre cei care ne-au otrăvit zilele cu inepţiile şi ticăloşiile scrise trăiesc, deci ar fi putut să se apere de acuzaţii. În timpul primei domnii a lui Iliescu (1990-1996) diversiunea a avut şi un scop pur politic : facem zarvă în legătură cu Eliade - de pildă (prin N. Manea) ; în jurul lui Cioran, prin Marta Petreu, pentru a nu avea timp de Iliescu, de Roman, de Brucan - nici de Edgar Reichmann, în 1956, auxiliar al lui Iliescu în Echipa Morţii UTM, apoi agent al lui E. Barbu ; nici de Radu Florian, nici de Tertulian, nici măcar de Ianosi, devenit peste noapte gulagolog. Ce se întâmplă cu intelectualii români (fie ei şi evrei : tot o apă şi-un pământ) - şi nu doar de când au dat ruşii peste noi şi ne-au impus comunismul ? De ce minţile luminate, oamenii instruiţi, unii străluciţi, care fac cinste culturilor din alte părti - nu se pot aduna de pe drumuri, nu înalţă privirea mai sus de brâul celui din faţă - ca să stea drept ? Să apere şi adevărul, nu doar frumosul, nu doar cutare teorie ştiintifică, ori cutare interes de familie, de grup, de clan ? Am afirmat cândva : "Noi, Românii, am fost un popor de ciobani - în ultimele decenii am devenit o adunătură de ingineri".'Nu e o insultă la adresa inginerilor, ci o constatare amară pe marginea stilului de gândire, de acţiune al neamul nostru. Prea puţini au ales să iasă din ceaţă, din grup, din gloată, să stea pe două picioare în faţa Puterii, să spună ce cred despre tiran, despre tiranizaţi. Nu este suficient să fii reputat savant, celebru inventator, pentru a fi şi intelectual ; poţi avea şi premiul Nobel - ei şi ?, dacă nu eşti sensibil la suferinţele semenilor, dacă nu pledezi cauza lor, dacă nu rişti, făcând acest lucru - degeaba : rămâi un matematician strălucit, un mare genetician, un uriaş inginerizat pe care îl interesează specialitatea lui, situaţia lui, familia lui - atât. Nu găsesc exemple la români, trec la blestemaţii de ruşi : Andrei Saharov a fost un mare savant atomist, părintele bombei cu hidrogen. Era el şi un intelectual ? Deloc ! A devenit abia atunci când, renuntând la "situaţie", la catedră, la vilă, la călătorii, la confort - şi la libertate - s-a angajat într-o activitate umanistă - de care kaghebistii s-au temut - însă nekaghebisti, ba chiar victime ale KGB şi-au bătut joc (un omolog al acestora, românul Alexandru George, scria prin 1992 că Saharov fusese un prost inocent care n-ar fi acţionat aşa cum a făcut-o, dacă n-ar fi avut "spate gros" şi o nevastă evreică); violoncelistul Rostropovici: era un extraordinar muzician - dar nu şi intelectual, decât după ce, îmbrăţişând cauza lui Soljenitân, a devenit unul dintre purtătorii de cuvânt ai celor fără de glas (aici ar putea fi lipită semnificaţia reală, originară a termenului : glasnosti).
Ştiutorii de carte, autorii de cărţi, posesorii de diplome, de titluri români din România se vor fi gândind că ei, bieţii, abia de o generaţie, hai, două umblă în bocanci - să rişte să se încontreze cu puterea - şi să redevină desculţi? Să piardă "situaţia" cu atâta trudă şi concesii plătită ? Iată o mentalitate inginerească-universitaristă. În România, cu excepţia unor foarte-tineri (legionari, ţărănisti, liberali, regalişti, fără-de-partid), cei arestaţi, ţinuţi în închisori ani grei (dacă au supravieţuit) nu fuseseră condamnaţi de comunişti pentru ceea ce făcuseră - ci pentru ceea ce fuseseră (miniştri, primari, jandarmi, diplomaţi, preoţi, industriaşi, magistraţi). Doar tinerii (elevi, studenţi, câţiva de la Academia Militară), cum ziceau bătrânii foşti : "inconştientii" îşi riscaseră pielea - pentru o abstracţiune : România. Iată de ce n-are ursul coadă, nici românul coloană vertebrală. Fiindcă el nu s-a desprins de glie şi de momentul prezent. Or, ce viitor poate imagina pentru comunitate cineva care nu-şi cunoaşte trecutul - de frică ; refuză să-l afle - din interes meschin ? Românul doarme tot timpul pe el, din când în când sare din somn şi se năpusteşte - ba la-revoluţie ; ba la bătut-studenţi ; ba la semnat tratate cu Ucraina. Acum o lună s-a pomenit zbierând :Ăăăă : « Mai bine Iliescu decât VC. Tudor ! » De ce "mai bine ? Şi de ce : "decât " ? Mister.
de Paul Goma

8 mar. 2018

Pantalonarul!

Purtătorul ilegal de pantaloni: pantalonarul!
Purtător ilegal de pantaloni, ești atunci când te crezi mare macio, ești urât ca foamea, dar tu te crezi frumusețea pământului, ești prost ca noapte și tu te crezi genial, ești distrus mintal și gândești numai în fracturi logice, însă tu te crezi mare strateg, ești o jigodie alunecoasă, însă tu te percepi că ești cinstit, corect și de bună credință...Dar cel mai mare ilegalist purtător de pantaloni este lașul care face diferite și diverse furtișaguri, hoții, prăduieli și delațiuni, dar când e vorba să răspundă se ascunde după fustele unei femei!
Laștatea, viclenia și cinismul sunt armele purtătorului ilegal de pantaloni! Din păcate, pentru noi românii, doar de astfel de conducători am avut parte, pantalonarii! O excepție poate parțială, Nicolae Ceaușescu, care nu a fost laș și a murit asasinat, dar a murit cu demnitate fără să-și retracteze crezul și idealul! Restul? O grămadă, ordonată de alții, de purtători ilegali de pantaloni!
Invers? Purtătoare ilegale de fuste? Hohoho! Numai femei una și una am avut și avem! La acest capitol ne putem asemăna, fără a greși, cu Anglia și Germania! Numai caracterul nostru misogin și spiritul de pantalonar, a făcut ca țara să nu beneficieze de capacitatea de muncă și inteligența sclipitoare a femeilor în a conduce nația!
Ceva, ceva, vedem că totuși se schimbă și la noi, avem femei în funcții deosebit de importante! Doamne ajută!
 La mulți ani femeie oriunde te-ai afla!

7 mar. 2018

Bilanțuri și șușpenghere...


Fruză verde solz dă pește, bilanțul ne zăpăcește...și ne duce în uitare, cazuri, culpe, portocale ( n-am găsit altă rimă), "dar noi sântem cel mai tare..."!
Încă de pe vremea tovarășilor, "bilanțurilii" erau prilej de sărbătoare și chiolhanuri tovărășești. Nici acum nu-i altfel! Se adună to'arășii și își expun fărădelegile-legale cu o nerușinare vrednică de epoca stalinistă. Păi ce nu-s ei moștenitorii? Nu străbunii lor raportau în campaniile socialiste îndeplinirea cincinalului în 3 ani jumate? Nu arau ei prin gazete, cu tractorul (sic!), în așa fel încât depășeau suprafața arabilă a României, de la un moment dat era să intrăm în război cu vecinii, pentru-că ajunseseră cu tractoarele taman în aproapiere de Moscova? De atunci sunt ăia supărați, rușii! Păi băi chiar așa? Ați ajuns pe Cotul Donului iară?
Hai cu bilanțul! Atât știe atât face! 
Altceva sunt curios eu să văd, cine-s tiriplicii invitați la bilanțul șușpengherului! Trăim, vedem...! 
ps. Șușpengherul este o chestiune cocoșabilă, se păstrează la loc uscat și se utilizează în locuri bine umezite!
Update: Ce v-am spus? Au "bilănțuit" to'arășii! Nimeni nu este mai presus de lege! Nimeni! Afară de noi băi, pulifricilor! 
No, acuma urmează sarmalele nu? Tot în vie sau undeva în k-uri? 

4 mar. 2018

Din grădina lu' taica popa!

Cuvât înainte: când își pune taica popa tastatura în funcțiune, cam rar, și soarele iasă pe cer, iar gerul? Gerul pleacă acolo unde-i este locul!!!

Cine mi-a împuşcat maimuţa?

Până acum, în această încăierare hidoasă, Tudorel Toader n-a făcut pohtele ce le-au pohtit hoardele avide de putere și avere. A urmat doar calea legii - NIMIC ALTCEVA! Deci:


SĂTUL FIIND DE 
POLITRUCI, GEOLOGI, MARINARI, PRIMARI, ETC GĂOZARI
EU L-AȘ VOTA PE TUDOREL TOADER PREȘEDINTE.
Dar, degeaba l-aş vota eu pe TUDOREL TOADER PREŞEDINTE dacă acest popor nemernic, mincinos, pizmaş, fomist, needucat şi căcăcios, nu l-ar vota. România, datorită nemernicului Băsescu, a ajuns să fie câmpul de luptă a hoardelor nemernice, smintite de putere şi avere. Politicienii, Preşedinţia, Helvig-SRI, Soroş-UE, SUA şi transnaţionalele , îşi dispută aprig locul la butoane.  Dispută aprig gazele României, petrolul României, sarea României, pădurile României şi etc toate celelalte bogăţii române ce au mai rămas nefurate şi nearvunite.
TOATE ACESTE HOARDE VOR SĂ SFÂŞIE ROMÂNIA!
O ROMÂNIE MARE ŞI PUTERNICĂ NU ESTE PE PLACUL LOR! 
Şi voi , românilor, continuaţi să fiţi nişte proşti ai proştilor. Nici măcar dreptul de a alege pe cine vreţi voi nu-l mai aveţi băi proştii proştilor.
ALEGEŢI PE CINE VOR EI SĂ ALEGEŢI! 
VOTUL VOSTRU NU MAI CONTEAZĂ! 
ACESTE SECĂTURI NU MAI AU NEVOIE DE VOTUL VOSTRU!
ÎN FOND ŞI LA URMA-URMEI FIECARE ARE CE MERITĂ! 
NIMIC MAI MULT!
NEMERNIC E POPORUL, NEMERNIC E ŞI CONDUCĂTORUL!
Băi proştii proştilor, în România nu mai există luptă cu corupţia.
În România există doar o ciurdă de procurori, vechili ai slugoaicei ce se vrea arendăşoaica moşiei române. O arendăşoaică ce vrea a conduce moşia română precum e voia moşierilor.


Codruţa Kovesi este produsul lui Băsescu. Faptul că madam Hipopotam, ciudoasă fiind pe nurii blondei, îi face zile negre lui Băsescu, nu schimbă cu nimic starea de fapt:
E DOAR PRAF DE STELE ARUNCAT ÎN OCHII BOBORULUI!
Secăturile Băsescu şi Boc sunt libere bine-mersi, leprele Mazăre, Ghiţă şi Bica fugite. Doar prostul satului Cocoş a făcut puşcărie! El este coruptul României.
NERUŞINATO, UNDE-I MAZĂRE? UNDE-I GHIŢĂ? UNDE-I BICA?
HAI SICTIR CODRUŢA KOVESI!
Cine nu crede ceea ce am spus, să facă comparaţia între mandatul Morar şi mandatul Kovesi. Repet ca să băgaţi bine la cap:

3 mar. 2018

Tiriplicul român

notă: ( acesta nu-i un tiriplic, însă tiriplicii vor să-l copieze!)
Tiriplicul, așa cum ne explică dicționarul, este un fir răsucit folosit în țesătorie la brodat ori împletit. Este împrumutat din turcește, tire- iplik. Însă după cum cunoaștem cu toții, poporul nostru găsește repede cum să utilizeze, dacă vrea, termenul atunci când vrea să ironizeze pe cineva ori ceva. Așa și cu tiriplicul, în loc să-i spui unuia "du-te băi agariciule,  ori marș băi zeroule, sau du-te băi nime-nlume, etc." ) îi spui simplu: "ce vrei tiriplicule" ? Ești un tiriplic tu cu tot neamul tău de tiriplici! Înțelegi? Deci tiriplicul este unul care se bagă și el în seamă!
Bine, o să spui tiriplic ești și tu bă... ( acum Sebicu hohotește !) Măi ce să spun? Ai dreptate! Sunt dar mă tratez, iar eu nu contez, pentru-că eu nu conduc, nu candidez și n-am pretenții de mărire! Deci? Să mergem mai departe cu chestiunea tiriplicilor! 
Tiriplicul președinte - este un nene care călătorește mult și bine, pentru interesul lui. Atât știe, atât face! Mai știe și să pună frână, dar atât! Ce tratate? Ce acorduri? Ce mediere? Tiriplic total!
Tiriplicul politician - este un ins care habar nu are pe ce lume trăiește, dar e băiat bun și ridică mâna să voteze în Parlament, atunci când nu doarme efectiv! Îl doare la banană ce se votează și cum îi afectează pe cetățeni legile votate de el, contează? Nu contează, indemnizația să curgă! Cunoști vreun tiriplic d'ăsta? 
Tiriplicul magistrat - ăsta e unul care habar n-are ce înseamnă Lege, Constituție, Drepturi Civile, Stat de drept, etc. La el este ca la Luis Dieudonne : " L'etat c'est moi! " ori ca la Alexandru Macedon " Macedonia este acolo unde sunt eu! ". Avem așa ceva noi? Ba bine că nu, avem Lodovica-macedoanca noastră bre, da ce Lodovică? Papesă-alfa și omega d'ăla cu rudotel plus romergan taică!
Mai sunt tiriplici d'ăștia și alte domenii? Avem, că suntem țară bogată! Avem în industrie ( atâta cât mai avem), avem în domeniul bancar ( asemenea, atât cât mai este), avem în spitale, în educație, în armată, în biserică, în ce vrea mușchiul nostru, că d'aia suntem națiune liberă și independentă!
Update: Mai avem o categorie specială de tiriplici, pe care era să o uit: ambasadorii acreditați la noi, care-și dau cu părerea, deși ar trebui să se abțină chiar dacă agentul lor e sub presiune!!!
Mă chiș pi voi 'ăi, chiar dacă-s tiriplic!!!

23 feb. 2018

Nea Pulică frânaru'

Pe vremuri, când mai aveam transport feroviar, exista o vorbă: "nea pulică frânaru"! De unde venea de fapt această zicere? V-ați întrebat vreodată?
Păi să vă expun povestea: cică, într-un anumit depou din România, pe timpuri nu acuma, era un nene care punea pe șina de cale ferată un dispozitiv care oprea vagoanele din mers, atunci când erau sortate în gara de mărfuri. Singura lui treabă era să pună frâna, altceva nu făcea toată ziulica. Într-o bună zi, nenea acesta, frânarul, s-a gândit să-și înfrumusețeze ziua de lucru, ba chiar să o parfumeze cu vreo 5 kile de vinișor. Atât de mult și-a parfumat-o încât a pierdut obiectul (frâna), dar vagoanele trebuiau oprite și ce s-a gândit el , parfumat bine fiind? Să oprească vagoanele cu bucăți de scânduri! Se opreau și așa vagoanele, dar chestiunea e că la sfârșit de program, șeful frânarului, trebuia să consemneze într-un proces verbal predarea-primirea obiectului (frâna). Ce a urmat? Au căutat-o ( frâna bre!), au răscolit, au eliminat... Nu era și pace! Telefon la superiori! Nino, nino, procuratura! Cercetare penală! Dosar! Îl dezbracă pe nenea frânaru la pielea goală. De ce? Cum de ce? Să vadă bre, nu are frâna în cur! N-o avea! Dar ce văd anchetatorii? Văd dotarea "naturelă" a frânarului! Au rămas cu gurile căscate, le-or mai fi având și acum? Unul dintre anchetatori, mai glumeț și-a revenit din reverie și-l întreabă pe frânar: " Cu ce ai oprit tovarășe vagoanilii? Cu pula? " Au râs cu toții de s-au pișat pe ei, până și frânarul a râs...I-au dat așa în glumă vreo 15 ani temniță grea " pentru sabotarea economiei socialiste"!
Ce s-a întâmplat cu nea Pulică frânarul, habar n-am, nu se consemnează, însă termenul a rămas și este folosit atunci când vrei să spui despre cineva că nu face nimic altceva decât să pună frână la orice, nu mai utilizezi atâtea vorbe, zici simplu: "du-te băi nea Puliucă frânaru" !
Cunoaștem astfel de frânari? Hohoho! Mulți! Unul îl avem chiar în fruntea țării!!!

19 feb. 2018

Diferențe

" Guvernatorul băncii centrale din Letonia, Ilmars Rimsevics,  şi membru al consiliului de conducere al Băncii Centrale Europene, a fost reţinut de către biroul anti-corupţie al ţării, a afirmat primul-ministru al Letoniei, scrie agenţia de presă Bloomberg.
Arestarea înaltului oficial bancar a fost urmată de o percheziţie a autorităţiilor în biroul guvernatorului şi a proprietăţilor sale private, a declarat  postul de televiziune LTV, fără să spună cum a obţinut informaţiile.
În lumea Băncilor Centrale, arestarea unui guvernatoru nu este un eveniment curent, ci mai mult o excepţie, şi de aceea această ştire este pe primul loc la Bloomberg, mai ales că Ilmars Rimsevics este şi membru în boardul BCE, a doua bancă centrală a lumii după FED- Banca Centrală Americană.
Avocatul lui Rimsevics, Saulvedis Varpins, a declarat că guvernatorul băncii centrale din Letonia consideră că arestarea lui este "ilegală", potrivit serviciului de ştiri Leta. În timp ce oficialii guvernamentali nu au dat nici un motiv pentru arestarea sa, ministrul de finanţe Dana Reizniece-Ozola a cerut ca Rimsevics să demisioneze, susţinând că  scandalul ar putea afecta poziţia financiară a Letoniei. "
În timp ce la noi "anti-corupția" se luptă cu turnătorii, papagalii și alți delatori pentru a fabrica probe în dosare la comandă politică, prin alte părți se luptă cu adevărata corupție. Noi, ne facem că muncim, vorba lui Dinescu, facem bilanțuri, primim medalii și aplauze de la aplaudaci, dar uităm să spunem la bilanțuri că am casat dosare grele, că avem o rată de achitări în instanță, în defavoarea DNA, de peste 80% din lipsă de probe! Ce să-i faci e greu când nu poți fabrica probe!


Arhivă blog